Comuna Merișani, Argeș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Merișani.
Merișani
—  Comună  —
Merișani
Merișani
Stemă
Stemă
Merișani se află în România
Merișani
Merișani
Merișani (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 44°57′43″N 24°45′06″E / 44.96194°N 24.75167°E / 44.96194; 24.7516744°57′43″N 24°45′06″E / 44.96194°N 24.75167°E / 44.96194; 24.75167

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Actual Arges county CoA.png Argeș

SIRUTA 17101

Reședință Merișani
Componență

Guvernare
 - Primar Marius-Luigi Ionescu[*][3] (PSD, )

Populație (2011)[1][2]
 - Total 4569 locuitori

Fus orar UTC+2
Cod poștal 117455

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Merișani este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Borlești, Brăteasca, Capu Piscului, Crâmpotani, Dobrogostea, Malu Vânăt, Merișani (reședința), Vărzaru și Vâlcelele.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în zona vestică a județului, pe malurile Argeșului, acolo unde acesta primește apele afluentului său Vâlsan și formează lacul de acumulare Vâlcele. Este străbătută de șoseaua națională DN7C, care leagă Piteștiul de Sibiu prin Munții Făgăraș. Lângă Merișani, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ703I, care duce spre nord la Mălureni, Mușătești (unde se intersectează cu DN73C) și Brăduleț. În apropiere de intersecția din care pornește DJ703I, din acesta se ramifică spre sud-est șoseaua județeană DJ703K, ce duce la Budeasa și Mărăcineni (unde se termină în DN73).[4] Prin comună trece și calea ferată Pitești-Curtea de Argeș, pe care este deservită de haltele Borlești Argeș și Merișani.

În comuna Merișani se află pista de încercări auto a fabricii de automobile Dacia de la Mioveni.[5]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Merișani

     Români (88,26%)

     Romi (6,39%)

     Necunoscută (5,31%)

     Altă etnie (0,02%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Merișani

     Ortodocși (92,93%)

     Penticostali (1,07%)

     Necunoscută (5,31%)

     Altă religie (0,67%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Merișani se ridică la 4.569 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.428 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (88,27%), cu o minoritate de romi (6,39%). Pentru 5,32% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,93%), cu o minoritate de penticostali (1,07%). Pentru 5,32% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Merișani este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Marius-Luigi Ionescu[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Social Democrat 7              
Partidul Național Liberal 3              
Partidul Mișcarea Populară 2              
Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat 1              

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Pitești a județului Argeș și era formată din satele Țiganca, Malu Vânăt, Priba și Valea Boierească, având în total 640 de locuitori și o biserică.[8] La vremea aceea, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau, în aceeași plasă, și comunele Borlești-Vărzari și Vâlcelele. Prima era compusă din satele Borlești și Vărzari, cu 524 de locuitori, aici existând două biserici și o școală rurală.[9] A doua era formată din satele Brăteasca, Capu Piscului, Crâmpoteni și Vâlcelele, având 1228 de locuitori, două biserici (la Crâmpoteni și Vâlcelele) și o școală rurală mixtă.[10]

Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Bascov a aceluiași județ: comuna Merișani avea 815 locuitori aceleași sate;[11] comuna Borlești-Vărzari (acum denumită Borlești) avea 811 locuitori și aceeași alcătuire;[12] iar comuna Vâlcelele avea 1523 de locuitori în satele Brăteasca, Crâmpotani și Vâlcelele.[13] În 1931, cele trei comune au fost comasate sub numele de Merișani, reședința comunei fiind satul Valea Boierească.[14]

În 1950, comuna a fost transferată raionului Pitești din regiunea Argeș, luând la un moment dat denumirea de Vâlcelele. În 1968, ea a revenit la județul Argeș, reînființat, având alcătuirea actuală, sub numele de Merișani.[15][16]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

În comuna Merișani se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: biserica „Sfântul Nicolae” (1753) din Borlești; ansamblul conacului Stătescu (1753, refăcut în 1870 și în 1928), tot din Borlești, alcătuit din conac, anexe și parc; și curtea boierilor Vărzaru (1653), din satul Vărzaru, cu ruinele caselor și biserica „Sfântul Nicolae” și „Cuvioasa Paraschiva”. Tot de interes național este și monumentul memorial sau funerar reprezentat de crucea de piatră de lângă școala din Borlești.

În rest, alte cinci obiective din comuna Merișani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfinții Mihail și Gavriil” (1810) din Dobrogostea; gara (1880); curtea boierească (secolele al XVIII-lea–al XIX-lea), formată din conac, pavilioane, anexă, grajduri, parc și zid de incintă cu poartă; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1808), ultimele trei din satul Merișani; și biserica „Sfântul Nicolae” (1868) din Vâlcelele.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în . 
  3. ^ http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/10%20Iunie%2024%20Iunie/XLS/Primari/P_lista_moc.xls  Lipsește sau este vid: |title= (help)
  4. ^ Google Maps – Comuna Merișani, Argeș (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  5. ^ „Pista de incercari a Uzinei "Dacia-Renault&", in litigiu”. Adevărul. . Accesat în . 
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în . 
  7. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Merișani, com. rur., pe rîul Argeș” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 317. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan (). „Borlești-Vărzari” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 538. 
  10. ^ Lahovari, George Ioan (). „Vălcelele, sat și com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 730. 
  11. ^ „Comuna Merișani în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  12. ^ „Comuna Borlești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  13. ^ „Comuna Vâlcelele în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  14. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 23. . 
  15. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în . 
  16. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Monografia comunei Merișani, județul Argeș, Ionela Vlad, Pitești, 2010
  • Monografia comunei Merișani, județul Argeș, Cătălina Elena Oprea, Pitești, 2011