Legiune

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Imperiul roman și amplasamentul legiunilor sale în anul 125, în timpul împăratului Adrian
Legionar roman
Armata romană
EXERCITUS•ROMANORUM
Roman Military banner.svg


Legiunea (latină Legio) a fost o unitate de bază, permanentă, a armatei romane, recrutată dintre cetățeni romani, cu un efectiv care a variat în timp (între 4.200 și 6.000 de oameni), repartizați in cohorte, manipule, centurii.

În perioada timpurie a Regatului Romei (în opoziție cu republica sau cu imperiul), legiunea reprezenta întreaga armată romană.

În cea mai mare parte a perioadei Imperiului Roman, legiunile formau doar o parte a armatei imperiale și erau formate din infanterie grea de elită, recrutată exclusiv din rândul cetățenilor romani (provincialii care aspirau la cetățenia romană trebuiau să servească onorabil în rândul auxiliarilor). Legiunile mai cuprindeau și câteva unități mici de cavalerie. Armata romană (din cea mai mare parte a perioadei imperiale) era formată din cohorte de auxiliari care formau infanterie suplimentară și din marea majoritate a cavaleriei romane.

Din cauza succeselor militare nemaipomenite ale republicii romane și ale imperiului roman, legiunea a fost mult timp considerată ca primul model antic de eficiență și înzestrare militară.

Legiuni pe teritoriul Daciei[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul Daciei au fost staționate în cursul timpului mai multe legiuni:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]