Legiune

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Imperiul roman și amplasamentul legiunilor sale în anul 125, în timpul împăratului Adrian
Armata romană
EXERCITUS•ROMANORUM
Roman Military banner.svg


Legiunea (latină Legio) a fost o unitate de bază, permanentă, a armatei romane, recrutată dintre cetățeni romani, cu un efectiv care a variat în timp (între 4.200 și 6.000 de oameni), repartizați în cohorte, manipule, centurii.

În perioada timpurie a Regatului Romei (în opoziție cu republica sau cu imperiul), legiunea reprezenta întreaga armată romană.

În cea mai mare parte a perioadei Imperiului Roman, legiunile formau doar o parte a armatei imperiale și erau formate din infanterie grea de elită, recrutată exclusiv din rândul cetățenilor romani (provincialii care aspirau la cetățenia romană trebuiau să servească onorabil în rândul auxiliarilor). Legiunile mai cuprindeau și câteva unități mici de cavalerie. Armata romană (din cea mai mare parte a perioadei imperiale) era formată din cohorte de auxiliari care formau infanterie suplimentară și din marea majoritate a cavaleriei romane.

Din cauza succeselor militare nemaipomenite ale republicii romane și ale imperiului roman, legiunea a fost mult timp considerată ca primul model antic de eficiență și înzestrare militară.

Legionarii[modificare | modificare sursă]

Legionarii romani, infanterie prin excelență (deși existau și câteva unități de cavalerie), erau o forță atât foarte bine disciplinată, cât și extrem de bine echipată, având ca arme principale câteva sulițe (pilum) și o sabie scurtă pentru lupta corp la corp (gladius). Scutul roman era foarte mare și greu, ceea ce înseamnă că legionarii aveau mobilitate mică în lupta corp la corp, compensând cu o protecție excelentă. Tehnica legionarilor era să își arunce sulițele către inamic, apoi să înfigă gladiusul în zonele vitale ale inamicului. În ciuda acestui echipament de bază al legionarilor premarieni, existau câteva grupe numite Triarii, veterani ai bătăliilor, care în locul sabiei și sulițelor, erau înarmați cu o suliță eficientă împotriva cavaleriei, dar și foarte utilă împotriva infanteriei. Datorită eficienței remarcabile, a apărut și o zicală: "a te duce la triarii", zicală ce însemna că te duci la sfarsit de drum, avand dublu sens deoarece triarii erau in spatele formatiilor romane premariene, ulterior reformelor lui Marius triarii si multe din tipurile de organizare a Triplex Acies (tactica standard premariana) inlocuind hastati, principes si triarii cu legionari echipati standardizat).

Triplex Acies era o formatie extraordinara a Legiunilor premariene. In fata se aflau Velites- infanterie foarte usoara ce arunca o ploaie de sulite usoare inainte sa se retraga in spatele liniei principale. Inainte de lupta velites se postau in fata formatiei principale pentru a ascunde manevrele legionarilor, actionand si ca suport pentru cavalerie (equites). Soldatii trebuiau sa isi cumpere echipamentul cu bani proprii, motiv pentru care foarte putini isi permiteau cai sau armura completa. Imediat in spatele Velites se aflau Hastati, legionari tineri si nerbdatori asezati in Manipule de cate 1200 de oameni. Fiind tineri nu aveau prea multi bani deci isi permiteau doar un scut, un coif, doua pila, un gladium si o armura. Chiar in spatele lor se aflau Principes, postati tot in manipule, erau soldati un pic mai batrani, echipati cam la fel dar dispunand de arme de calitate superioara. Dupa Principes se aflau Triarii, a caror formatie contine doar 600 de oameni deoarece erau veterani si in numar mult mai mic decat ceilalti soldati tineri. Triarii erau echipati cu sulite numite Hastae, si erau dintre putinii care isi permiteau o armura completa, similara cu cea a legionarilor de dupa reformele lui Gaius Marius.

În urma reformelor lui Marius, armura romana devenise mult mai rezistenta si mai bine facuta, fiind furnizata din fondurile statului. Echipamentele romane variaza din ce in ce mai mult, odata cu exploatarea tehnologiilor triburilor barbare cucerite. Armata romana este divizata intre legionari si auxiliari, cei din urma fiind non-ceteteni romani echipati dupa standarde mai joase decat legionarii, fiind in generla postati pe flancuri ca sulitasi si calareti sau in spatele legionarilor ca arcasi sau velites. Triplex Acies a fost relativ abandonata si inlocuita c o formatie similara, cu diferenta ca armurile erau standardizate, soldatii erau postati similar in ordinea calitatii: cei mai slabi in fata, iar cei mai buni postati in spate ca rezerve pentru a interveni in zonele unde erau necesari. Cavaleria grea impreuna cu cea auxiliara mai usoara erau dispusi pe flancuri, impreuna cu infanteria auxiliara echipata cu sulite.

Până la reformele lui Constantin, cavaleria legionară era formată de cavaleria grea legionară și pretoriană, precum si din cavaleria usoara auxiliara. Ulterior acestor reforme, cavaleria legionară era formată din Hippo-toxotai si Equites Sgittari, cavalerie echipată cu arcuri.Cea mai puternică cavalerie grea este auxilia palatina, gărzile imperiale principale, și auxilia sarmantina, auxiliari recrutati dintre tributile stepelor, acesti auxiliari s-au raspandit larg prin Imperiile Romane de Apus și de Răsărit, ajungând până în Britania. Cele doua imperii romane se diferentiau foarte mult din punct de vedere militar, desi legionarii (comitatenses si plumbatarii) erau similari. Imperiul Roman de Vest se baza foarte mult pe infanterie, luptatorii lor de etnie barbara echipati si antrenati in stil roman erau destul de eficienti, unii legionari aplicand tehica barbara a zidului de scuturi. Armata Imperiului Roman de Est se baza mult pe cavalerie, deoarece majoritatea triburilor din Arabia si din stepe se bazau mult pe cavalerie, astfel ca le trebuia o forta de avalerie competenta precum Equites Cataphractarii si Equites Cilibinarii, copii ale cavaleriei grele ale Orientului, fiind practic niste cavaleri in armura completa. De asemenea, Legio Lanciarii erau o forta indispensabila deoarece erau antrenati si echipati ideal impotriva cavaleriei.

Legiuni pe teritoriul Daciei[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul Daciei au fost staționate în cursul timpului mai multe legiuni:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]