Județul Giurgiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol se referă la statul Giurgiu. Pentru alte sensuri, vedeți Giurgiu (dezambiguizare).
Giurgiu
—  Județ  —
Giurgiu
Giurgiu
Stemă
Stemă
Giurgiu (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 44°10′N 25°54′E / 44.16°N 25.9°E

Țară România
RegiuneSud

SIRUTA528
Atestare Modificați la Wikidata

ReședințăGiurgiu
Componențămunicipii
orașe
Comune

Guvernare
 - Președintele Consiliului JudețeanMarian Mina (PSD)
 - PrefectNina Carmen Crișu

Suprafață
 - Total3.526 km²

Populație (2011)
 - Total265.494 locuitori
 - Densitate75,3 loc./km²
 - Locul după populație37

Fus orarUTC+2
Prefix telefonic46
Indicativ autovehiculeGR

Prezență online
http://www.cjgiurgiu.ro/
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap Modificați la Wikidata

Harta României cu județul Giurgiu indicat
Harta României cu județul Giurgiu indicat

Giurgiu este un județ în regiunea istorică Muntenia, în sudul României. Reședința județului este municipiul Giurgiu. Se învecinează cu județele Teleorman, Dâmbovița, Ilfov și Călărași.

Giurgiu se află la granița cu Bulgaria, fiind situat la nord de Dunăre. Județul este aflat în întregime în Muntenia.

Legenda numelui Giurgiu[modificare | modificare sursă]

Se spune că demult, când turcii încă umblau pe meleagurile de pe malul stâng al Dunării și strângeau slugi pentru Imperiul Otoman, se afla un cioban, pe nume San Giorgio ce își adusese oile la păscut în lunca Dunării, în zona de azi a județului Giurgiu. Acesta a eliberat un mare grup de ostatici ce trebuiau duși în Imperiul Otoman. Ostaticii, ca recunoștință față de San Giorgio, au înființat un târg într-un loc de trecere. Acest târg a fost numit Giurgiu, după eliberatorul lor.

Stema[modificare | modificare sursă]

Stema județului Giurgiu se compune[1] dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, scartelat.

În primul cartier, în partea dreaptă, în câmp albastru, se află 3 stejari de argint dezrădăcinați, așezați doi la unu, reprezentând vechea stemă heraldică a județului Vlașca, simbolizând pădurile de stejar care alcătuiau odinioară Codrii Vlăsiei.

În al doilea cartier, în partea stângă, în câmp roșu, se află o secure de luptă cu tăișul dublu, având la bază o semilună răsturnată, ambele de argint. Ele amintesc de lupta antiotomană și victoria de prestigiu obținută de marele voievod Mihai Viteazul în bătălia de la Călugăreni.

În vârful scutului, în câmp roșu, se aflã un coif roman de argint, simbolizând descendența latină a locuitorilor

În vârful scutului, în câmp albastru, se află o timonă deasupra unui brâu undat, de argint, simbolizând navigația pe fluviul Dunărea

Geografie[modificare | modificare sursă]

Așezare[modificare | modificare sursă]

Județul Giurgiu se află în sud estul României, la granița cu Bulgaria. La o distanță de 65 km la sud de capitala București. Este situat în Lunca Dunării, pe malul stâng al fluviului Dunărea.

Județul este situat în partea de sud a țării, în cadrul marii Câmpii Române, și este străbătut de paralela 43°53` latitudine nordică și meridianul 25°59` longitudine estică.

Reședința județului este municipiul Giurgiu, vechi centru comercial la Dunăre al Țării Românești, situat la 60 km de capitala țării pe drumul european E70 ce leagă vestul Europei de zona balcanică și de Orientul Mijlociu.

Climă[modificare | modificare sursă]

Clima județului este temperat continentală. Vara este un anotimp cu temperaturi ridicate ce poate duce chiar la secetă, iarna cu geruri și crivăț. Vitezele cele mai mari le au vânturile dinspre nord-est, care pot atinge iarna 125 km/h. Precipitațiile medii sunt de 500mm.

Vecini[modificare | modificare sursă]

Giurgiu se învecinează în nord cu Județul Dâmbovița și Județul Ilfov, în vest cu Județul Teleorman, și în est cu Județul Călărași. În sud Dunărea formează granița cu Bulgaria, mai exact cu Regiunea Ruse.

Apele[modificare | modificare sursă]

Cel mai important râu este fluviul Dunărea. Alte râuri ale județului Giurgiu sunt: Argeș, Dâmbovița, Neajlov, Câlnău, Cocioc, Sabar, Pasărea, Parapanca.

De asemena, în Girgiu mai poate fi găsit și Parcul Natural Comana, care conține lacul Comana.

Fauna[modificare | modificare sursă]

În Giurgiu se găsesc viețuitoarele specifice zonei de stepă și silvostepă precum orbetele, prepelița, ciocârlia, potârnichea, turturica, gușterul, greieri, lăcuste, iepuri, dihorul, șoarecele de câmp, popândăul, dropia, vulpea, rațe, gâște, berze, lișițe, cocostârci, vidra, nurca, știuca, plătica, somnul, caras, crap, biban, caracuda, roșioara.

Demografia[modificare | modificare sursă]

Cele mai vechi mărturii ale unei așezări omenești în arealul Giurgiului datează din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr). După cum atestă cercetările arheologice, zona Giurgiului a fost dens populată în perioada dacă (secolul I î.Hr). Se ipotizează că în apropiere era localizată capitala lui Burebista, la Popești, pe râul Argeș. Împăratul roman Iustinian (483-565) a construit aici orașul Theodorapolis. Conform rezultatelor recensământului populației și al locuințelor din 18 martie 2002, populația stabilă a județului Giurgiu, este de 297.859 persoane.

Din totalul populației, 88.537 persoane locuiesc în mediul urban (29,72%) și 209.322 persoane locuiesc în mediul rural (70,27%).

Densitatea populației județului este de 84,5 locuitori/km².

Potrivit liberei declarații a persoanelor recenzate, 96,03% din populația județului sunt români, 3,89% sunt rromi, iar 0,08% sunt alte etnii.

După religie populația este preponderent ortodoxă (98,5%).

Județul Giurgiu - evoluția demografică


Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


Istorie[modificare | modificare sursă]

După o legendă neconfirmată din punct de vedere istoric, Giurgiu ar fi fost întemeiat ca avanpost de către comercianți genovezi pe insula Sfântul Gheorghe numit după protectorul Genovei, Sfântul Gheorghe (în italiană San Giorgio).

Un document în care apare toponimul pare a fi așa-zisul „Itinerar din Bruges”, din penultimul deceniu al veacului al XIV-lea, cu o listă de localități pe care pelerinii occidentali le aveau ca popasuri în drumul lor către Țara Sfântă.

Giurgiu apare pe o hartă la documentul Codex Latinus Parisinus cu o datare controversată între 1395 și 1438, poate din timpul lui Mircea cel Bătrân (decedat 1414). În 1420 Imperiul Otoman l-a redenumit "Yergöğü". Vlad Țepeș a recucerit cetatea în1462, au urmat războaie frecvente sub Mihai Viteazul, apoi în războaiele ruso-turce. Giurgiu a ars în 1659 și în 1829 s-au distrus fortificațiile, rămânând numai un castel pe insula Slobozia, legată de un pod.

Prima cale ferată din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești a fost între București și stația de la Giurgiu inaugurată la 1 noiembrie 1869.

Teritoriile județului au fost parte din raiaua Giurgiu al Imperiului Otoman.

Giurgiu a fost reședința județului interbelic Vlașca, postbelic divizat între regiunea Teleorman și regiunea București.

Între 1952-1954, regimul comunist, sprijinit de URSS, a construit Podul Prieteniei.Giurgiu-Ruse.

Giurgiu a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968, teritoriul județului fiind înglobat în județul Ilfov, cu reședința la București.

Cu reorganizarea administrativă din 1981, din partea vestică și central-sudică s-a format județul Giurgiu.

Economie[modificare | modificare sursă]

Industriile predominante în Giurgiu sunt:

  • Industria alimentară;
  • Industria textilă;
  • Industria chimică;
  • Industria construcțiilor;
  • Industria componentelor mecanice.

Agricultura este una dintre ocupația de bază ale localnicilor. În Giurgiu se practică creșterea bovinelor, porcinelor, avicultura, piscicultura, creșterea struților (în Giurgiu aflându-se cea mai mare fermă de struți din Europa și singura deținătoare de abator propriu) și cultivarea terenurilor agricole.

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Județul Giurgiu este alcătuit din 1 municipiu, 2 orașe și 51 de comune cu 166 de sate.

Municipii și orașe[modificare | modificare sursă]

Comune[modificare | modificare sursă]

Pentru informații suplimentare, vezi Listă de comune din județul Giurgiu

Turism[modificare | modificare sursă]

Deși o regiune tipic de câmpie, care s-ar părea că nu este înzestrată din punct de vedere turistic, județul Giurgiu dispune totuși de un potențial turistic important și variat.

Atracții din municipiul Giurgiu
  • Turnul cu ceas Construcție realizată din piatră în timpul ocupației turcești. Structura inalta de 22 de m avea scopul de a servi ca post de observatie in cazul atacului forțelor românești. După retragerea turcilor construcția este modificată, fiind adăugat un ceasornic.
  • Podul Prieteniei Acesta este cel mai lung pod de peste Dunăre. Este construit pe doua nivele, ferovial si rutier (cu două benzi și trotuar pentru pietoni). Este singurul pod mobil, avand posibilitatea de a se ridica in cazul in care pe sub acesta este nevoie sa treaca o ambarcațiune mai înalta. Este construit din oțel, iar proiectul a fost realizat de V Andreev. Construcția a durat 2 ani, inaugurarea realizându-se la 20 iunie 1954.Are o lungime de 2,8 km.
  • Insula Mocanu, având o suprafață totală de 850 ha, este cea mai mare din cele 4 insule din vecinătatea Giurgiului, un loc cu vegetație seculară și faună asemănătoare Deltei Dunării, cu plaje și lacuri interioare, unde se pot organiza partide de pescuit și vânătoare.
  • Situl arheologic „Malul Roșu”,
  • Strada Tabiei - ruinele fortificației Tabiei,
  • Teatrul Valah
  • Muzeul de istorie
  • Biserica Smarda,
  • Catedrala Adormirea Maicii Domnului,
  • Gara centrală,
  • Biserica Greco-Catolică (pictată de Gheorghe Tattarescu),
  • Biserica Catolică,
  • Centrul cultural Ion Vinea,
  • Ateneul,
  • Mănăstirea Sf. Nicolae,
  • Grădina Alei (printre primele grădini publice realizate în România),
  • Ruinele cetății medievale,
  • Podul Bizetz - primul pod în curbă din Europa,
  • Portul Ramadan,
  • Canalul Cama (Florilor sau Sf. Gheorghe),
  • Gara Giurgiu Nord,
  • Gara fluvială și faleza
Atracții din județ

Mănăstirea Comana, Parcul Natural Comana (inclusiv Balta Comana și rezervația de bujori), Biserica din satul Bila, Conacul de la Herăști, Muzeul de la Călugăreni.

La Frătești se află Muzeul sătesc – numit simbolic „Muzeul școlar Dacia”- deoarece o parte importantă din vestigiile materiale aparțin geto-dacilor, dovedindu-se astfel continuitatea de milenii a poporului român în această zonă. Înființat în anul 1967 este structurat pe mai multe secții predominantă fiind secția de arheologie-istorie.

Locuri de cazare

Pe teritoriul județului sunt în prezent 13 unități de cazare turistică, din care: hoteluri 3, moteluri 5, pensiuni urbane 1, pensiuni rurale 1, spații de cazare pe nave 3: Hotel Steaua Dunării, Vlașca, Miorița, Ovidiu, Prieteniei, pe motonavele Steaua Deltei și Steaua Dunării.

Capacitatea de cazare a județului se ridică la 939 locuri, din care 328 locuri în hoteluri, 172 locuri în moteluri, 13 locuri în pensiuni urbane și rurale, 426 locuri în spațiile de cazare pe nave.

Politică[modificare | modificare sursă]

Consiliul Județean din Giurgiu, ales după alegerile locale din 2016, este constituit din 31 de consiliari, cu următoarea compoziție ideologică:[2]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat20                    
Partidul Național Liberal8                    
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților3                    

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ HG nr. 669 din 3 iunie 2009 privind aprobarea stemei judetului Giurgiu, publicat în Monitorul Oficial nr. 408 din 16 iunie 2009
  2. ^ „Mandate de CJ pe judete si competitori”. Biroul Electoral Central. . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Giurgiu

Portaluri

Hărți

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Boldescu Ion, Monografia orașului Giurgiu, 1912
  • Stănescu A. Scarlat, Din trecutul orașului Giurgiu, București, 1935
  • Enache Constantin, Municipiul Giurgiu – Compendiu monografic, Ed. Universul Familiei, 2005
  • Condica Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” – Giurgiu, 1935

Vezi și[modificare | modificare sursă]