Lucius Cornelius Sulla
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lucius Cornelius Sulla Felix (138 î.Hr.-78 î.Hr.) a fost un general şi om politic roman, care ca dictator prin încearcările lui de a constutui o formă nouă de stat, contribuie de fapt la destrămarea statului.
[modifică] Biografie
Sulla provine dintr-o familie bogată de patricieni din familia Cornelius, el însuşi a trăit în condiţii financiare modeste având însă o pregătire şcolară bună. Duce o viaţă uşuratică cu toate că e căsătorit, nerespectând moralul roman „ mos maiorum”, având contact cu artişti sau prostituate. La vârsta de 31 de ani moşteneşte o avere de la mama sa vitregă hetera Nikopolis, care îi va permite să înceapă o carieră politică „cursus honorum”, fapt înlesnit de obâşia sa din familia Cornelius.
Devine quaestor şi-l însoţeşte pe Caius Marius în Africa, unde participă la războiul cu Iugurtha. I se încredinţează comanda războiului împotriva lui Mithridates, regele Pontului, care trecuse în Grecia. În 83 î.Hr. se întoarce din Asia îmbogăţit în urma prăzilor de război, a jefuirii templelor greceşti. Este numit dictator fără învestitură consulară, fără vot senatorial, cu un imperium excepţional. Acordă cetăţenie romană a 10.000 de sclavi proscrişi, care vor deveni viitorii ucigaşi plătiţi. Consecinţele proscrişilor lui Sulla, ale regimului său au fost dezastruoase:
- îi ruinează pe cavaleri
- instituie curşi marţiale
- îi privează de dreptul de veto pe tribuni
- desfiinţează funcţia de cenzor
- din guvernatorii de provincii face comandanţi de armate fără magistraturi
Sulla inaugurează la Roma cultul personalităţii, devine dictator absolut. Va fi singurul căruia i se va ridica o statuie ecvestră trimfală din bronz aurit, singurul căruia i se vor consacra ritualuri şi jocuri. În 79 î.Hr. Sulla abdică de la dictatură şi după puţin timp moare.
