Legiune

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Imperiul roman și amplasamentul legiunilor sale în anul 125, în timpul împăratului Adrian
Armata romană
EXERCITUS•ROMANORUM
Roman Military banner.svg


Legiunea (latină Legio) a fost o unitate de bază, permanentă, a armatei romane, recrutată dintre cetățeni romani, cu un efectiv care a variat în timp (între 4.200 și 6.000 de oameni), repartizați în cohorte, manipule, centurii.

În perioada timpurie a Regatului Romei (în opoziție cu republica sau cu imperiul), legiunea reprezenta întreaga armată romană.

În cea mai mare parte a perioadei Imperiului Roman, legiunile formau doar o parte a armatei imperiale și erau formate din infanterie grea de elită, recrutată exclusiv din rândul cetățenilor romani (provincialii care aspirau la cetățenia romană trebuiau să servească onorabil în rândul auxiliarilor). Legiunile mai cuprindeau și câteva unități mici de cavalerie. Armata romană (din cea mai mare parte a perioadei imperiale) era formată din cohorte de auxiliari care formau infanterie suplimentară și din marea majoritate a cavaleriei romane.

Din cauza succeselor militare nemaipomenite ale republicii romane și ale imperiului roman, legiunea a fost mult timp considerată ca primul model antic de eficiență și înzestrare militară.

Legionarii[modificare | modificare sursă]

Legionarii romani, infanterie prin excelență (deși existau și câteva unități de cavalerie), erau o forță atât foarte bine disciplinată, cât și extrem de bine echipată, având ca arme principale câteva sulițe (pilum) și o sabie scurtă pentru lupta corp la corp (gladius). Scutul roman era foarte mare și greu, ceea ce înseamnă că legionarii aveau mobilitate mică în lupta corp la corp, compensând cu o protecție excelentă. Tehnica legionarilor era să își arunce sulițele către inamic, apoi să înfigă gladiusul în zonele vitale ale inamicului.

În ciuda acestui echipament de bază al legionarilor, existau câteva grupe numite Triarii, veterani ai bătăliilor, care în locul sabiei și sulițelor, erau înarmați cu o suliță eficientă împotriva cavaleriei, dar și foarte utilă împotriva infanteriei. Datorită eficienței remarcabile, a apărut și o zicală: "a te duce la triarii", zicală ce însemna că te duci la eșec garantat.

Până la reformele lui Constantin, cavaleria legionară era formată de cavaleria grea legionară și pretoriană. Ulterior acestor reforme, cavaleria legionară era formată din Hippo-toxotai, cavalerie echipată cu arcuri, și equites, cea mai puternică cavalerie grea găsindu-se în auxilia palatina, gărzile imperiale principale, și auxilia sarmantina, care era larg răspândită în Imperiile Romane de Apus și de Răsărit, ajungând până în Britania.

Legiuni pe teritoriul Daciei[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul Daciei au fost staționate în cursul timpului mai multe legiuni:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]