Județul Teleorman

Teleorman

— Județ —

Teleorman

Stemă

Teleorman

Teleorman (România)

Poziția geografică în România

Coordonate: 43°39′25″N 25°21′25″E

Reședință

Componență

municipii
orașe
Comune

Guvernare

- Președintele Consiliului Județean

Adrian-Ionuț Gâdea

- Prefect

Florinel Dumitrescu

Suprafață

- Total

5.790 km²

Populație (2011)

- Total

360.178 locuitori

- Densitate

62,2 loc./km²

- Locul după populație

26

Fus orar

UTC+2

Prefix telefonic

47

Indicativ autovehicule

TR

Prezență online

http://www.cjteleorman.ro/
GeoNames

Harta României cu județul Teleorman indicat

Teleorman este un județ în regiunea Muntenia, în sudul României. Reședința județului este municipiul Alexandria. Se învecinează cu județele Olt, Argeș, Dâmbovița și Giurgiu.

Cuprins

1 Etimologia
2 Demografia
3 Lista municipiilor și orașelor din județ
4 Orașele județului Teleorman
5 Monumente și obiective tursitice
6 Personalități
7 Note
8 Bibliografie suplimentară
9 Legături externe
10 Vezi și

Etimologia[modificare | modificare sursă]

Teleorman ar putea să aibă sensul de pădure nebună (în limba turcă din Turcia: deli orman). Din vechea Pădure nebună de odinioară s-a păstrat, până pe data de 17 iunie 2010, când a fost scos din rădăcini, în urma unei furtuni, în nordul județului, în satul Plopi, cel mai bătrân stejar din țară.

Este însă posibil ca teleorman să fi însemnat „pădurea cumană” ori „pădurea cumanilor”, avându-se în vedere că printre denumirile date populației cumane se numără și mai puțin cunoscutul tele^[1]. Se presupune că numele a rămas de la cumani din epoca în care teritoriul viitoarelor principate Moldova și Țara Românească avea, în documentele și cronicile medievale, denumirea „Cumania neagră”.

Locuitorii județului se numesc teleormăneni.

Demografia[modificare | modificare sursă]

Populația județului s-a redus cu 24% din 1992, până în prezent. Potrivit datelor recensământului din 1992, în Teleorman trăiau 483. 840 de persoane. În 2011, județul mai număra doar 360. 178 de locuitori.^[2]

În 2002 avea o populație de 436.025 locuitori, densitatea populației era 75/km².

Români - 96.76%^[3]
Romi - 3.18%
există și o mică minoritate bulgărească care trăiește în câteva sate a cărei membri preferă însă să se declare "români" la recensământ

Anul	Populația^[4]
1948	487,394
1956	510,488
1966	516,222
1977	518,943
1992	483,840
2002	436,025
2011	360,178

Lista municipiilor și orașelor din județ[modificare | modificare sursă]

Municipiul Alexandria - reședinta de județ
Municipiul Roșiorii de Vede
Municipiul Turnu Măgurele
Orașul Zimnicea
Orașul Videle

Orașele județului Teleorman[modificare | modificare sursă]

Monumente și obiective tursitice[modificare | modificare sursă]

Situl arheologic de la Ciuperceni (Epoca de piatra - paleolitic)
Cetatea de pământ de la Frumoasa (sec. XIV, Epoca medievală)
Situl arheologic de la Orbeasca de Sus (Epoca bronzului, epoca fierului)
Cetatea medievală Turnu (1394-1829)
Fortificația de pământ de la Putineiu (Epoca romană)
Fortificația de pământ de la Roșiorii de Vede (Epoca romană)
Așezarea de la Vitănești (Eneolitic, Cultura Gumelnița)
Situl arheologic de la Zimnicea (Epoca bronzului, Hallstatt, Epoca medievală)
Catedrala Episcopală „Sf. Alexandru” (1869-1898)
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Balaci (1684)
Conacul Noica din Ștorobăneasa (sec. XIX)
Biserica „Sf. Apostol și Evanghelist Luca” din Brânceni (1850)
Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Bujoreni (1711)
Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, „Sf. Ioan Botezătorul” din Săceni (1843)
Biserica de lemn „Sf. Dumitru” din Siliștea (1797)
Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Buzescu (1860)
Biserica „Sf. Dumitru” a fostei mănăstiri Drăgănești (1647)
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”din Didești (sec. XIX)
Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Scurtu Mare (1859)
Mănăstirea Plăviceni (Aluniș) din Plopii-Slăvitești (1648)
Cula lui Costea din Frăsinet (sec. XVIII)
Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Băbăița (1808)
Biserica „Sf. Nicolae” din Islaz (1830 - 1837)
Biserica de lemn „Sf. Împărați” din Purani (1810)
Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Sârbeni (1778)
Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Blejești (1812)
Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Smârdioasa (1824)
Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Mârzănești (1815)
Biserica „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele (1905)
Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Turnu Măgurele (1862)
Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Videle (1782)
Statuia Dorobanțului din Turnu Măgurele (1907)

Personalități[modificare | modificare sursă]

Marin Preda (1922-1980), nuvelist, romancier, scriitor și director de editură
Constantin Noica (1909-1987), filosof, poet, eseist, publicist și scriitor
Zaharia Stancu (1902-1974), scriitor, director de teatru, jurnalist și publicist
Gala Galaction (1879-1961), scriitor, preot ortodox și profesor de teologie
Miron Radu Paraschivescu (1911-1971), poet, eseist și publicist
Anghel Demetriescu (1847-1903), istoric și scriitors
Niculae Cerveni (n. 19 martie 1926; d. 16 ianuarie 2004) deputat și senator al României, decan al Baroului București 1990-1995
Liviu Vasilică (1950–2004), cântăreț de muzică populară
David Praporgescu (1856-1916), general al armatei române
Ion C. Pena (1911-1944), publicist, poet, epigramist și prozator
Floarea Calotă, interpreta de muzica populara, autoarea cântecului „Constantine, Constantine”

Note[modificare | modificare sursă]

^ Pletneva, S. A., Kipchaks, 1990, ISBN 5-02-009542-7. (O istorie a cumanilor)
^ Cum s-a schimbat România în 25 de ani. Teleormanul, un județ îmbătrânit, sărăcit și depopulat, 27 ianuarie 2015, Elisabeth Bouleanu, Adevărul, accesat la 9 august 2016
^ National Institute of Statistics, "Populația după etnie"
^ National Institute of Statistics, "Populația la recensămintele din anii 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 și 2002"

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

Documente referitoare la istoria Județului Teleorman, 1441-1700: catalog, Volume 1, Maria Georgescu, Gheorghe Popa, editată de Direcția Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., București, 1989
Nepoții lui Moromete: 13 scriitori din Teleorman, Marin Petre Codreanu, Editura Muzeul Literaturii Române, 2003