Cornul abundenței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Oraşe-stat din cornul abundenței în mileniul al II-lea î.e.n.

Cornul abundenței (denumită și semiluna fertilă) este o regiune în vestul Asiei, care cuprinde zone relativ fertile din Mesopotamia și Levant, delimitate de climatul secetos al Deșertului Sirian la sud și de ținutul muntos din Anatolia la nord. Regiunea este considerată „leagănul civilizației”, având în vedere dezvoltarea primelor civilizații umane, fiind locul nașterii scrisului și roții.

Termenul de „corn al abundenței” sau „semiluna fertilă” a fost inventat de către arheologul James Henry Breasted, de la Universitatea din Chicago, în Arhivele antice egiptene, circa 1900.[1] Locul a fost numit astfel datorită solului fertil și formei sale de corn sau semilună.

Actualmente, țările care posedă teritorii din fostul corn al abundenței sunt: Irak, Siria, Liban, Israel, Teritoriile Palestiniene și Iordania, plus marginea sud-estică a Turciei și cea vestică a Iranului.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Chiar dacă importanța cursurilor de apă în dezvoltarea civilizației din cornul abundenței era majoră, acestea nu au fost singurii factori ai precocității zonei. Regiunea este importantă ca fiind podul dintre Africa și Eurasia. Rolul de punte a permis cornului abundenței să rețină o mai mare biodiversitate decât Europa sau Africa de Nord, unde schimbările climatice din timpul Erei glaciare au condus la extincții repetate, prin faptul că ecosistemele au devenit tot mai restrânse lângă apele Mării Mediterane. Acest pod al Orientului Mijlociu este de o importanță deosebită în distribuția florei și faunei Lumii vechi, inclusiv răspândirea umanității.

Faptul că această arie a luat naștere în toiul divergențelor tectonice dintre plăcile Africană și Arabică, iar convergența plăcilor Arabică cu cea Eurasiatică a făcut această regiune foarte diversificată — de la munți înalți acoperiți de zăpezi, la întinse bazine aluvionare și platouri de deșert — a crescut biodiversitatea mai mult și a favorizat supraviețuirea în timpuri istorice a unor specii nemaiîntâlnite altundeva.

Climă și vegetație[modificare | modificare sursă]

Cornul abundenței avea un climat diversificat, iar multiplele schimbări climatice au încurajat evoluția mai multor plante anuale, care produc mai multe semințe hrănitoare decât plantele perene. În același timp, varietatea de forme geografice a dat naștere multor specii de plante comestibile datorate experimentelor în cultivarea primitivă. Cel mai important, cornul abundenței a posedat strămoșii sălbatici ai celor 8 plante fundamentale cultivate în Neolitic, semnificative în agricultura primitivă (predecesori pentru grâu, orz, in, mazăre, linte, măzăriche amară), și 4 din cele 5 cele mai importante animale domesticite: vaca, capra, oaia, porcul, al cincilea fiind calul, care trăiau în apropiere.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Fertile Crescent”. Columbia Encyclopedia. Columbia University Press. 2008. http://education.yahoo.com/reference/encyclopedia/entry/FertileC. Accesat la 23 septembrie 2008. 
  2. ^ Diamond, J. (martie 1997). Guns, Germs, and Steel: The Fates of Human Societies. W.W. Norton & Company. ISBN 0-393-03891-2 

Legături externe[modificare | modificare sursă]