Tigru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cscr-candidate.svg
 Acest articol a fost nominalizat pentru primirea statutului de articol de calitate. Pentru aceasta conținutul și forma articolului trebuie să se ridice la cele mai înalte standarde, precizate printr-o serie de criterii.
Dacă subiectul articolului vă este familiar vă invităm să evaluați calitatea expunerii și să vă exprimați obiecțiile și sugestiile de îmbunătățire.
Dezambiguizare
Pentru un fluviu din Asia vezi Tigru (râu).
Tigru
Stare de conservare: În pericol
Tigru siberian (Panthera tigris altaica)
Tigru siberian (Panthera tigris altaica)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Felidae
Gen: Panthera
Specie: P. tigris
Nume binomial
Panthera tigris
Linnaeus, 1758
Răspândirea istorică a tigrului (cu morcoviu) și cea actuală (2006; cu verde)[1]

Răspândirea istorică a tigrului (cu morcoviu) și cea actuală (2006; cu verde)[1]
Subspecii

P. t. tigris
P. t. corbetti
Panthera tigris jacksoni
P. t. sumatrae
Panthera tigris altaica
Panthera tigris amoyensis
†Panthera tigris virgata
†P. t. balica
†P. t. sondaica
Sinonime

Felis tigris Linnaeus, 1758[2]
Tigris striatus Severțov, 1858
Tigris regalis Gray, 1867
v • d • m

Tigrul (Panthera tigris) este o specie de mamifere răpitoare din familia felinelor, unul dintre cele patru specii ale genului Panthera, reprezentant al subfamiliei felinelor mari. Cuvântul "tigru" provine din grecescul "tigris" care, la rândul său, derivă din "tigri", cuvânt din persana veche, a cărui rădăcină "taig" înseamnă "rapid".[3][4][5]

Tigrul este unul dintre cei mai mari răpitori de pe Pământ, cedând doar în fața ursului polar și a celui brun. Sunt recunoscute 9 subspecii ale tigrului, dintre care către începutul secolului al XXI-lea s-au păstrat doar șase — în total 4.000–6.000 capete;[6] cea mai numeroasă este a tigrului bengal, a cărei populație alcătuiește aprox. 80% din populația totală a tigrilor.

În sec. al XX-lea, specia tigrului a fost listată în Cartea Roșie a IUCN și în documente similare ale unor țări. În prezent, vânătoarea sau capturarea ilegală a tigrilor este interzisă în toată lumea.

Cuprins

[modificare] Istoricul studierii

Prima descriere științifică a tigrului, pe atunci Felis tigris, a fost realizată de către Carolus Linnaeus în Systema naturae.[2][7] Mai târziu, în 1858, naturalistul rus Nikolai Severțov[8] descrie aceeași specie sub denumirea de Tigris striatus. În 1867, zoologul britanic John Edward Gray o descrie ca Tigris regalis. Începând cu anul 1929, tigrul aparține de genul Panthera.

[modificare] Filogenie

Scheletul tigrului

Cele mai multe date ce țin de evoluția speciei tigrului au fost obținute prin intermediul analizei rămășițelor pământești și a cercetărilor în domeniul filogeniei moleculare.

În baza analizelor cladogenetice s-a demonstrat că originea geografică a speciei se găsește în Asia de est.

Studierea osemintelor scoase la suprafață este dificilă din mai multe puncte de vedere. Descoperirile paleontologice nu sunt numeroase și sunt puternic fragmentate. Osemintele sunt expuse la poluare cu material genetic străin și, în genere, vechimea lor este greu de determinat.

Cele mai vechi rămășițe ale unui schelet de tigru au fost scoase la suprafață în nordul Chinei și în insula Java.[9] Strămoșul tigrului, Panthera palaeosinensis (Zdansky, 1924),[10] este destul de asemănător acestuia, fiind o felină de dimensiuni mai mici, care a viețuit în provincia Henan din China de nord de la sfârșitul pliocenului până la începutul pleistocenului. Situația taxonomică a acestei specii este, la moment, ambiguă.[11]

Aproximativ 2 milioane de ani în urmă, la începutul pleistocenului, tigrul era răspândit în estul Asiei, populând și insule precum Borneo și Palawan.[12] Au fost scoase la suprafață, în număr mare, oseminte din pleistocen, în China, Sumatra și Java. În India, Altai și Siberia, tigrii n-au apărut decât la sfârșitul pleistocenului. De asemenea, au fost descoperite rămășițe ale unor așa-zise pisici mari, clasificate la tigri, în nord-estul extrem al Siberiei. Pe continentele americane n-au fost făcute niciun fel de descoperiri în ce privește tigrul.

Ochiul tigrului siberian

Conform analizelor anatomice comparative, dimensiunile medii ale tigrului s-au micșorat din pleistocen până în prezent (excepție face subspecia tigrilor siberieni). Acest fenomen este caracteristic mamiferelor din pleistocen și comunică despre scăderea bioproductivității sezoniere a mediului și/sau — în cazul răpitoarelor — despre micșorarea dimensiunilor medii ale prăzii. Oseminte din holocen au fost descoperite în insulele Java și Borneo.[12] Băștinașii ultimei insule susțin că colții pe care îi dețin au fost ai unor tigri sălbatici pe care strămoșii lor i-ar fi ucis 4–7 generații mai înainte, deci tigrul în Borneo ar fi dispărut acum aprox. 200 de ani. Cea mai notorie dovadă este recenta descoperire a unui fragment de dinte într-o peșteră din partea malaeziană a insulei (Sarawak), printre sedimentele neolitice.[11]

Datele molecularo-filogenice confirmă relațiile strânse de rudenie între speciile genului Panthera și demonstrează că tigrul s-a separat de linia ancestrală cu peste 2 milioane de ani mai devreme decât leul, leopardul și jaguarul.[12]

[modificare] Aspect exterior

Tigrul siberian comparat cu un om de 183 cm
Tigrul bengal comparat cu un om de 183 cm

Tigrul este cea mai mare și mai grea felină,[13] însă subspeciile diferă puternic ca dimensiuni și greutate. Cele continentale sunt mai mari decât cele insulare. Cele mai impunătoare sunt tigrul bengal (indian) și siberian (altaic). Masculii siberieni pot atinge 3,5 m în lungime, fără coadă, și până la 300 kg greutate.[14] În mediu, masculii siberieni ating în lungime 190–220 cm fără coadă și 180–275 kg în greutate.[15]

Lungimea corpului variază la diferite subspecii între 1,4 și 3,5 m, iar lungimea cozii — între 60 și 90 cm (110–115 cm la tigrii siberieni).[16] Înălțimea ajunge până la 1,15 m. Un mascul adult cântărește, de obicei, de la 180 la 250 kg (masculii bengali în jur de 220 kg; bengalii din nordul Indiei și Nepal &mmdash; aprox. 235 kg).[14] Femelele sunt mai mici decât masculii; la tigrii bengali și siberieni ele cântăresc 100–167 kg.[17] Analizând toate subspeciile tigrului, găsim greutatea medie a masculilor de 180–200 kg, iar a femelelor — de 120–140 kg.

Un tigru adult are 30 de dinți,[18] ca și majoritatea celorlalte feline. Ambele maxilare au câte 6 perechi de incisivi și 2 de colți, maxilarul superior are 3 perechi de premolari și una de molari, iar cel inferior 2 perechi de premolari și una de molari. Raportul general dintre dinții superiori și cei inferiori este i{3 \over 3} c{1 \over 1} pm{3 \over 2} m{1 \over 1} {{=}} 30

Colții sunt destul de dezvoltați; lungimea lor poate atinge 8 cm.[19] Incisivii servesc la separarea cărnii de os. Premolarii și molarii „foarfecă” și mestecă hrana.[17][18] Limba lungă și flexibilă este dotată pe margini cu papile minuscule destinate separării cărnii de os și dezinfectării hranei.[17] Aceasta are și funcția de igienă a blănii.[20]

Coloritul variază de la roșcat la roșcat-brun; abdomenul, pieptul și partea ascunsă a labei sunt de culoare deschisă. La fel, nuanțe deschise are și interiorul urechii. Capul este acoperit de dungi întunecate — de la cafenii la negre. Forma lor și distanța dintre ele variază de la o specie la alta, dar majoritatea tigrilor au peste 100 de dungi.[19]

Tigru siberian

Așezarea dungilor este unică pentru fiecare individ,[21] deci poate servi la identificarea tigrilor. Funcția de bază a dungilor este de a camufla corpul în timpul vânătorii. Caracteristicile dungilor (lungimea, culoarea etc.) diferă în funcție de regiunea geografică, ceea ce permite divizarea speciei în subspecii. „Schema” dungilor poate fi observată și pe piele.[17] Mai mult, după ce blana este tunsă până la piele părul crește înapoi formând dungi în aceleași locuri în care ele erau înainte.[22]

Tigrul are un corp masiv, musculos și flexibil. Coada este lungă, lăsată un pic în jos. Capul este rotund,[17] iar urechile mici și la fel rotunde. Pe fălci are „perciuni”. Blana este densă și scurtă la subspeciile sudice, iar la cele nordice — lungă și pufoasă.[23][24] Structura labelor este adaptată pentru sărituri, amortizând căderea și conferindu-i tigrului un mers silențios.[17] Labele anterioare sunt mai scurte decât cele inferioare și numără câte 5 degete; labele inferioare au câte 4.

Vederea diurnă a tigrului este apropiată de cea a omului, diferită fiind acuitatea, mai scăzută la tigri. Vederea nocturnă este de șase ori mai bună decât cea a omului.[25] Structura coardelor vocale și a laringelui îi permit tigrului să scoată sunete tipice felinelor, cum ar fi răgetul sau mârâitul.[26] El poate emite[27] și recepta[28] infrasunete.

[modificare] Variații ale coloritului

[modificare] Tigrul alb

O mutație cunoscută a tigrului este culoarea albă a blănii. Mutația este foarte rar întâlnită în sălbăticie, dar destul de obișnuită la exemplarele în captivitate. În natură se naște un singur tigru alb la 10.000 tigri obișnuiți.[29] Prima capturare a unui tigru alb a avut loc în 1951, când un vânător a răpit un tigrișor alb din vizuina lui.[30] La maturitate a fost încrucișat cu o tigroaică obișnuită, dar toți cei 4 pui născuți aveau blana de culoare ordinară. Mai târziu, un tigru alb a fost încrucișat cu una din fiicele sale albe, care a dat naștere la 3 tigrișori, dintre care 2 albi. Toți tigrii albi ținuți în captivitate sunt descendenții unui singur animal.[31] În prezent, în parcuri zoologice viețuiesc 130 de tigri.[32] Teoria că tigrii albi suferă de albinism este eronată, deoarece această maladie presupune o blană complet albă.[33] Tigrii albi complet sunt supranumiți „tigri de zăpadă”.[34]

[modificare] Tigrul auriu

Așa-zisul tigru auriu este întâlnit mai rar decât cel alb. Schimbarea culorii blănii este provocată de o genă recesivă. Prima dovadă despre existența unor astfel de tigri datează de la începutul secolului al XX-lea.[35] Inițial, se credea că acest tip de colorit a apărut la un grup restrâns de tigri care populau regiuni cu soluri argiloase, iar culoarea neobișnuită le-ar servi drept camuflaj adăugător. Teoria rămâne nedemonstrată. Imbridingul unui grup izolat ar putea provoca apariția unui asemenea colorit dacă un tigru cu gena recesivă s-ar împerechea cu unul din proprii descendenți, așa cum se întâmplă în captivitate.[35]

Tigru auriu în parcul zoologic din Buffalo

În prezent sunt ținute în captivitate în jur de 30 de exemplare. La fel ca tigrii albi, cei aurii au rădăcini bengale, dar materialul genetic le-a fost poluat de gene ale tigrului alb siberian numit Tony, strămoșul tigrilor albi din majoritatea grădinilor zoologice ale Americii de Nord. Presupunerea că tigrii aurii sunt rezultatul împerecherii tigrilor bengali cu cei siberieni este eronată.[36]

[modificare] Alte variații

Au fost înregistrate și cazuri de melanism printre tigrii bengali, adică indivizi de culoare închisă sau absolut neagră. La fel, există mărturii despre existența unor tigri cu blană albăstruie-cenușie (așa-zisul tigru maltez).[33] Aceste variații sunt provocate de mutații instabile.

[modificare] Răspândire

Tigrul este o specie asiatică. Arealul său istoric (în prezent fragmentat în populații separate, în unele cazuri foarte îndepărtate unele de altele) se întinde pe teritoriul Orientului Extrem rusesc, Iranului, Afganistanului, Chinei, Indiei și a țărilor Asiei de sud-est, inclusiv insulele Sonde.[22]

Arealul de viețuire se pare că s-a format în nordul Chinei acum cel puțin 2 milioane de ani în urmă,[37] la începutul pleistocenului. Acum cca. 10 mii de ani tigrii au trecut Himalaya, populând, într-un sfârșit, tot teritoriul Indiei, peninsula Malacca, insulele Sumatra, Java și Bali. Peste câteva secole, arealul tigrilor a căpătat următoarele limite: 50° lat. N (Kazahstan), 50° long. E (nordul Iranului), 140° long. E (estuarul Amurului), 8° lat. S (insulele Sonde). Până în prezent, pe o mare parte a acestui teritoriu tigrii au fost exterminați; cele mai mari populații rămase viețuiesc în India și Indochina. Numai în perioada anilor 1995–2005 arealul tigrului s-a micșorat cu 40%, astfel încât în prezent el nu populează decât 7% din arealul inițial.[38]

Tigrii populează regiuni cu landșafturi foarte diferite: păduri tropicale umede, mangrove, desișuri de bambuc, savane, semideșerturi, regiuni stâncoase sterpe și taiga.[39] Nu populează zone muntoase cu altitudinea de peste 3.000 m.[40]

[modificare] Varietăți

[modificare] Subspecii

Tigru siberian
Tigru bengal
Tigru indochinez
Tigru sumatrian
Tigru chinez de sud
Tigru caspic. Grădina zoologică din Berlin, 1899
Tigru javaian

Au fost stabilite 9 subspecii ale tigrului, dintre care 3 deja sunt dispărute din cauza factorului antropogen.

Tigrul siberian (Panthera tigris altaica), cunoscut și ca tigru altaic, ussurian, manciurian sau chinez de nord,[41] populează, în general, ținuturile Primorsk și Habarovsk și, într-un număr redus, China de nord-est și Coreea de Nord. Ultimele două controale (1996 și 2005) au scos la iveală o populație de 480–520 indivizi, care viețuiesc într-un areal neexplorat — aceasta este cea mai mare populație de tigri din lume.[42][43] Subspecia se deosebește printr-o blană relativ densă, lungă și pufoasă, cu o nuanță de roșu șters și cu dungi mai puține. De asemenea, e cea mai mare felină[44][45] — dimensiunile unui tigrișor de 6 luni sunt comparabile cu ale unui leopard adult.

Tigrul bengal sau bengal regal (Panthera tigris tigris) — subspecia nominală a tigrului — viețuiește pe teritoriul Indiei, Bangladeshului, Nepalului, Bhutanului, populează un spectru larg de biotopuri, de la păduri tropicale umede până la savane uscate și mangrove.[46] Conform informațiilor puse la dispoziție de organele indiene de profil, numărul de indivizi bengali este de 3100–4500, din care cca 3000 populează teritoriul Indiei,[47] însă mulți specialiști indieni se îndoiesc de veridicitatea acestor date,[48] susținând că sunt exagerate, iar numărul bengalilor n-ar depăși 2000. Deși e cea mai numeroasă subspecie, tigrul bengal e amenințat de dispariție, din cauza braconajului și a distrugerii mediului de viață. În 1972 a fost dat startul unui proiect de proporții, supranumit „Proiectul tigrului”, al cărui scop de bază este de a conserva subspecia tigrului bengal pe teritoriul Indiei.[46] Datorită acestui proiect, numărul de indivizi a crescut de la 1200 în anii 1970 până la 3000 în anii 1990,[49] astfel încât proiectul a fost recunoscut ca fiind unul dintre cele mai reușite programe de ocrotire a naturii din lume. Masculii bengali cântăresc între 172 și 238 kg, iar femelele — 125–147 kg.[46] Tigrii din nordul Indiei și Nepal sunt mai mari decât cei din sudul subcontinentului indian.

Tigrul indochinez (Panthera tigris corbetti), sau tigrul lui Corbett, populează Cambodgia, sudul Chinei, Laos, Thailanda și Malaezia. Numărul de indivizi ai acestei specii variază, după diferite surse, între 1200 și 1800 capete.[50]. Cele mai numeroase populații viețuiesc în Thailanda.[51] Datorită măsurilor aspre întreprinse de către autorități, tigrii din această zonă nu au avut de suferit din cauza braconajului, în schimb sunt amenințați de fragmentarea arealului și de inbriding.[52] În Vietnam cca ¾ din tigri au fost uciși[50] pentru organele lor, folosite în medicina tradițională chinezească. Blana indochinezilor este de o nuanță mai închisă. Masculii cântăresc 150–195 kg, iar femelele — 100–130 kg.[51]

Tigrul malaezian (Panthera tigris jacksoni) poate fi întâlnit doar în regiunea de sud (malaeziană) a peninsulei Malacca. E subspecie din 2004 (până atunci era considerat indochinez).[53] Conform ultimei evidențe a tigrilor malaezieni, numărul lor este de 600–800, astfel încât aceasta este a treia subspecie după numărul de indivizi.[54]

Tigrul sumatran (Panthera tigris sumatrae) populează numai insula Sumatra din arhipelagul indonezian. Numărul indivizilor sălbatici este estimat la 400–500 capete,[55] din care majoritatea viețuiesc în parcuri naționale și rezervații naturale. Cercetări recente în domeniul geneticii au descoperit în genotipul subspeciei caracteristici unice;[56] aceasta înseamnă că, treptat, tigrul sumatrian poate evolua într-o specie aparte. Cea mai serioasă amenințare pentru el este distrugerea mediului de viață[55] (defrișarea pădurilor are loc chiar și în teritorii ocrotite de lege). Între 1998 și 2000, 66 de tigri (20% din întreaba populație) au fost uciși de braconieri.[57] Aceasta este subspecia cu cele mai reduse dimensiuni: greutatea unui mascul alcătuiește 100–173 kg, iar a unei femele — 81–100 kg.[55]

Tigrul chinez de sud (Panthera tigris amoyensis) este subspecia cu cea mai proastă situație ecologică, care, probabil, nu mai există în sălbăticie.[58] Numărul foarte scăzut al indivizilor acestei subspecii e responsabilitatea lui Mao Zedong, care a declarat în 1959 tigrul chinez de sud drept specie dăunătoare.[59] Legea care interzicea vânătoarea acestor tigri a venit abia în 1977, când numărul acestora era deja de cca 400,[60] dar vânătoarea a continuat pentru că oamenii încă vedeau în tigru un animal dăunător.[59] Începând cu anul 2008, autoritățile chineze întreprind măsuri operative pentru reintroducerea tigrilor chinezi de sud în mediul lor de viață.[61] Chinezii de sud sunt unii din cei mai mici tigri: masculii au lungimea corpului de 2,3–2,6 m, iar femelele 2,2–2,4 m.[62]

[modificare] Subspecii dispărute

Tigrul balinez (Panthera tigris balica)a populat insula Bali. De dispariția lui se fac vinovați vânătorii, care au ucis ultimul reprezentant al subspeciei (o femelă adultă) în partea de vest a insulei, pe 27 septembrie 1937.[63] Tigrii balinezi nu au fost niciodată ținuți în captivitate. Cu toate că a dispărut, reprezentanții subspeciei încă mai joacă un rol important în induismul balinez. Este cel mai mic tigru dintre toate cele nouă subspecii.[64]

Tigrul caspic (Panthera tigris virgata), numit și persan sau turanic, a dispărut la sfârșitul anilor '50; ultimul individ ar fi fost împușcat în anul 1959, însă după unele date specia a dispărut prin 1970 în sud-estul Turciei.[65][66] Arealul istoric cuprinde Afganistanul, Mongolia, Iranul, Turcia și regiuni asiatice de sud ale Rusiei.[67] Caspicul era un tigru destul de mare, atingând dimensiunile și greutatea bengalului: masculul cântărea până la 240 kg.[68] Blana era lungă,[69] mai ales iarna. Alături de cel bengal, tigrul caspic era unul dintre animalele care luptau cu gladiatorii în Roma antică,[70] sau cu alte animale. Cercetări molecularo-genetice au demonstrat că această specie este practic identică tigrului siberian.[66]

Tigrul javaian (Panthera tigris sondaica) viețuia pe insula indoneziană Java. Se pare că specia era deja dispărută în anii 1980, ca rezultat al vânătorii excesive și a distrugerii mediului de viață. În anii 1950 existau în jur de 20–25 indivizi în viață. Ultimele urme au fost înregistrate în 1979.[71]

[modificare] Hibrizi

Primii hibrizi au apărut în parcurile zoologice ale căror deținători erau interesați să atragă vizitatori.[72] Astfel de creaturi apar și azi în parcurile zoologice private chinezești.[73] Se cunosc hibrizi între lei și tigri (mai ales subspeciile siberian și bengal).

  • Ligrul este rezultatul împerecherii leului cu tigroaica. Femelele de ligru pot da naștere altei generații, lucru neobișnuit printre hibrizi.[74] Ligrii cresc în dimensiuni pe parcursul întregii vieți, iar la bătrânețe pot atinge 3 m în lungime (fără coadă).[75] Gigantismul la acest animal este explicat de prezența genei responsabile de creștere în ADN-urile leului și a tigroaicei; la leoaică și tigru această genă lipsește.[76]
  • Tigonul (tigroleul) este rezultatul împerecherii tigrului cu leoaica. El primește particularități caracterictice ambilor părinți: pete de la mamă și dungi de la tată. Coama, dacă apare, nu atinge niciodată lungimea coamei unui leu obișnuit. Tigonii sunt, de obicei, mai mici decât leii și tigrii, cântărind în jur de 150 kg. Masculii sunt sterili, în timp ce femelele nu.[77]

[modificare] Aspecte biologice

Tigrul este un animal atât diurn, cât și nocturn.[16] Merge cu pas mare și nu se cațără în copaci[16] (excepție fac tigrișorii și indivizii adolescenți). Reprezentanții subspeciilor sudice înoată foarte bine (parcurg fără probleme 6–8 km[78]) și, pe vreme secetoasă, fac baie regulat. Năpârlesc de două ori pe an — în martie și în septembrie.

[modificare] Comportament social

Tigrii adulți sunt animale teritoriale, solitare și își protejează insistent teritoriul. Ei și-l marchează prin metode diverse. Urina cu miros specific este unul din mijloacele principale de marcaj. Ei urinează îndeosebi pe suprafețe verticale: cioturi de copaci, stânci, tufe izolate etc. Înainte de a marca obiectul, tigrul îl miroase pentru ca să se convingă că nu e deja „rezervat”. Apoi ridică coada aproape vertical, se întoarce cu spatele la obiect și îl marchează. Astfel de marcaje se află, de regulă, la înălțimea de 60–125 cm de la sol. De asemenea, tigrii răscolesc uneori zăpada sau pământul.[79] Mai rar zgârie tulpinile copacilor.

Mărimea teritoriului depinde de relief, existența prăzii și, în cazul masculilor, de prezența femelelor. Teritoriul unei tigroaice măsoară în jur de 20 km², în timp ce tigrul stăpânește teritorii cu mult mai mari: 60–100 km². Pe teritoriul unui tigru se pot afla și teritoriile unor tigroaice, de obicei două sau patru.[79][80] Rutele de deplasare pe teritoriul lor nu se schimbă cu timpul. Inspectându-și teritoriul, tigrii și-l marchează regulat, își improvizează deseori culcușuri. Masculii fac în medie 9,6 km pe zi, maxim 41 km. La femele acești indicatori sunt, respectiv, 7 km și 22 km.[79] Cu toate că tigroaicele sunt agresive unele față de altele, teritoriile lor pot coincide parțial, caz în care ele conviețuiesc fără conflicte.În același timp, masculii nu pot permite ca alți masculi să conviețuiască pe același teritoriu, nici măcar să fie în trecere.[81]

Din cauza agresivității legate de comportamentul teritorial al tigrilor, conflictele dintre ei pot provoca răni grave, uneori cu consecințe letale. Totuși, majoritatea scenelor agresive se sfârșesc cu poze și sunete amenințătoare. Masculii se împrietenesc repede cu femelele și sunt gata chiar să împartă cu ele hrana. La fel și femelele, deosebirea e că acestea își împart hrana și cu indivizi de același sex.

[modificare] Alimentație

Gura unui tigru siberian

În sălbăticie tigrii se alimentează îndeosebi cu copitate. Tigrul bengal preferă cerbii, sambarii, căprioarele axis, porcii sălbatici și nilgaii. Tigrul siberian vânează și el cerbi, mistreți, dar și cerbi sika, căprioare, moști; tigrul sumatrian — sambari, mistreți și tapiri malaezieni. Tigrii încearcă să doboare și prăzi mai mari, ca bivolul indian, gaurul, elanul. Din când în când, ei vânează animale mai „exotice” pentru ei — maimuțe, fazani, iepuri și chiar pește. Rația unui tigru adult este de 50–70 copitate pe an.

Tigrii pot ucide și alte răpitoare: lupi, leoparzi, șerpi boa și chiar crocodili. Tigrii siberieni și urșii bruni reprezintă un pericol serios unii pentru alții; primii răpesc urșii mici și chiar atacă urși adulți. Urșii bruni și cei tibetani alcătuiesc 58% din rația alimentară a tigrului siberian (îi omoară mai ales masculii). Urșii soare, agresivi din fire, alungă uneori tigrii de lângă prada capturată, însă cel mai des se întâmplă invers.

Elefanții indieni sunt o pradă imposibilă pentru tigri, de aceea aceștia îi evită pe cât posibil, deși câteodată le atacă puii. A fost înregistrat un caz în care un tigru a ucis o femelă adultă de rinocer indian. Uneori tigrii atacă animale domestice (câini, vite, cai, măgari). Obișnuiesc să mănânce nuci, iarbă, fructe, dar numai în sezonul cald.[16]

Pe teritoriul întregului său areal, tigrul se află în vârful piramidei trofice și aproape că nu are concurență. Uneori pot avea probleme cu anumite specii de câini (ca de exemplu câinele roșu indian) care, atacând în haită, pot ucide un tigru adult.

La o masă tigrul consumă de la 30 la 40 kg de carne, sau 50 kg dacă e flămând.[42] Tigrul poate rămâne lângă cadavrul unui cerb sau mistreț câteva zile, pentru a-l termina de mâncat. Foametea o suportă ușor datorită stratului de grăsime de sub piele, a cărui grosime poate atinge 5 cm la tigrul siberian.[16]

[modificare] Vânătoarea

Tigrul siberian vânează un cerb sika. Reconstrucţie de muzeu.

Tigrii vânează singuri, utilizând două tehnici de vânătoare: furișarea către pradă și statul la pângă. Prima o folosesc mai mult iarna, iar a doua — vara.[79] De obicei urmăresc prada sau o așteaptă pe cărări sau la adăpătoare. Urmărindu-și prada, au grijă să nu stea în calea vântului. Se deplasează atent, cu pași mici, uneori de-a bușilea. Ajungând la o distanță destul de mică, ei se reped la victimă și o prind din urmă executând sărituri foarte lungi. Atunci când stau la pândă, ei așteaptă răbdători ca prada să se apropie și atunci sar din ascunziș luând-o prin surprindere.

Dacă dă greș, tigrul își urmărește prada nu mai mult de 100–150 m. Deși e un animal masiv, poate dezvolta 60 km/h pe aproape orice suprafață.[82]

Pe copitatele mari le apucă de gât, după care le asfixiază sau le rupe gâtul, lăsându-le să sângereze din carotidă și/sau venele jugulare. Îi ajută foarte mult colții lungi de 8 cm.[19] Pentru animalele mici tigrii depun mai puțin efort. Pe ele le ucid fracturându-le coloana vertebrală sau una din extremități.

În timpul vânătorii, tigrul poate sări până la 5 m în înălțime și până la 9–10 m în lungime.[82]

Prada și-o duce în dinți sau în spate. Poate alerga cu 100 kg pe spate, iar cu 50 kg în dinți poate sări până la 2 metri înălțime. Prada mai mare o târăște pe pământ; uneori aceasta poate fi de 6-7 ori mai grea decât însuși tigrul.[82]

Un tigru poate ucide un om cu o singură lovitură de labă.

Tigrii nu au din instinct abilitatea de a vâna, ci și-o formează luând lecții de la mama lor.[79]

[modificare] Reproducere

Masculii sunt poligami.[80] Împerecherea are loc în lunile decembrie–ianuarie.[16] În regiunile slab populate, o femelă este urmărită de un singur mascul. Dacă masculi sunt mai mulți, între aceștia uneori apar conflicte pentru dreptul de a se împerechea cu o femelă. Atunci când un mascul simte, după marcajele femelei, că aceasta e în călduri, el începe să se comporte diferit (comportamentul Flehmen), schimbându-și grimasa feței.[83]

Tigroaica este capabilă de fecundare numai câteva zile pe an, timp în care împerecherea are loc de mai multe ori pe zi, însoțită de sunete puternice. Majoritatea femelelor nasc pentru prima oară la vârsta de 3–4 ani, iar perioada dintre două nașteri este de 2–3 ani. Gestația durează 97–112 zile, în medie 103 zile.[84]

O tigroaică cu puiul său

Tigroaica își aranjează culcușul în locuri greu accesibile: în peșteri, între pietre, în desișurile de trestii.[16] Poate folosi una și aceeași ascunzătoare mai mulți ani la rând.

Tigrișorii se nasc în martie–aprilie, câte doi–patru, mai rar unul singur și încă mai rar câte cinci–șase.[83] În primele zile sunt absolut neajutorați, au greutatea de 1,3–1,5 kg, și încep să vadă în jurul celei de-a șaptea zi.[81] Primele 6 săptămâni se hrănesc doar cu laptele mamei. Aceasta nu-i permite tatălui să se apropie, de frică că acesta nu-i va recunoaște și-i va mânca. La 8 săptămâni tigrișorii sunt capabili să iasă din culcuș și să-și urmărească mama. Devin independenți la 18 luni, dar rămân cu mama până la vârsta de 2–3 ani, uneori până la 5 ani.[81][84]

O dată deveniți independenți, femelele rămân aproape de teritoriul mamei, în timp ce masculii străbat distanțe lungi în căutarea unui teritoriu; dacă sunt puțini tigri în regiune, ei ocupă un teritoriu liber, iar dacă nu, sunt nevoiți să cucerească teritoriul altor masculi. Femelele ating maturitatea sexuală la 3–4 ani, iar masculii la 4–5 ani.[81] O femelă poate aduce pe lume 10–20 tigrișori pe tot parcursul vieții, din care circa jumătate mor de mici.[79] Tigrul trăiește până la 26 de ani.[85]

[modificare] Aspecte ecologice

[modificare] Statutul populațiilor

În legătură cu urmărirea permanentă a tigrului de către om și cu schimbarea mediului de trai, numărul de indivizi al speciei tigru scade încontinuu, iar arealul se micșorează. Se presupune că populația de tigri a scăzut față de secolul trecut cu 95%.[86] În total, în prezent se crede că au mai rămas 4500–6000 exemplare, cele mai mari populații aflându-se în India; ceva mai puțin de 1500 de indivizi viețuiesc în Vietnam, Laos, Thailanda, China și Myanmar. Numărul de tigri chinezi de sud este de cel mult 30, iar cel de tigri siberieni — de circa 450 indivizi. Au dispărut complet trei subspecii: cele de pe insulele Bali și Java și tigrul caspic.

Subspecie Nr. minim Nr. maxim
Siberian 450 530
Bengal 1300 2000
Indochinez 600 1200
Malaezian 600 650
Chinez de sud 20 30
Sumatrian 400 500
Balinez — — (dispărută)
Javaian — — (dispărută)
Caspic — — (dispărută)

[modificare] Măsuri de conservare

Marcă poştală cu imaginea unui tigru. Republica Moldova, 2000.

Specia tigrului a fost introdus in Lista Roșie IUCN, Anexa 1 a CITEC.[80] Din 1947 vânătoarea de tigri a fost interzisă complet. În 1955 a fost interzisă, mai apoi strict interzisă capturarea tigrișorilor.[80]

Factorii principal care duce la micșorarea efectivului de tigri sunt activitățile omului de distrugere a naturii și vânătoarea: tigrul este vânat atât ca trofeu (de obicei, pentru blana prețioasă), cât și pentru scopuri medicinale (mai multe organe interne și părți ale corpului tigrului sunt utilizate în medicina tradițională estică).

Pentru conservarea speciei se întreprind și alte măsuri în afara înființării rezervațiilor naturale. De exemplu, la festivalul Kalachakra din 2006, Dalai-lama al XIV-lea a ținut un discurs prin care a chemat la stoparea comerțului cu tigri.[87] Discursul a fost atât de pătrunzător, încât oamenii din auditoriu, întorși acasă, au nimicit și aruncat toate pieile de tigru și leopard precum și obiectele la care acestea erau folosite.

În ce privește medicina tradițională chineză, organele tigrului sunt prelucrate pentru fabricarea sedativelor și afrodiziacilor. Practica acestui tip de medicină este interzisă prin lege, totuși comerțul pe piața neagră a organelor tigrului este destul de vioi. În anul 2007, la cea de-a 14-a conferință a CITEC, a fost luată hotărârea de a interzice creșterea tigrilor în captivitate cu scopul de a le exploata organele.

O sută de ani în urmă numărul tigrilor din toată lumea era de 100.000 de indivizi;[86] acum numărul a scăzut până la 2500 de indivizi adulți capabili de reproducere. Probabilitatea ca tigrul să dispară ca specie în viitorul apropiat este nulă, datorită numărului mare de indivizi ținuți în captivitate.

În majoritatea țărilor pe teritoriul cărora se întinde arealul tigrilor, măsurile de ocrotire a lor sunt patronate de organele de stat. Totuși, e inutilă orice luare de măsuri fără implicarea societății. Astfel, este foarte important ca măsurile de ocrotire și conservare să fie popularizate prin prezentări ecologice.

[modificare] Cercetări

Printre cele mai populare metode de cercetare a activității tigrului și a modului său de viață se numără:[88]

  • înregistrarea urmelor — cea mai răspândită metodă. Constă în cercetarea, în timpul zăpezilor, a amplasării urmelor întru stabilirea numărului de indivizi și a dinamicii populației într-o anumită arie, clasificarea acestora după vârstă și sex, capacitatea reproductivă a populației. Identificarea indivizilor are loc prin studierea particularităților pernuțelor de pe labele lor.
  • radio-tracking — urmărirea indivizilor cu ajutorul unor zgarde speciale dotate cu emițător radio.
  • GPS-tracking — metodă care presupune aplicarea tehnologiilor GPS în procesul de urmărire a indivizilor și câștigă tot mai mult teren în fața metodei de radio-tracking. Bateria emițătorului GPS ține aproximativ 500 de zile, după care zgarda se descheie automat.[88] Instalarea zgardei presupune capturarea temporară a animalului, deși în zonele în care tigrii sunt întâlniți mai des, aceasta are loc prin ademenirea lor în niște capcane care le fixează zgarda și îi eliberează imediat.[88]
  • capcane foto — constau din aparate de fotografiat cu senzor de mișcare infraroșu, care sunt activate la orice mișcare din unghiul lor de vedere.

[modificare] Interacțiunea cu factorul antropologic

[modificare] Vânătoarea de tigri

Vânătoare de tigri în India secolului al XIX-lea

Vânătoarea de tigri este o activitate care are loc din timpuri străvechi și continuă și astăzi, mai mult pentru capturarea animalelor ca trofeu vânătoresc.

O legendă spune că Alexandru Macedon, după cucerirea Asiei Mijlocii și construirea pe malul Sîrdariei a Îndepărtatei Alexandrii (actualmente Khujand), colinda regiunile slab populate de la nord de Sîrdaria și în împrejurimile actualului Tașkent vânând tigri caspici cu sulița.

În Coreea antică, vânătoarea de tigri o practicau numai vânători „specializați”, iar însuși procesul era într-o măsură ritualizat: era interzis să fie numit tigrul pe nume, iar în timpul vânătorii erau interzise orice gen de discuții.[89] Vestimentația vânătorilor se deosebea de cea a restului populației; aceștia purtau o vestă de in albastră și un turban de bumbac, la fel albastru, decorat cu mărgele multicolore, și o salbă din boabe. Meniul vânătorilor includea în mod obligator carne de tigru. Vânătorii se bucurau de o poziție privilegiată în societatea coreeană, fiind scutiți chiar și de biruri.[89]

Vânătoarea de tigri a luat amploare în sec. al XIX-lea–înc. sec. alXX-lea din cauza coloniștilor englezi în India, care o practicau ca activitate recreativă.[90]. Ei se deplasau fie pe jos, fie pe gauri sau elefanți.[90] Prădătorii erau adeseori ademeniți cu prăzi ușore, de genul caprelor, alteori speriați cu ajutorul tobelor de către slujitorii aborigeni.[90] Cadavrele erau de obicei împăiate și instalate în casele aristocraților ca decorații.

În prezent, vânarea tigrilor este interzisă în toată lumea, deși, în ciuda eforturilor depuse de organizațiile ecologiste, braconierajul este încă un fenomen răspândit.

[modificare] Ținerea în captivitate

Conform informațiilor puse la dispoziție de Asociația parcurilor zoologice și acvariumurilor din toată lumea,[91] în SUA sunt ținuți în captivitate, în calitate de animal domestic, 12.000 de tigri. În 19 state ale SUA, întreținerea tigrilor în condiții domestice este interzisă, în 15 este permisă cu condiția posedării unei licențe speciale, iar în 16 state nu este reglementată legal.[91] Datorită creșterii numărului de tigri domesticiți, aceștia sunt vânduți la un preț tot mai mic.[84]

[modificare] Cazuri de omucid

Jim Corbett și un tigru antropofag împușcat de el

Ca și în cazul leilor, printre tigri se numără unii indivizi antropofagi; de obicei aceștia sunt bătrâni sau bolnavi, care nu sunt în stare să vâneze copitate.

Povestirile lui Jim Corbett, celebru vânător de tigri, arată cât de sângeroase pot fi ciocnirile omului cu tigrul. Probabil cel mai cunoscut caz documentat a avut loc în districtul Nainital, India, între 15 decembrie 1925 și 21 martie 1930, timp în care o tigroaică a ucis 64 de oameni.[92]

Problema tigrilor antropofagi este actuală și în prezent în statul Uttar Pradesh din India și regiunea Sundarbans din Bangladesh. În mangrovele Sundarbans-ului foarte mulți oameni sunt uciși de tigri, fiind chiar uneori atacați de indivizi perfect sănătoși.[93] Zoologii indieni au stabilit că fiecare al patrulea tigru din această zonă e predispus spre antropofagie, deși atacurile lor nu sunt întotdeauna intenționate.[94]

Cea mai bună protecție împotriva unui atac neprevăzut (firește, în afară de folosirea unei arme) este îmbrăcarea unei măști care să ascundă fața și să aibă desenată pe ceafă o față falsă, întrucât tigrii își atacă prada practic numai din spate. O atare metodă poate provoca tigrului confuzie și salva viața omului pus la încercare.[93]


[modificare] Referințe

  1. ^ en „Wild Tiger Conservation”. Save The Tiger Fund. http://www.savethetigerfund.org. Accesat la 22 ianuarie 2010. 
  2. ^ a b la Linnaeus, Carolus (1758). Systema naturae per regna tria naturae: secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis. 1 (ed. 10). Holmiae (Laurentii Salvii). pp. 41. http://www.biodiversitylibrary.org/page/726936. Accesat la 22 ianuarie 
  3. ^ Hasandust, Mohammad (2004). An Etymological Dictionary of Persian Language (ed. 1). Tehran: Iranian Academy of Persian Language and Literature. pp. 358. ISBN 964-7531-28-1 
  4. ^ Liddell, Henry George; Scott, Robert (1980). A Greek-English Lexicon (Abridged Edition). United Kingdom: Oxford University Press. ISBN 0-19-910207-4 
  5. ^ en „'Tigru' în Dicționarul etimologic online”. Etymonline.com. http://www.etymonline.com/index.php?term=tiger. Accesat la 22 ianuarie 2010. 
  6. ^ en „Lista IUCN a speciilor amenințate”. http://www.iucnredlist.org/details/136899/0/full. Accesat la 22 ianuarie 2010. 
  7. ^ Linnaeus, C. (1758). Systema naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiae. (Laurentii Salvii). p. 824 
  8. ^ ru „Великие путешествия. Географ гор”. greatstrips.ru. http://www.greatstrips.ru/articles/geograf_gor.aspx. Accesat la 22 ianuarie 2010. 
  9. ^ de Van den Hoek Ostende. „Javan Tiger — Ruthlessly hunted down. 300 Pearls — Museum highlights of natural diversity”. http://www.naturalis.nl/300pearls. Accesat la 30 august 2009. 
  10. ^ en „Taxon profile: Panthera palaeosinensis”. BioLib. http://www.biolib.cz/en/taxon/id135794/. Accesat la 22 ianuarie 2010. 
  11. ^ a b en Kitchener, Andrew C. (1999). The evolution of the tiger. Cambridge University Press. http://web.archive.org/web/20070307225504/http://www.savethetigerfund.org/Content/NavigationMenu2/Community/GeneralPublic/EvolutionofTigers/TigerEvolution.pdf. Accesat la 22 ianuarie 
  12. ^ a b c Piper et al. (2008). The first evidence for the past presence of the tiger Panthera tigris on the island of Palawan, Philippines: Extinction in an island population. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 264. p. 123–127 
  13. ^ en „Tiger - The Lord Of The Jungle!”. ArticleSnatch.com. http://www.articlesnatch.com/Article/Tiger---The-Lord-Of-The-Jungle-/183611. Accesat la 8 februarie 2010. 
  14. ^ a b Mazak, Vratislav (2004). Der Tiger Nachdruck der 3. Westarp Wissenschaften Hohenwarsleben. ISBN 3 894327596 
  15. ^ Красная книга СССР. Редкие и находящиеся под угрозой исчезновения виды животных и растений. Moscova: Лесная промышленность. 1978. pp. 460 
  16. ^ a b c d e f g V.G. Heptner & A.A. Sludskii. Mammals of the Soviet Union, Volume II, Part 2. ISBN 9004088768 
  17. ^ a b c d e f en „Tigers - Physical Characteristics”. Seaworld. http://www.seaworld.org/animal-info/info-books/tiger/physical-characteristics.htm. Accesat la 5 martie 2010. 
  18. ^ a b en „Detailed information on the characteristics of the tiger: Teeth and Tongue”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/teeth.html. Accesat la 8 februarie 2010. 
  19. ^ a b c Кузнецов, Б.А. (1975). Определитель позвоночных животных фауны СССР Часть 3: Звери. Moscova: ed. «Просвещение». pp. 200 
  20. ^ en „Detailed information on the characteristics of the tiger: Cleanliness and Tongue”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/cleanliness.html. Accesat la 8 februarie 2010. 
  21. ^ en „Detailed information on the characteristics of the tiger: Skin and Coats”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/skin.html. Accesat la 16 februarie 2010. 
  22. ^ a b Seidensticker, John (1999). Riding the Tiger. Tiger Conservation in Human-dominated Landscapes publisher=Cambridge University Press. ISBN 0-521-64835-1 
  23. ^ en „Oregon Zoo Animals: Amur Tiger”. Oregon Zoo. http://www.oregonzoo.org/Cards/Felines/tiger.amur.htm. Accesat la 5 martie 2010. 
  24. ^ Жизнь животных. Том шестой. (ed. 1). Moscova: Ed. «Просвещение». 1971 
  25. ^ en „Tigers: Senses”. Seaworld. 2002. http://www.seaworld.org/infobooks/tiger/sensetiger.html. Accesat la 5 martie 2010. 
  26. ^ en „Tigers - Communication”. Seaworld. http://www.seaworld.org/animal-info/info-books/tiger/communication.htm. Accesat la 5 martie 2010. 
  27. ^ en „The Secret Of A Tiger's Roar”. AIP. Science Daily. 29 decembrie 2000. http://www.sciencedaily.com/releases/2000/12/001201152406.htm. Accesat la 5 martie 2010. 
  28. ^ Tigers - Adaptations for a Forested Environment. Seaworld. http://www.seaworld.org/animal-info/info-books/tiger/adaptations.htm. Accesat la 5 martie 2010 
  29. ^ en „White Tigers”. http://bigcathaven.org/cats/wild/white_tigers_genetics.htm. Accesat la 24 martie 2010. 
  30. ^ en „The history of the white tigers of Rewa”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/rewa4.html. Accesat la 24 martie 2010. 
  31. ^ Thornton, I.W.B. (1978), White tiger genetics-further evidence, J. Zool., pp. 389–394 
  32. ^ en „Snow Tigers”. http://www.bigcatrescue.org/cats/wild/snowtigers.htm. Accesat la 24 martie 2010. 
  33. ^ a b en „The white tiger today and the unusual white lion”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/white.html. Accesat la 24 martie 2010. 
  34. ^ en „White Tigers - genetics, pictures, hunting behavior, history and videos”. Nature Observers. http://www.natureobservers.com/snowtiger/. Accesat la 24 martie 2010. 
  35. ^ a b en „Golden Tigers and Genealogies”. http://www.messybeast.com/genetics/tigers-golden.htm. Accesat la 24 martie 2010. 
  36. ^ en „Golden tabby Bengal tigers”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/tabby.html. Accesat la 26 martie 2010. 
  37. ^ en „The origin of the tiger”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/origin3.html. Accesat la 20 martie 2010. 
  38. ^ Science Band 313 (Heft 5786), 20 iunie 2006, p. 419
  39. ^ en „Tigers:Habitat and Distribution”. Seaworld. http://www.seaworld.org/infobooks/tiger/habdisttiger.html. Accesat la 20 martie 2010. 
  40. ^ en Yonzon, P. (2000). Status of Wildlife Conservation ThrumshingLa National Park. Bhutan: RGOB. http://www.resourceshimalaya.org/?s=trcontent&a=browse&con_id=504b0e566d7565874a4700073cd6761c&title=High%20Altitude%20Tigers%20in%20Bhutan. Accesat la 20 martie 2010 
  41. ^ en „Amur or Siberian Tiger”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/amur.html. Accesat la 22 martie 2010. 
  42. ^ a b Sunquist, Mel; Sunquist, Fiona (2002). Wild Cats of the World. Chicago: University Of Chicago Press 
  43. ^ Batemann, Graham (1986). Die Tiere unserer Welt Raubtiere. Verlag: Ed. Bertelsmann 
  44. ^ en „Amur (Siberian) Tiger”. Denver Zoo. http://www.denverzoo.org/downloads/dzoo_tiger.pdf. Accesat la 22 martie 2010. 
  45. ^ en „Amur Tiger (Panthera tigris altaica)”. Marwell Wildlife. http://www.marwell.org.uk/zoo_guide/animal_detail.asp?id=92. Accesat la 22 martie 2010. 
  46. ^ a b c en „Bengal Tiger - Panthera tigris tigris”. tigerhomes.org. http://www.tigerhomes.org/animal/curriculums/bengal-tiger-pc.cfm. Accesat la 23 martie 2010. 
  47. ^ Cavendish, Marshall. EXPLORING MAMMALS. Marshall Cavendish Corporation. http://books.google.com/books?id=LvM-3i6z8iQC&pg=PA1394&dq=bengal+tiger+largest&lr=&client=firefox-a. Accesat la 23 martie 2010 
  48. ^ en „Task force says tigers under siege”. Indianjungles.com. http://www.indianjungles.com/090805d.htm. Accesat la 23 martie 2010. 
  49. ^ Wade, Matt (15 februarie 2008), „Threat to a national symbol as India's wild tigers vanish”, The Age (Melbourne): 9 
  50. ^ a b en „Corbetts or the Indochinese tiger -- Panthera tigris corbetti”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/corbetts.html. Accesat la 23 martie 2010. 
  51. ^ a b en „Indochinese tiger - Panthera tigris corbetti”. tigerhomes.org. http://www.tigerhomes.org/animal/curriculums/indochinese-tiger-pc.cfm. Accesat la 23 martie 2010. 
  52. ^ en „Corbetts or the Indochinese tiger -- Panthera tigris corbetti”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/corbetts3.html. Accesat la 23 martie 2010. 
  53. ^ en „What is the common name for Panthera tigris jacksoni?”. bigcats.com. http://www.bigcats.com/quiz.php?id=0000000007. Accesat la 23 martie 2010. 
  54. ^ en „Meet the Felidae Family”. felinest.com. http://www.felinest.com/felidae-family-tigers/. Accesat la 23 martie 2010. 
  55. ^ a b c en „Sumatran Tiger - Panthera tigris sumatrae”. tigerhomes.org. http://www.tigerhomes.org/animal/curriculums/sumatran-tiger-pc.cfm. Accesat la 23 martie 2010. 
  56. ^ en „Sumatran tiger --Panthera tigris sumatrae”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/sumatran.html. Accesat la 23 martie 2010. 
  57. ^ en „Sumatran tiger -- Panthera tigris sumatrae”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/sumatran2.html. Accesat la 23 martie 2010. 
  58. ^ „Safe Chinas Tigers”. http://www.savechinastigers.org/. Accesat la 23 martie 2010. 
  59. ^ a b en „The South Chinese Tiger -- Panthera tigris amoyensis”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/southchinese2.html. Accesat la 23 martie 2010. 
  60. ^ „South China Tiger Believed Still Exists in Wild”. China.org.cn. http://www.china.org.cn/english/China/217122.htm. Accesat la 23 martie 2010. 
  61. ^ en „Rare China tiger seen in the wild”. BBC News. 12 octombrie 2007. http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/asia-pacific/7042257.stm. Accesat la 23 martie 2010. 
  62. ^ en „South China Tiger - Stem Tiger - Panthera tigris amoyensis”. tigerhomes.org. http://www.tigerhomes.org/animal/curriculums/south-china-tiger-pc.cfm. Accesat la 23 martie 2010. 
  63. ^ Buzas, B.; Farkas, B. (1997), „An additional skull of the Bali tiger, Panthera tigris balica (Schwarz) in the Hungarian Natural History Museum”, Miscellanea Zoologica Hungarica 11: 101–105 
  64. ^ en „The Bali Tiger - Panthera tigris balica”. tigerhomes.com. http://www.tigerhomes.org/animal/curriculums/bali-tiger-pc.cfm. Accesat la 23 martie 2010. 
  65. ^ en „The Caspian Tiger”. http://www.lairweb.org.nz/tiger/caspian.html. Accesat la 23 martie 2010. 
  66. ^ a b en „Mitochondrial Phylogeography Illuminates the Origin of the Extinct Caspian Tiger and Its Relationship to the Amur Tiger”. http://www.plosone.org/article/info%3Adoi%2F10.1371%2Fjournal.pone.0004125. Accesat la 23 martie 2010. 
  67. ^ en „The Caspian Tiger - Panthera tigris virgata”. http://www.tigerhomes.org/animal/curriculums/caspian-tiger-pc.cfm. Accesat la 23 martie 2010. 
  68. ^ en „The Caspian Tiger”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/caspian4.html. Accesat la 23 martie 2010. 
  69. ^ en „The Caspian Tiger”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/caspian2.html. Accesat la 23 martie 2010. 
  70. ^ en „Tiger Facts”. Sponsor a Tiger. http://sponsoratiger.com/tiger-facts. Accesat la 23 martie 2010. 
  71. ^ en „The Javan Tiger”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/javan.html. Accesat la 23 martie 2010. 
  72. ^ en „History of big cat hybridisation”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/hybridisation.html. Accesat la 24 martie 2010. 
  73. ^ Guggisberg, C. A. W. (1975). Wild Cats of the World. New York: Taplinger Publishing. ISBN 0-8008-8324-1 
  74. ^ Luo, S.; Johnson, Warren E.; Martenson, Janice; Antunes, Agostinho; Martelli, Paolo; Uphyrkina, Olga; Traylor-Holzer, Kathy; Smith, James L.D. et al. (2008), „Subspecies Genetic Assignments of Worldwide Captive Tigers Increase Conservation Value of Captive Populations”, Current Biology (Current Biology) 18 (8): 592–596, doi:10.1016/j.cub.2008.03.053, PMID 18424146, http://www.current-biology.com/content/article/abstract?uid=PIIS096098220800434X, accesat la 24 martie 2010 
  75. ^ „Liger”. Nature Safari India. http://www.naturesafariindia.com/liger.html. Accesat la 24 martie 2010. 
  76. ^ Markel, Scott; Darryl León (2003). Sequence Analysis in a Nutshell: a guide to common tools and databases. Sebastopol, California: O'Reily. ISBN 0-596-00494-X 
  77. ^ en „Detailed information on hybridisation in big cats. Includes tigons, ligers, leapons and others”. lairweb.org.nz. http://www.lairweb.org.nz/tiger/tigons.html. Accesat la 24 martie 2010. 
  78. ^ en „Tigers:Behavior”. Seaworld. http://www.seaworld.org/infobooks/Tiger/behavtiger.html. Accesat la 26 martie 2010. 
  79. ^ a b c d e f Iudakov, A.G.; Nikolaev, I.G. (1987). Экология амурского тигра. По зимним стационарным наблюдениям 1970—1973 гг. в западной части Среднего Сихотэ-Алиня. Москва: Ed. Наука 
  80. ^ a b c d Tihonov, A. (2002). Красная книга России. Животные и растения. РОСМЭН. pp. 414. ISBN 5-353-00500-7 
  81. ^ a b c d Thapar, Valmik (1992). The Tiger’s Destiny.. London: Kyle Cathie Ltd: Publishers 
  82. ^ a b c Miquelle, Dale G.; Stephens, Philip A.; Smirnov, Evgeny N.; Goodrich, John M.; Zaumyslova, Olga J.; Myslenkov, Alexander E. (2005). „Chapter 10. Tigers and Wolves in the Russian Far East: Competitive Exclusion, Functional Redundancy, and Conservation Implications”. Large Carnivores and the Conservation of Biodiversity. Island Press. ISBN 9781559630801 
  83. ^ a b Gepener, V.G.; Sludskii, A.A. (1972). Млекопитающие СССР Хищные (Гиены и кошки). Высшая школа 
  84. ^ a b c Nowak first=Ronald M. (1999). Walker’s Mammals of the World. Baltimore: Johns Hopkins University Press. ISBN 0-8018-5789-9 
  85. ^ „TIGERS - Longevity & Causes of Death”. http://www.seaworld.org/animal-info/info-books/tiger/longevity.htm. Accesat la 29 martie 2010. 
  86. ^ a b „Tiger population”. WWF. http://www.panda.org/what_we_do/endangered_species/tigers/about_tigers/tiger_population/. Accesat la 30 martie 2010. 
  87. ^ Denyer, Simon (6 martie 2006). „Dalai Lama offers Indian tigers a lifeline”. www.iol.co.za. http://www.iol.co.za/index.php?set_id=1&click_id=143&art_id=qw1141631101585B251. Accesat la 30 martie 2010. 
  88. ^ a b c „Специальные устройства для исследования тигров”. http://web.archive.org/web/20091004173756/http://premier.gov.ru/tiger/program/. Accesat la 3 decembrie 2011 (arhivat). 
  89. ^ a b ru „Все о корейском тигре”. http://www.vokrugsveta.com/S4/nature/tiger.htm. Accesat la 3 decembrie 2011. 
  90. ^ a b c vide Royal Tiger (nom-de-plume) in The Manpoora Tiger — about a Tiger Hunt in Rajpootanah. (1836) Bengal Sporting Magazine, Vol IV. reproduced in The Treasures of Indian Wildlife
  91. ^ a b Lloyd, John & Mitchinson, John: «The Book of General Ignorance». Faber & Faber, 2006.
  92. ^ Corbett, Jim (1993). MAN — EATERS OF KUMAON. Oxford University Press. pp. 228. ISBN 0195622553 
  93. ^ a b Feoktistova, N.I.; Naidenko S.V., Ovsianikov N.G. (2001). Мир зверей. Я познаю мир. Энциклопедия. Москва: АСТ, Астрель 
  94. ^ Большие кошки. Тигр. Marshall Cavendish. 2002. pp. 315–318, 597–598 

[modificare] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de tigru
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Panthera tigris
Această specie este pe cale de dispariție și a fost inclusă în lista roșie a IUCN.






Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tigru&oldid=6106596
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Participare
Tipărire/exportare
Trusa de unelte
În alte limbi