Hitiți

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Imperiul Hitit
secolul XVIII i.e.n. – 1178 i.e.n.
Localizare a
Capitală Hattusa
Limbă/limbi Nesite
Religie Politeism P-Pagan.png
Formă de guvernare Monarhie
Rege
 - (primul) Pamba
 - (ultimul) Suppiluliuma II
Epoca istorică Epoca Bronzului
 - Fondare secolul XVIII i.e.n.
 - Dezmembrare 1178 i.e.n.
Azi, parte a  Turcia
 Siria
 Liban
 Irak

Hitiții au fost un popor de origine indo-europeană, care au migrat în mileniul al III-lea î.Ch. din teritoriile pe care le ocupau în sud-estul continentului european, în Asia Mică. Între istorici există două teorii asupra drumului pe care l-au parcurs hitiții, din zona unde locuiau înspre Podișul Anatoliei: o variantă ar fi trecerea lor prin nordul Mării Negre și traversarea Munților Caucaz, iar cea de-a doua ar fi străbaterea Peninsulei Balcanice și traversarea strâmtorilor Bosfor și Dardanele.

Originile[modificare | modificare sursă]

Ruinele de la Hattusa
Imperiul hitit

Originea indo-europeană a hitiților e indicată atât de picturile egiptene care îi arată ca având părul castaniu, în contrast cu cel al egiptenilor, precum și de afinitățile limbii lor cu cea tracă, așa cum au observat profesorul bulgar Vladimir Georghiev și profesorul german S. Bugge.

Așezarea[modificare | modificare sursă]

Așezați în mileniul al III-lea î.Ch., în noua lor patrie, teritoriu cunoscut azi ca Anatolia, hitiții au format în scurt timp unul dintre cele mai puternice state ale vremii. Primele orașe-cetăți importante, Hattușaș, Neșa, Zalpa și Kușșara, au apărut încă din secolul al XX-lea î.Ch, când unele triburi hitite au început să se impună în lupta pentru supremație. Regele Anitta din Kușșara, a fost primul din cei 29 de regi hitiți care s-au remarcat în mileniul al II-lea în campaniile de cuceriri. Tabarna (cca 1670 î.Ch.) a întins statul hitit spre Marea de sud, reușind cucerirea cetății Arzawa. Hattușil I (1600 î.Ch.) a dus o importantă campanie în zona Eufratului și al Siriei de sud și a reușit să aducă o enormă pradă de război.

Imperiul hitit[modificare | modificare sursă]

Soldaţi hitiţi

Imperiul hitit a atins apogeul în timpul lui Suppiluliuma I (1375-1335 î.Hr.) și s-a menținut până în timpul domniei lui Suppiluliuma II (cca. 1200 î.Hr.). În perioada 1200-1000 î.Ch. a avut loc invazia „Popoarelor Mării”, triburi războinice venite dinspre Europa. Suppiluliuma II a fost trădat de regele vasal Medduwata și a rămas singur în fața valului de triburi care au trecut Bosforul revărsându-se spre răsărit, încât capitala hitiților, Hattușa, a căzut în jurul anului 900 î.Hr.

Regele hitit Suppiluliuma II

După destrămarea imperiului hitit au apărut formațiuni statale ale câtorva popoare: în apus - lidinii, cu capitala la Sardas; frigienii, cu centrul la Gordion; în sud - filistinii; în nord-vest - tracii și misienii.

Dispariția[modificare | modificare sursă]

În sud, în zonele neatinse de invazia "popoarelor mării", s-au menținut mici state hitite care au căzut pe rând, pradă asirienilor. Regele acestora Sargon II, a cucerit în anul 717 î.Ch. ultima mare cetate hitită, Karkemiș, pentru ca 6 ani mai târziu să cadă și statul Maraș. Hitiții înșiși au preluat limba arameilor semitici și, în final, dispar din istorie.

Legături externe[modificare | modificare sursă]