Patrimoniul mondial UNESCO din România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cultura României
Arte

Literatura
Filosofia
Muzica
Artele vizuale

Tradiții

Bucătăria
Folclorul
Cultura populară
Mitologia
Superstiții
Spiritualitatea

Artiști

Actori
Compozitori
Pictori
Poeți
Scriitori

Monumente

Castele
Muzee
Clădiri religioase
Patrimoniu UNESCO

Siturile Patrimoniului Mondial UNESCO sunt locuri de importanță pentru patrimoniul cultural sau natural, așa cum este descris în Convenția Patrimoniului Mondial, semnată în 1972.[1] Patrimoniul cultural este format din monumente (cum ar fi lucrări de arhitectură, sculpturi monumentale sau inscripții), grupuri de clădiri și situri (inclusiv situri arheologice). Caracteristicile naturale (constând în formațiuni fizice și biologice), formațiunile geologice și fiziografice (inclusiv habitatele speciilor de animale și plante amenințate) și siturile naturale care sunt importante din punct de vedere al științei, conservării sau frumuseții naturale sunt definite ca patrimoniu natural.[1] România a acceptat convenția pe 16 mai 1990, siturile ei devenind astfel eligibile pentru includerea în listă.[2]

Patrimoniul mondial UNESCO din România include în prezent în lista sa șapte situri culturale și două naturale. Primul sit din România, Delta Dunării, a fost adăugat la cea de-a XV-a Sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial⁠(en), desfășurat la Cartagina în 1990. Alte situri au fost adăugate în 1993 și 1999, iar unele dintre situri au fost ulterior extinse. Cel mai recent sit adăugat pe listă este Peisajul minier de la Roșia Montană, adăugat pe listă în 2021 și trecut imediat pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol din cauza planurilor de reluare a exploatării miniere. Situl Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei este împărțit cu alte 17 țări europene. De asemenea, lista indicativă a României cuprinde în 2022 16 situri, 12 culturale și 4 naturale.[2] România are în 2022 și 9 elemente pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial.[3]

Ziua de 16 noiembrie a fost declarată Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România prin Legea nr. 160/2013.[4]

Convenții[modificare | modificare sursă]

România s-a alăturat Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) pe 27 iulie 1956. Este un membru activ al tuturor celor șase convenții culturale UNESCO:[5][6]

Titlu Data/Locul adoptării Statut legal
Convenția pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat[7] 14 mai 1954
Haga
Yes Ratificare în 1957[8]
Convenția asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru interzicerea și impiedicarea operațiunilor ilicite de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale[9] 14 noiembrie 1970
Paris
Yes Aderare în 1993[10]
Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural[1] 16 noiembrie 1972
Paris
Yes Acceptare în 1990[11]
Convenția asupra protecției patrimoniului cultural subacvatic[12] 2 noiembrie 2001
Paris
Yes Acceptare în 2007[13]
Conventia pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial[14] 17 octombrie 2003
Paris
Yes Acceptare în 2005[15]
Convenția asupra protecției și promovării diversității expresiei culturale[16] 20 octombrie 2005
Paris
Yes Aderare în 2006[17]

România a desfășurat mandate de membru în Consiliul Consultativ Științific și Tehnic al Convenției UNESCO din 2001 privind protejarea patrimoniului cultural subacvativ, în Biroul Întâlnirii Statelor Părți la Convenția din 2001 asupra protecției patrimoniului cultural subacvatic (2017–2021) și în Comitetul interguvernamental pentru promovarea reîntoarcerii bunurilor culturale în țările de origine sau restituirea lor în cazul dobândirii ilicite (ICPRCP). De asemenea, România participă, în calitate de observator, la toate reuniunile organismelor subsidiare ale UNESCO.[5]

Patrimoniu material[modificare | modificare sursă]

Lista Patrimoniului Mondial[modificare | modificare sursă]

UNESCO listează obiectivele după zece criterii; fiecare înscriere trebuie să întrunească cel puțin unul dintre criterii. Criteriile de la i la vi sunt culturale, în timp ce de la vii la x sunt naturale.[18] România are înscrise nouă obiective în Lista Patrimoniului Mondial, șapte culturale și două naturale.[2]

Nume: numele oficial atribuit de Comitetul Patrimoniului Mondial⁠(en)
Localizare: localitatea sau arealul în care se află obiectivul
Județ: județul în care se află obiectivul
Tip: tipul obiectivului (cultural sau natural) și criteriile după care a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial
An: anul înscrierii obiectivului în Lista Patrimoniului Mondial
Dosar: numărul dosarului sub care obiectivul a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial

     * Obiectiv transfrontalier

     † Obiectiv în pericol

Nume Imagine Localizare Județ Tip An Dosar Note
Delta Dunării Hunt for food in Danube Delta - Goana dupa hrana in Delta Dunarii - panoramio.jpg Tulcea Natural,
(vii), (x)
1991 588 Este inclusă și în Rețeaua Mondială a Rezervațiilor Biosferei⁠(en).[19]
Satele cu biserici fortificate din Transilvania Biserica Fortificata din Biertan.jpg Biertan Sibiu Cultural,
(iv)
1993 596 Șapte obiective:

Biserica fortificată din Dârjiu a fost adăugată în 1999.

Valea Viilor 01.jpg Valea Viilor
Biserica fortificata Prejmer la apus.JPG Prejmer Brașov
004 MG 3253 Viscri 004.jpg Viscri
RO HR Biserica fortificată din Dârjiu (112).jpg Dârjiu Harghita
Ansamblul Bisericii evanghelice fortificate din Saschiz.jpg Saschiz Mureș
RO AB Calnic fort 11.jpg Câlnic Alba
Mănăstirea Horezu Hurezi (14592867801).jpg Horezu Vâlcea Cultural,
(ii)
1993 597
Bisericile din Moldova Arbore (18) (7013719883).jpg Arbore Suceava Cultural,
(i), (iv)
1993 598 Opt obiective:

Biserica Mănăstirii Sucevița a fost adăugată în 2010.[20]

Biserica Manastirii Humorului si Turnul lui Vasile Lupu.jpg Mănăstirea Humorului
Biserica din incinta Manastirii Moldovita.JPG Vatra Moldoviței
Biserica Inaltarea Sf. Cruci din Patrauti12.jpg Pătrăuți
BisericaSfNicolaeProbota 02.JPG Probota
Biserica „Sf. Gheorghe” Suczawa SM.jpg Suceava
Mănăstirea Voroneț vedere laterala 09.jpg Voroneț
Biserica si curtea manastirii Sucevita.jpg Sucevița
Centrul istoric al Sighișoarei Turnul cu ceas din Sighisoara5.JPG Sighișoara Mureș Cultural,
(iii), (iv)
1999 902
Bisericile de lemn din Maramureș BarsanaMM2012 (102).JPG Bârsana Maramureș Cultural,
(iv)
1999 904 Opt obiective:
RO MM Budesti UNESCO site 25.jpg Budești
DesestiFotoThalerTamas.jpg Desești
Wooden Church Birth of Virgin Mary in Ieud Deal 2011 - Roof Detail.jpg Ieud
Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Plopiș, Maramureș.jpg Plopiș
Poienile IzeiMM (100).JPG Poienile Izei
Biserica Rogoz.jpg Rogoz
Biserca de lemn de la Șurdești, Maramureș.jpg Șurdești
Cetățile dacice din Munții Orăștiei Sarmizegetusa Regia - panoramă generală spre S.jpg Grădiștea de Munte Hunedoara Cultural,
(ii), (iii), (iv)
1999 906 Șase obiective:
Cetatea dacica Costesti-Cetatuie - turn.JPG Costești
Blidaru 0385.JPG
Trepte monumentale.JPG Luncani
Bănița
Dacian Fortress of Capalna 022.jpg Căpâlna Alba
Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei* Beușnița (Beu) valley 43.jpg Cheile Nerei-Beușnița Caraș-Severin Natural,
(ix)
2017 1133 12 obiective:

Obiectiv transfrontalier comun cu Albania, Austria, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Cehia, Croația, Elveția, Franța, Germania, Italia, Macedonia de Nord, Polonia, Slovacia, Slovenia, Spania și Ucraina.

Parcul Național Domogled - Valea Cernei.jpg Coronini-Bedina
Iauna-Craiova
Izvoarele Nerei
Şinca Nouă - panoramio.jpg Șinca Nouă Brașov
Karpatenlandschaft bei Slatioara.JPG Slătioara Suceava
Pe Varful Cozia (1668m) - panoramio.jpg Masivul Cozia Vâlcea
Cheile Lotrișorului
Ciucevele Cernei Gorj
Tibles Dragomiresti.jpg Groșii Țibleșului Maramureș
RO MM Strâmbu - Băiuț.JPG Strâmbu-Băiuț
Peisajul minier de la Roșia Montană Roșia Montană (4898849681).jpg Roșia Montană Alba Cultural,
(ii), (iii), (iv)
2021 1552 Înscris concomitent în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol din cauza planurilor de a relua exploatarea minieră în zonă.[21]

Hartă[modificare | modificare sursă]

Listă indicativă[modificare | modificare sursă]

Pe lângă obiectivele înscrise în Lista Patrimoniului Mondial (LPM), statele membre pot păstra o listă de obiective indicative pe care le consideră potrivite pentru o viitoare nominalizare. Nominalizările pentru LPM sunt acceptate doar dacă obiectivul respectiv a fost înscris într-o listă indicativă.[22] Prin urmare, fiecare stat trebuie să transmită lista indicativă actualizată cu un an înainte de orice propunere de înscriere în LPM. De asemenea, toate statele membre sunt încurajate să revizuiască propria listă indicativă cel puțin o dată la 10 ani.[23] Lista indicativă a României este cea transmisă Centrului Patrimoniului Mondial⁠(en) în 1991 și conține informații succinte despre fiecare poziție. În ultimii 29 de ani lista indicativă a României nu a fost revizuită pe fond, în ansamblul său, ci a fost doar completată în 2004, 2012 și 2020.[23]

Nume Imagine Localizare Județ Tip An Dosar Note
Mănăstirea Neamț Neamt Monastery.jpg Mânăstirea Neamț Neamț Cultural,
(i), (ii), (iv)
1991 544
Bisericile bizantine și postbizantine de la Curtea de Argeș Manastirea Mesterului Manole.jpg Curtea de Argeș Argeș Cultural,
(i), (ii), (iv)
1991 545
Ansamblul monumental din Târgu Jiu 2019 Coloana fara sfarsit 04.jpg Târgu Jiu Gorj Cultural,
(i), (ii)
1991 548
Ansamblul rupestru de la Murfatlar Murfatlar, fregio di monumento funerario, III sec.JPG Murfatlar Constanța Cultural 1991 549
Biserica „Trei Ierarhi” din Iași Mănăstirea „Sf. Trei Ierarhi“ (1).jpg Iași Iași Cultural,
(i), (iv)
1991 551
Culele din Oltenia Brabova Dolj Cultural,
(iv), (v)
1991 552 Șase obiective:[24]
Cula Cornoiu.JPG Curtișoara Gorj
Groșerea
Șiacu
Cula Greceanu, sat Măldărești, Vâlcea..jpg Măldărești Vâlcea
Cula Duca, Măldărești.jpg
Biserica din Densuș Biserica Sfantul Nicolae din Densus 1 SM.jpg Densuș Hunedoara Cultural,
(i), (iv)
1991 553
Centrul istoric al Albei Iulia Alba Iulia (Gyulafehérvár, Karlsburg) - churches in fortress.jpg Alba Iulia Alba Cultural,
(iv), (v), (vi)
1991 555
Masivul Retezat Retezat View over Bucura lake.jpg Hunedoara Natural 1991 557
Pietrosul Rodnei Rodnei Mountains, Maramures, Romania. (41659834262).jpg Maramureș Natural 1991 558 Este inclus deja în Rețeaua Mondială a Rezervațiilor Biosferei⁠(en) din 1979.[19]
Situl paleontologic de la Sânpetru Szibisel patak Szentpéter mellett.jpg Sânpetru Hunedoara Natural 1991 559
Codrul secular de la Slătioara Suceava Natural 1991 560
Centrul istoric al Sibiului și ansamblul său de piețe Piata Mare.JPG Sibiu Sibiu Cultural,
(ii), (iii), (iv), (v)
2004 1929
Satele vechi Hollókő și Rimetea și împrejurimile lor* Situl rural Rimetea.jpg Rimetea Alba Cultural,
(v)
2012 5683 Aceasta este o extindere propusă a sitului Satul vechi Hollókő și împrejurimile sale, înscris în Lista Patrimoniului Mondial în 1987.
Frontierele Imperiului Roman – limesul dunărean* Trajan's Bridge over the Danube, Romanian side (41348928975).jpg Obiective multiple Cultural,
(ii), (iii), (iv)
2020 6446 Sit transfrontalier, propus împreună cu Bulgaria, Croația și Serbia. Situl românesc cuprinde 49 de obiective în județele Caraș-Severin, Constanța, Galați, Mehedinți, Olt și Tulcea.
Frontierele Imperiului Roman – Dacia Castrul roman Porolissum.jpg Obiective multiple Cultural,
(ii), (iii), (iv)
2020 6447 Cca. 70 de castre, 50 de mici fortificații și 150 de turnuri în județele Alba, Arad, Argeș, Bistrița-Năsăud, Brașov, Caraș-Severin, Cluj, Covasna, Dolj, Harghita, Hunedoara, Mehedinți, Mureș, Olt, Sălaj, Teleorman, Timiș și Vâlcea[25]

Patrimoniu imaterial[modificare | modificare sursă]

Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a fost creată în 2008 și a fost rezultatul Convenției pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, semnată la Paris la 17 octombrie 2003.[5] România este prezentă cu 9 elemente:[3]

Element Imagine An Zonă etnografică Note
Ritualul Călușului Căluşari.jpg 2008 Olt
Doina 2009
Tehnici de prelucrare a ceramicii de Horezu Ceramică Horezu unu.jpg 2012 Horezu
Colindatul de ceată bărbătească* Christmas carol singing (Prigor-CS-RO).jpg 2013 Element comun cu Republica Moldova
Jocul fecioresc 2015 Transilvania
Tehnici tradiționale de realizare a scoarței în România și Republica Moldova* Kloster Agapia Weberei.JPG 2016 Element comun cu Republica Moldova
Mărțișorul – practici tradiționale asociate zilei de 1 Martie* Martisoare la Muzeul Satului (1).jpg 2017 Element comun cu Bulgaria, Macedonia de Nord și Republica Moldova
Arta cămășii cu altiță 2022 Element comun cu Republica Moldova
Tradițiile de creștere a cailor lipițani 2022 Element comun cu Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Italia, Slovacia, Slovenia și Ungaria

Patrimoniu digital[modificare | modificare sursă]

O hartă a Deltei Dunării din 1887. Lucrare realizată de inginerii civili Charles Hartley și Charles Kühl
Harta Novorusiei din albumul de călătorie al lui Anatoli Demidov⁠(en) (1855). Cu maro sunt evidențiate Țările Dunărene.

Patrimoniul digital reprezintă totalitatea materialelor informatice, de valoare durabilă, care necesită a fi conservate pentru generațiile viitoare. Acestea necesită metode active de prezervare. Principalul proiect care sprijină listarea Patrimoniului Digital UNESCO este Biblioteca Digitală Mondială (World Digital Library – WDL). Materialele sunt accesate gratuit și traduse în șapte limbi (engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză, portugheză și rusă). Biblioteca Digitală Mondială furnizează documente fundamentale, precum manuscrise, hărți, cărți rare, filme, gravuri, fotografii sau înregistrări sonore rare. Site-ul bibliotecii este găzduit de Biblioteca Congresului American.[26]

Pe site-ul WDL figurează două materiale despre România:

  • hărțile Deltei Dunării (documentul datează din 1887 și este redactat în limba franceză);[27]
  • albumul de călătorie Prin sudul Rusiei, Crimeea, via Ungaria, Valahia și Moldova, o descriere a expediției întreprinse în 1837 de industriașul și filantropul rus Anatoli Demidov⁠(en) în sud-estul Europei.[28]

Patrimoniu tehnic[modificare | modificare sursă]

UNESCO a instituit, în anul 2008, Premiul pentru Patrimoniul Tehnic Preindustrial, pe care l-a acordat muzeului „Astra” din Sibiu, ca recunoaștere a performanțelor acestei instituții (pentru valoarea patrimoniului expus și cercetarea științifică).[26] Recunoașterea internațională a venit după ce, în anul 2006, Comisia Națională a României pentru UNESCO a acordat aceluiași muzeu Premiul pentru Patrimoniul Tehnic „Dumbrava Sibiului”.[29]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c „Convention Concerning the Protection of the World Cultural and Natural Heritage”. UNESCO World Heritage Centre (în engleză). 
  2. ^ a b c „Romania”. UNESCO World Heritage Centre (în engleză). 
  3. ^ a b „Romania and the 2003 Convention”. Intangible Cultural Heritage (în engleză). UNESCO. 
  4. ^ „Lege nr. 160 din 15 mai 2013”. Camera Deputaților. 
  5. ^ a b c „UNESCO”. Ministerul Culturii. 
  6. ^ „Convenții UNESCO ratificate de România”. Comisia Națională a României pentru UNESCO. 
  7. ^ „The 1954 Hague Convention for the Protection of Cultural Property in the Event of Armed Conflict and its two (1954 and 1999) Protocols”. UNESCO Digital Library (în engleză). 
  8. ^ „Decretul nr. 605/1957 privind ratificarea Convenției pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat și aderarea la Protocolul acestei convenții, încheiate la Haga la 14 mai 1954”. Lege5. 
  9. ^ „Convention on the Means of Prohibiting and Preventing the Illicit Import, Export and Transfer of Ownership of Cultural Property 1970”. UNESCO (în engleză). 
  10. ^ „Lege nr. 79 din 11 noiembrie 1993”. Portal Legislativ. 
  11. ^ „Decret nr. 187 din 30 martie 1990”. Portal Legislativ. 
  12. ^ „Convention on the Protection of the Underwater Cultural Heritage”. UNESCO Digital Library (în engleză). 
  13. ^ „Lege nr. 99 din 16 aprilie 2007”. Portal Legislativ. 
  14. ^ „Text of the Convention for the Safeguarding of the Intangible Cultural Heritage”. Intangible Cultural Heritage (în engleză). UNESCO. 
  15. ^ „Lege nr. 410 din 29 decembrie 2005”. Portal Legislativ. 
  16. ^ „Convention on the Protection and Promotion of the Diversity of Cultural Expressions 2005”. UNESCO (în engleză). 
  17. ^ „Lege nr. 248 din 22 iunie 2006”. Camera Deputaților. 
  18. ^ „The Criteria for Selection”. UNESCO World Heritage Centre (în engleză). 
  19. ^ a b „Biosphere reserves in Europe & North America”. UNESCO (în engleză). 
  20. ^ „UNESCO expands seven existing World Heritage sites”. UN News (în engleză). . 
  21. ^ „Cultural sites in Africa, Arab Region, Asia, Europe, and Latin America inscribed on UNESCO's World Heritage List”. UNESCO World Heritage Centre (în engleză). . 
  22. ^ „Tentative Lists”. UNESCO World Heritage Centre (în engleză). 
  23. ^ a b „Lista Indicativă UNESCO”. Institutul Național al Patrimoniului. 
  24. ^ „Lista indicativă a României pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO” (PDF). Secretariatul General al Guvernului. 
  25. ^ „Despre proiect”. Limes. 
  26. ^ a b „Patrimoniu universal și prezențe românești pe listele Patrimoniului mondial”. Ministerul Afacerilor Externe. 
  27. ^ „Cartes du delta du Danube et plans comparatifs de l'embouchure et des sections fluviales du bras de Soulina indiquant les derniers travaux qui y ont été exécutés”. Library of Congress (în franceză). 
  28. ^ „Voyage dans la Russie méridionale et la Crimée, par la Hongrie, la Valachie et la Moldavie éxécuté en 1837 par Mr. Anatole de Demidoff”. Library of Congress (în franceză). 
  29. ^ Bucur, Corneliu Ioan (). Patrimoniul tehnic tradițional (preindustrial) din România: categorii, tipologii, structuri social-istorice. Sibiu: Astra Museum. ISBN 978-973-8993-19-8. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Listă de calitate Această listă este o listă de calitate, adică printre cele mai bune liste produse de comunitatea Wikipedia. Orice modificare ce nu îi compromite acest statut este binevenită.