Lucius Cornelius Sulla

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
„Pseudo Sulla”, bust aflat la muzeul Gliptoteca de la München

Lucius Cornelius Sulla Felix (138 î.Hr.-78 î.Hr.) a fost un general și om politic roman, care ca dictator prin încearcările lui de a constitui o formă nouă de stat, contribuie de fapt la destrămarea statului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Sulla provine dintr-o familie bogată de patricieni din familia Cornelius, el însuși a trăit în condiții financiare modeste având însă o pregătire școlară bună. Duce o viață ușuratică cu toate că e căsătorit, nerespectând moralul roman „ mos maiorum”, având contact cu artiști sau prostituate. La vârsta de 31 de ani moștenește o avere de la mama sa vitregă hetera Nikopolis, care îi va permite să înceapă o carieră politică „cursus honorum”, fapt înlesnit de obâșia sa din familia Cornelius.

Devine quaestor și-l însoțește pe Caius Marius în Africa, unde participă la războiul cu Iugurtha. I se încredințează comanda războiului împotriva lui Mithridates VI, regele Pontului, care trecuse în Grecia. În 83 î.Hr. se întoarce din Asia îmbogățit în urma prăzilor de război, a jefuirii templelor grecești. Este numit dictator fără învestitură consulară, fără vot senatorial, cu un imperium excepțional. Acordă cetățenie romană a 10.000 de sclavi proscriși, care vor deveni viitorii ucigași plătiți. Consecințele proscrișilor lui Sulla, ale regimului său au fost dezastruoase:

  • îi ruinează pe cavaleri
  • instituie curți marțiale
  • îi privează de dreptul de veto pe tribuni
  • desființează funcția de cenzor
  • din guvernatorii de provincii face comandanți de armate fără magistraturi

Sulla inaugurează la Roma cultul personalității, devine dictator absolut. Va fi singurul căruia i se va ridica o statuie ecvestră triumfală din bronz aurit, singurul căruia i se vor consacra ritualuri și jocuri. În 79 î.Hr. Sulla abdică de la dictatură și după puțin timp moare.