Papa Hygin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hygin
Higin.jpg
Nume Hygin
Început de pontificat 136 / 138
Final de pontificat 140 / 142
Predecesor Papa Telesfor
Succesor Papa Pius I
Născut Grecia
Decedat cca. 115

Papa Hygin (n. cca. 136 până 140 - d. cca. 138 până 142) a fost un episcop al Romei, despre care nu s-a păstrat aproape nici o sursă. Ar fi fost de orgine atenian și ar fi studiat filosofia. În timpul pontificatului, ar fi fost implicat în organizarea ierarhiilor bisericești, deși această informație este contestată. Ar fi fost martir, fiind sărbătorit în ziua de 11 ianuarie.

Origine[modificare | modificare sursă]

Conform surselor antice, Papa Hygin a fost a al 9-lea papă. Sunt mai multe ipoteze cu privire la durata pontificatului său. Catalogul Liberian din sec. al IV-lea vorbește de 12 ani; Eusebiu din Cezareea și Liber Pontificalis menționează 4 ani iar istoricii apreciază ca această durată este mai probabilă și acceptabilă. Papa Hygin este menționat de Eusebiu, care afirmă că acesta a decedat în primul an al domniei lui Antoninus Pius, împărat în anii 138 - 161, ceea ce înseamnă că Papa Hygin a decedat în 138 - 139.

Conform Liber Pontificalis, Papa Hygin a fost un filosof grec provenit de la Atena (și acest fapt pare probabil, mai ales dacă se ia în considerație că au existat cazuri asemănătoare cum ar fi cel al Sf. Iustin – filosof și apologet – venit din Orient la Roma (100 – 165).

Celelalte afirmații din Liber Pontificalis sunt că a reorganizat ierarhic clerul, că a fost înmormântat alături de Sf. Petru, dar acestea nu au valoare istorică.

Realizări[modificare | modificare sursă]

În decursul pontificatului lui Papa Hygin, au apărut la Roma gnosticii de origine orientală Valentin și Chedron, care au cauzat apariția unor curente creștine eretice. Erezia numită Gnosticism avea o natură elitistă, aparținând doar membrilor care posedau cunoașterea supremă (gnosa) și combina filosofia greacă cu învățătura creștinismului timpuriu transmis oral. În decursul acestei perioade începe să se afirme episcopatul monarhic, dar rolul instituțional al Papei Hygin este incert.

Decretul[modificare | modificare sursă]

  • A determinat prerogativele clerului,
  • Ar fi stabilit gradele ierarhiei eclesiastice,
  • A orânduit ca nașii de botez să aibă grija creștină față de cei botezați, decretând ca toate bisericile să consacre acest lucru.

Martir[modificare | modificare sursă]

A murit ca martir în timpul persecuției anticreștine a Împăratului Roman Marcus Aurelius, dar nu este verificabil acest lucru.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze;
  • Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume;
  • John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York;
  • Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume;
  • Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume;
  • Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN).

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Telesfor
Hygin
136 / 138 - 140 / 142

Succesor:
Pius I