Bătălia de la Adrianopol
 |
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți ajuta la rezolvarea lor sau să le discutați pe pagina de discuție.
Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor. |
| Bătălia de la Adrianopol | |
| Parte a | |
|---|---|
 Schemǎ a bǎtǎliei de la Adrianopol |
|
| Informații generale | |
| Perioadă | 9 august 378 |
| Loc | Adrianopol, Tracia, Imperiul Roman de Răsărit (Turcia de astăzi) |
| Rezultat | Victorie decisivă a goților |
| Combatanți | |
 Imperiul Roman de Răsărit |
 Goți |
| Conducători | |
| Flavius Julius Valens† | Fritigern Alatheus Saphrax |
| Efective | |
| 40.000–50.000 | 50.000-60.000 |
| Pierderi | |
| 25.000–30.000 | Necunoscute (probabil moderate) |
modifică  |
|
Bătălia de la Adrianopol a fost o bǎtǎlie dintre goți (cea mai mare parte triburi vizigote și ostrogote), conduși de Fritigern și romani, conduși de împăratul Valens. Bătălia a avut loc la aproximativ 13 km nord de Adrianopol, în provincia romană Tracia, și s-a încheiat cu înfrângerea completă a romanilor. Această bătălie a fost unul dintre punctele de cotitură ale antichității târzii, care a accelerat dezintegrarea Imperiului Roman și a schimbat balanța puterii în favoarea popoarelor germanice.
Desfășurare [modificare]
Valens încheie seria împǎraților relativ „șterși” care se interpun între Constantin și Theodosiu. În timpul lui a avut loc marea migrație a goților, care trec Dunǎrea în imperiu, fiind împinși de huni. Mișcǎrile popoarelor migratoare (germanice în special) au început încǎ din secolul al III-lea, dar invazia hunilor le impinge și le accelereazǎ infiltrarea în imperiu.
În 376 Valens le permitegoților să se stabileasca in Tracia. Doi ani mai târziu însuși Valens avea sa cadǎ victimǎ a acțiunii sale: goții se rǎsculaserǎ și, în bǎtǎlia de la Adrianopol, romanii suferǎ o grea înfrangere. Legiunile romane s-au luptat cu goții si cu hunii pânǎ la sfârșit, dar ele au fost înfrânte pe câmpul de luptǎ, opunand rezistențǎ atacului sǎlbatic al numeroșilor cǎlǎreți. Aceastǎ bǎtǎlie a marcat ascensiunea cavaleriei grele în Europa și a pus capǎt invincibilitații Romei.
