Democrație directă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Democrația directă este un regim politic democratic în care populația („suveranul”) exercită puterea în mod direct. Democrația directă mai este numită uneori și "democrație pură". Aplicată doar sectorului economic, democrația directă este în mod uzual numită autogestiune.

Democrația directă apare ca alternativă față cu sistemele (democratice) deja existente, alternativă orientată critic în raport cu, în special, democrația reprezentativă.

Exemple de democrație directă[modificare | modificare sursă]

Exemple de democrație directă sunt democrația ateniană (în secolul al V-lea î.Hr.) și, actual, comunitățile de tip Landsgemeinde (traducere: comunitate rurală) din anumite cantoane elvețiene, acestea din urmă originând din Evul Mediu.

Democrația ateniană[modificare | modificare sursă]

În Atena lui Pericle, a jumătății secolului al V-lea î.Hr., regimul democratic a luat forma sa definitivă pe care o va păstra până la pierderea independenței. Instituțiile democratice ale cetății asigurau drepturi egale pentru cetățenii de drept, singurele cunvinte din limba lor ce le slujesc la caracterizarea regimului republican sunt isonomia, egalitatea în fața legii, și isegoria, dreptul egal de a vorbi în adunări. [1] Pritanii ce alcătuiau senatul, câte cincizeci, din fiecare trib, care ”exercitau pe rând funcțiile sacre și care deliberau, tot anul, asupra intereselor religioase sau politice ale orașului”, erau aleși prin tragere la sorți, deși, pentru a putea exercita funcția, ”fiecare trebuia să treacă o probă și era înlăturat dacă nu părea îndeajuns de onorabil.” [2] Însă deasupra senatului, și adevăratul suveran îl constituia adunarea poporului (eklessia), și deși nu avea inițiativă – adunarea nu putea propune ”proiecte de legi” și nu putea influneța decât prin intermediul altor instituții * ordinea de zi – senatul fiind cel care îi aducea un proiect de decret spre validare, orice cetățean ce își putea dovedi cetățenia de drept putea vorbi indiferent de poziția sa socială sau de avere, putea lua parte la dezbateri și influența prin vot cursul deciziei politice[3]; votul fiind considerat ”una dintre cele mai sfinte surse ale autorității.” [4]

Democrația directă modernă[modificare | modificare sursă]

Este, pe de altă parte, adevărat că elemente constitutive ale democrației directe se regăsesc în majoritatea formelor de guvernare democratice moderne - chiar dacă nu sunt de ajuns pentru a face din acestea ”democrații pure” - cum ar fi referendumul sau adunările (assembly, assemblee) locale sau generale; de asemenea scrutinele pentru alegerile prezidențiale, precum și pentru demiterea sau supendarea unui înalt-demnitar (referendumul pentru suspendarea actualului președinte al României ce a avut loc la data de 19 mai constituind un bun exemplu).

Statele actuale au milioane de locuitori, de aceea adunarea de fiecare dată a tuturor cetățenilor pentru dezbateri și hotărâri asupra diverselor probleme actuale privind întreaga societate, așa cum ar cere-o o democrație directă, este greu de practicat. Totuși, pătrunderea Internetului mai în toate domeniile vieții prezintă o premisă bună pentru democrațiile directe.

Democrația directă - concept limită[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ G. Glotz. - La cité grecque, La Renaissance du livre, 1928; G. Glotz, Cetatea greacă, ed. Meridiane, București, 1992, p. 157
  2. ^ Fustel de Coulanges – La cité antique, Librairie Hachette, Paris, 1908; trad. rom. Fustel de Coulanges, Cetatea antică, Studiu asupra cultului, dreptului și instituțiilor Greciei și Romei, 2 vols., ed. Meridiane, București, 1984, vol. II, Cap. IX: "Regulile guvernării democratice; exemplul democrației ateniene", p. 190.
  3. ^ Fustel de Coulanges, op. cit., p. 191.
  4. ^ Fustel de Coulanges, op. cit., p. 190.


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]