Județul Teleorman

Teleorman

— Județ —

Stemă

Teleorman (România)

Poziția geografică în România

Coordonate: 43°39′25″N 25°21′25″E / 43.656944444444°N 25.356944444444°E

Reședință

Componență

municipii
orașe
Comune

Guvernare

- președinte al Consiliului Județean Teleorman[*]

Adrian-Ionuț Gâdea

(PSD, 2020)

- Prefect

Florinel Dumitrescu

Suprafață

- Total

5.790 km²

Populație (2011)

- Total

360,178 locuitori

- Densitate

62,2 loc./km²

Fus orar

UTC+2

Prefix telefonic

47

Indicativ autovehicule

TR

Locul după populație

26

Prezență online

http://www.cjteleorman.ro/
GeoNames

OpenStreetMap relation

Harta României cu județul Teleorman indicat

Teleorman este un județ în regiunea istorică Muntenia, în sudul României. Reședința județului este municipiul Alexandria. Se învecinează cu județele Olt, Argeș, Dâmbovița și Giurgiu.

Teleorman se află la granița cu Bulgaria, fiind situat la nord de Dunăre. Este parte a Munteniei.

Etimologia[modificare | modificare sursă]

Teleorman ar putea să aibă sensul de pădure nebună (în limba turcă: deli orman). Din vechea Pădure nebună de odinioară s-a păstrat, până pe data de 17 iunie 2010, când a fost scos din rădăcini, în urma unei furtuni, în nordul județului, în satul Plopi, cel mai bătrân stejar din țară.

Este însă posibil ca teleorman să fi însemnat „pădurea cumană” ori „pădurea cumanilor”, avându-se în vedere că printre denumirile date populației cumane se numără și mai puțin cunoscutul tele^[1].

În limba tătară crimeeană, înrudită cu limba cumană, "telli" înseamnă "sârmos" iar "orman înseamnă pădure. Traducerea "telli orman" ar fi "pădure deasă, de nepătruns".

Se presupune că numele a rămas de la cumani din epoca în care teritoriul viitoarelor principate Moldova și Țara Românească avea, în documentele și cronicile medievale, denumirea „Cumania neagră”.

Locuitorii județului se numesc teleormăneni.

Stema[modificare | modificare sursă]

Stema județului Teleorman se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite.

În partea de jos a stemei se află Dunărea, care curge în sudul județului, fiind cea mai importantă apă curgătoare a Teleormanului.

În stânga se află trei oi, așezate doi la unu. Oaia este cel mai important simbol al întregului județ, fiind unul dintre singurele elemente prezente în toate celelalte versiuni ale stemei.

În dreapta se află un copac dezrădăcinat, reprezentând pădurile județului. Copacul de asemenea mai face referire și la numele turcesc Deli Orman(Pădure Nebună). Acesta este singurul simbol păstrat din vechea stemă a Teleormanului de pe vremea comunistă.

În partea de sus a stemei se află niște spice de grâu, fiind simboluri ale unui județ în care agricultura rămâne ocupația de bază.

Demografia[modificare | modificare sursă]

Populația județului s-a redus cu 24% din 1992, până în prezent. Potrivit datelor recensământului din 1992, în Teleorman trăiau 483.840 de persoane. În 2011, județul mai număra doar 360.178 de locuitori.^[2] Densitatea populației în prezent este de 62,2/km².

În 2002 avea o populație de 436.025 locuitori, densitatea populației era 75/km².

În prezent, peisajul etnic din Teleorman este dominat de majoritatea română, cu o mică minoritate de romi. În date mai exacte, populația județului poate fi împărțită astfel:

Români - 96.76%^[3]
Romi - 3.18%
există și o mică minoritate bulgărească care trăiește în câteva sate ai căror membri preferă însă să se declare "români" la recensământ. Există de asemenea și o comunitate sârbească, dar, similar cu cea bulgărească, membri ei preferă să se declare "români" la recensământ.

Populația Teleormanului este în scădere, asemenea mai multor județe. Iată un tabel cu evoluția populației:

Anul	Populația^[4]
1948	487,394
1956	510,488
1966	516,222
1977	518,943
1992	483,840
2002	436,025
2011	360,178

Geografie[modificare | modificare sursă]

Geografie fizică[modificare | modificare sursă]

Teleorman are o suprafață totală de 5,790 km². Județul poate practic fi împărțit în două regiuni:

Zona de nord și centru dominată de câmpii care fac parte din Câmpia Română. Acestea sunt separate de diverse râuri mici, care uneori formează văi adânci.
Zona de sud, dominată de Dunăre. Aici se pot găsi lacuri și mici canale.

Pe lângă Dunăre, cel mai mare râu care trece prin Teleorman este Oltul, care se varsă în Dunăre în apropierea comunei Islaz. Alte râuri importante sunt Vedea, Teleorman și Călmățui.

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima județului este temperat continentală. Vara este caldă și secetoasă iar iarna este geroasă, climă tipică Munteniei. De asemenea, zona Teleormanului este afectată de multitudinea de ape curgătoare care trec prin județ, printre care și Dunărea și Oltul.

Vecini[modificare | modificare sursă]

Teleorman se învecinează cu județul Giurgiu la est, cu județul Olt la vest, și cu județele Argeș și Dâmbovița la nord. Teleorman se învecinează cu Bulgaria la sud, mai exact cu Regiunea Veliko Tărnovo, cu Regiunea Plevna, și cu Regiunea Ruse.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Parte a Valahiei[modificare | modificare sursă]

Teleorman este unul dintre cele mai vechi județe ale României, existând încă de pe vremea Țării Românești (Valahia). Din 1601, Teleorman a fost unul dintre ținuturile Valahiei după asasinarea lui Mihai Viteazul. Pe acea vreme Teleormanul era înconjurat de ținutul Olt, ținutul Argeș și ținutul Vlașca. De asemenea, ținutul Teleorman mai avea graniță și cu raiaua Turnu, dar și cu Imperiul Otoman.

Parte a Principatelor Unite[modificare | modificare sursă]

Ca urmare a Micii Uniri județul Teleorman a fost încorporat în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, rămânând în mare parte sub aceeași formă teritorială, cu excepția încorporării Raiei Turnu, împărțită cu județul Romanați și a sudului județului Olt.

În 1878, după încheierea Războiului de Independență, Dobrogea este încorporată în România în schimbul județelor Cahul, Bolgrad și Ismail. Județul Teleorman va rămâne neschimbat în timpul perioadei antebelice, Războaielor Balcanice și Primului Război Mondial.

Perioada Interbelică și România Mare[modificare | modificare sursă]

Teleorman a fost situat în partea de sud a României Mari, în partea sud-vestică a Munteniei. Capitala sa de atunci a fost Turnu Măgurele. Județul era înconjurat de Județul Romanați și Județul Olt la vest, Județul Argeș la nord, de Județul Vlașca la est și de Regatul Bulgariei la sud, dincolo de Dunăre. Teleormanul interbelic conținea în mare parte teritoriile sale din prezent.

Din punct de vedere administrativ, Teleorman era împărțit în cinci plăși:^[5]

Plasa Alexandria, cu reședința la Alexandria;
Plasa Balaci, cu reședința la Balaci;
Plasa Roșiori de Vede, cu reședința la Roșiori de Vede;
Plasa Turnu Măgurele, cu reședința la Turnu Măgurele;
Plasa Zimnicea, cu reședința la Zimnicea.

Mai târziu au apărut trei noi plăși:

Plasa Călmățuiu, cu reședința la Călmățuiu;
Plasa Slăvești, cu reședința la Slăvești;
Plasa Vârtoapele de Sus, cu reședința la Vârtoapele de Sus.

Conform recensământului populației din 1930, în Teleorman trăiau 347,294 de cetățeni, dintre care 98,1% erau români, 1,4% romi, iar restul alte minorități (în mare parte bulgari). Din punct de vedere religios, teleormănenii erau 99% Creștini Ortodoxi, 0,6% adventiști, 0,1% musulmani, iar restul făceau parte din alte religii.

În 1930, 58,632 de locuitori trăiau în mediul urban (94,4% români, 3,3% romi, 0,4% maghiari, 0,4% evrei, plus alte minorități). Din punct de vedere religios, populația urbană era compusă din ortodocși (98,1%), musulmani (0,6%), evrei (0,4%), catolici (0,4%) și alte minorități.

Statul Național-Legionar[modificare | modificare sursă]

Nefiind parte din zonele cedate aliaților Germaniei Naziste, Teleorman a continuat să facă parte din Regatul României până la intrarea acestuia în Al Doilea Război Mondial, sub forma Statului Național-Legionar. În timpul războiului Teleorman a fost foarte slab afectat. În mare parte a rămas sub aceeași formă ca în interbelic, cu excepția unor mici modificări la granița de est. Nici vecinii și nici unitățile administrative ale județului nu s-au schimbat. Teleorman a rămas în această stare până la sfârșitul războiului.

Războiul Rece și perioada modernă[modificare | modificare sursă]

După încheierea războiului, România a trecut prin încă o schimbare administrativ-teritorială. În 1945, Teleorman a fost adus într-o nouă formă, una cu mult mai apropiată de starea sa din antebelic. De asemenea, harta plășilor județului a fost larg simplificată: plasa Vârtoapele de Sus a fost anexată de plasa Alexandria, plasa Slăvești a fost împarțită între plășile Balaci și Alexandria, iar plasa Călmățui a fost anexată de plasa Turnu Măgurele.

În 1950 guvernul comunist a schimbat din nou administrația teritorială a țării, schimbând județele cu regiuni și plășile cu raioane. Astfel, Teleorman a fost una dintre regiunile create. Regiunea Teleorman conținea cea mai mare parte a terenului fostului județ, împreună cu teritorii luate de la fostele județe Romanați, Olt și Vlașca. Regiunea conținea raioanele șapte raioane, cu reședințele la Vida, Vârtoapele, Roșiorii de Vede (de altfel și reședința regiunii), Drăgănești, Alexandria, Zimnicea și Turnu-Măgurele.

În 1952 a avut loc încă o schimbare, una care a șters Teleormanul de pe harta țării. În 1952 Teleormanul a fost împărțit între regiunile Craiova, București și Pitești. Teleormanul nu va apărea pe hartă nici după 1960, când regiunile au fost schimbate din nou. De data aceasta, Teleormanul a fost împărțit între regiunile Oltenia, Argeș și București.

În sfârșit, în 1968 a luat loc ultima schimbare administrativ-teritorială. Teleormanul a fost re-creat, de data asta fără nici un fel de sub-divizii. ajungând în starea sa actuală. Județul a rămas neschimbat încă de atunci.

Economie[modificare | modificare sursă]

Industriile predominante din Teleorman sunt:

Industria mâncărurilor și a băuturilor;
Industria textilelor;
Industria chimicalelor;
Industria componentelor mecanice (în Alexandria există o mare întreprindere de rulmenți).

Agricultura este ocupația de bază a localnicilor (de scară mare sau mică), majoritatea fructelor și legumelor fiind vândute pe piețele din București. Zona Teleormanului este bine irigată, fiind un factor favorabil agriculturii.

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Listă de localități din județul Teleorman.

Județul este format din 97 unități administrativ-teritoriale: 3 municipii, 2 orașe și 92 de comune. Lista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Teleorman.

Stemă	Nume	Tip de localitate	Populație
Municipii și orașe
	Alexandria	municipiu reședință de județ	45.434
	Roșiorii de Vede	municipiu	27.416
	Turnu Măgurele	municipiu	24.772
	Videle	oraș	11.508
	Zimnicea	oraș	14.058
Comune
	Balaci	comună	2.034
	Beciu	comună	1.641
	Beuca	comună	1.371
	Blejești	comună	3.950
	Bogdana	comună	2.493
	Botoroaga	comună	5.899
	Bragadiru	comună	3.969
	Brânceni	comună	2.881
	Bujoreni	comună	1.092
	Bujoru	comună	2.027
	Buzescu	comună	3.922
	Băbăița	comună	3.032
	Cervenia	comună	3.190
	Ciolănești	comună	3.143
	Ciuperceni	comună	1.549
	Conțești	comună	3.479
	Cosmești	comună	2.600
	Crevenicu	comună	1.564
	Crângeni	comună	2.878
	Crângu	comună	1.467
	Călinești	comună	3.473
	Călmățuiu	comună	2.188
	Călmățuiu de Sus	comună	2.282
	Didești	comună	1.322
	Dobrotești	comună	4.605
	Dracea	comună	1.358
	Drăcșenei	comună	1.791
	Drăgănești de Vede	comună	2.154
	Drăgănești-Vlașca	comună	4.325
	Frumoasa	comună	2.203
	Frăsinet	comună	2.623
	Furculești	comună	3.063
	Fântânele	comună	1.700
	Gratia	comună	3.005
	Gălăteni	comună	2.967
	Islaz	comună	5.339
	Izvoarele	comună	2.578
	Lisa	comună	2.107
	Lița	comună	2.687
	Lunca	comună	3.350
	Mavrodin	comună	2.693
	Mereni	comună	3.084
	Moșteni	comună	1.622
	Mârzănești	comună	3.885
	Măgura	comună	2.811
	Măldăeni	comună	4.092
	Nanov	comună	3.586
	Necșești	comună	1.306
	Nenciulești	comună	2.477
	Năsturelu	comună	2.619
	Olteni	comună	3.289
	Orbeasca	comună	7.625
	Peretu	comună	6.329
	Piatra	comună	3.392
	Pietroșani	comună	2.941
	Plopii-Slăvitești	comună	2.581
	Plosca	comună	5.900
	Poeni	comună	3.118
	Poroschia	comună	4.166
	Purani	comună	1.524
	Putineiu	comună	2.371
	Rădoiești	comună	2.187
	Răsmirești	comună	993
	Saelele	comună	2.293
	Salcia	comună	2.659
	Scrioaștea	comună	3.853
	Scurtu Mare	comună	1.838
	Seaca	comună	2.270
	Segarcea-Vale	comună	3.211
	Sfințești	comună	1.153
	Siliștea	comună	2.513
	Siliștea Gumești	comună	2.633
	Slobozia Mândra	comună	1.819
	Smârdioasa	comună	2.385
	Stejaru	comună	1.968
	Suhaia	comună	2.338
	Sârbeni	comună	1.617
	Săceni	comună	1.373
	Talpa	comună	2.055
	Traian	comună	1.902
	Trivalea-Moșteni	comună	2.837
	Troianul	comună	3.048
	Tătărăștii de Jos	comună	3.779
	Tătărăștii de Sus	comună	3.197
	Uda-Clocociov	comună	1.582
	Vedea	comună	3.592
	Viișoara	comună	1.889
	Vitănești	comună	2.945
	Vârtoape	comună	3.145
	Zâmbreasca	comună	1.540
	Ștorobăneasa	comună	3.101
	Țigănești	comună	4.508

Monumente și obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Teleorman nu are prea mult succes în industria turismului, cu toate că folclorul și cultura sa este foarte bogată. Multe personalități românești s-au născut aici, multe dintre ele descriind viața la sat într-o manieră pitorească. De asemenea, Teleorman a fost unul dintre locurile unde a luat loc Revoluția Română din 1848. În general turiști sunt atrași de Alexandria sau de Dunăre. Printre cele mai importante obiecte turistice din Teleorman se numără:

Situl arheologic de la Ciuperceni (Epoca de piatra - paleolitic)
Cetatea de pământ de la Frumoasa (sec. XIV, Epoca medievală)
Situl arheologic de la Orbeasca de Sus (Epoca bronzului, epoca fierului)
Cetatea medievală Turnu (1394-1829)
Fortificația de pământ de la Putineiu (Epoca romană)
Fortificația de pământ de la Roșiorii de Vede (Epoca romană)
Așezarea de la Vitănești (Eneolitic, Cultura Gumelnița)
Situl arheologic de la Zimnicea (Epoca bronzului, Hallstatt, Epoca medievală)
Catedrala Episcopală „Sf. Alexandru” (1869-1898)
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Balaci (1684)
Conacul Noica din Ștorobăneasa (sec. XIX)
Biserica „Sf. Apostol și Evanghelist Luca” din Brânceni (1850)
Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Bujoreni (1711)
Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, „Sf. Ioan Botezătorul” din Săceni (1843)
Biserica de lemn „Sf. Dumitru” din Siliștea (1797)
Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Buzescu (1860)
Biserica „Sf. Dumitru” a fostei mănăstiri Drăgănești (1647)
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”din Didești (sec. XIX)
Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Scurtu Mare (1859)
Mănăstirea Plăviceni (Aluniș) din Plopii-Slăvitești (1648)
Cula lui Costea din Frăsinet (sec. XVIII)
Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Băbăița (1808)
Biserica „Sf. Nicolae” din Islaz (1830 - 1837)
Biserica de lemn „Sf. Împărați” din Purani (1810)
Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Sârbeni (1778)
Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Blejești (1812)
Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Smârdioasa (1824)
Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Mârzănești (1815)
Biserica „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele (1905)
Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Turnu Măgurele (1862)
Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Videle (1782)
Statuia Dorobanțului din Turnu Măgurele (1907)

Politică[modificare | modificare sursă]

Județul Teleorman este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de Adrian-Ionuț Gâdea de la PSD, iar componența politică a Consiliului este următoarea:^[6]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Național Liberal	17
	Partidul Social Democrat	15

Consiliul Județean din Teleorman, ales după alegerile locale din 2016, a avut în perioada 2016-2020 33 de consilieri, având cu următoarea compoziție politică:^[7]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Social Democrat	18
	Partidul Național Liberal	11
	Partidul Alianța Liberalilor și Democraților	2
	Partidul Mișcarea Populară	2

Personalități[modificare | modificare sursă]

Marin Preda (1922-1980), nuvelist, romancier, scriitor și director de editură
Constantin Noica (1909-1987), filosof, poet, eseist, publicist și scriitor
Zaharia Stancu (1902-1974), scriitor, director de teatru, jurnalist și publicist
Gala Galaction (1879-1961), scriitor, preot ortodox și profesor de teologie
Miron Radu Paraschivescu (1911-1971), poet, eseist și publicist
Anghel Demetriescu (1847-1903), istoric și scriitor
Niculae Cerveni (n. 19 martie 1926; d. 16 ianuarie 2004) deputat și senator al României, decan al Baroului București 1990-1995
Liviu Vasilică (1950–2004), cântăreț de muzică populară
David Praporgescu (1856-1916), general al armatei române
Ion C. Pena (1911-1944), publicist, poet, epigramist și prozator
Floarea Calotă, interpretă de muzică populară, autoarea cântecului „Constantine, Constantine”

Note[modificare | modificare sursă]

^ Pletneva, S. A., Kipchaks, 1990, ISBN 5-02-009542-7. (O istorie a cumanilor)
^ Cum s-a schimbat România în 25 de ani. Teleormanul, un județ îmbătrânit, sărăcit și depopulat, 27 ianuarie 2015, Elisabeth Bouleanu, Adevărul, accesat la 9 august 2016
^ National Institute of Statistics, "Populația după etnie" Arhivat în 16 august 2009, la Wayback Machine.
^ National Institute of Statistics, "Populația la recensămintele din anii 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 și 2002"
^ Portretul României Interbelice - Județul Teleorman
^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 2 noiembrie 2020.
^ „Mandate de CJ pe judete si competitori”. Biroul Electoral Central. 10 iunie 2016. Arhivat din original la 5 octombrie 2018. Accesat în 16 iunie 2016.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

Documente referitoare la istoria Județului Teleorman, 1441-1700: catalog, Volume 1, Maria Georgescu, Gheorghe Popa, editată de Direcția Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., București, 1989
Nepoții lui Moromete: 13 scriitori din Teleorman, Marin Petre Codreanu, Editura Muzeul Literaturii Române, 2003