Asiria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Orientul antic ca 1400 î. Hr.
Mesopotamia Antică
Babylonlion.JPG
EufratTigru
Asiriologie
Orașe / Imperii
Sumer: UrukUrEridu
KișLagașNippur
Imperiul Akkadian: Akkad
BabilonIsinSusa
Asiria: AssurNinive
Dur-ȘarrukinNimrud
Imperiul BabilonianCaldeea
ElamAmoriți
HurieniMitanni
KasițiUrartu
Cronologie
Regi ai Sumerului
Regi ai Asiriei
Regi ai Babilonului
Limbă
Scriere cuneiformă
SumerianăAkkadiană
ElamităHurriană
Mitologie
Enûma Eliș
GhilgameșMardukAnunnaki

Asirienii au trăit în nord-estul Mesopotamiei. Au creat un imperiu puternic, fiind unul dintre cele mai puternice și mai războinice imperii din Orient. Au fost printre primii care au utilizat cavaleria în război, fiind experți în folosirea carelor de luptă. De asemenea, au fost comercianți îndrăzneți, profitând de toate căile comerciale care treceau prin ținuturile lor pentru a se îmbogăți. În mil. III î.Hr., pe cursul mijlociu și superior al râului Tigru constituie o serie de orașe-state: Assur, Ninive, Urbilum (Arbela),Dur-Șarrukin, Nimrud.

Leu asirian

Zeul lor principal era Assur, al cărui nume a fost împrumutat capitalei imperiului.

Asiria a devenit un imperiu puternic, distrugând Babilonul, cucerind Egiptul, Siria și Anatolia, capitala imperiului fiind Ninive. Sub domnia regelui Tiglatpalasar I si a lui Asurbanipal hotarele imperiului atingeau Golful Persic și Marea Mediterană, devenind principala putere a Orientului mijlociu. Regele Sennaherib cucerește Babilonul în anul 689 î.Hr., orașul fiind distrus, iar în anul 671 î.Hr., succesorul său Asarhaddon cucerește Egiptul În anul 609 i.Hr., imperiul asirian a fost cucerit de babilolieni, capitala Ninive fiind distrusă, iar în Babilon, principele caldeean Nabopalasar se proclamă rege al Babilonului. În anul 614 î.Hr., mezii cuceresc orașul Assur, iar în anul 612 î.Hr., Ninive și Kalakh sunt ocupate. În cele din urmă, un an mai târziu, ultimele rezistențe ale asirienilor sunt spulberate de către mezi.

Origini[modificare | modificare sursă]

Ca și vecinii lor babilonienii, asirienii erau amoriți, adică urmași ai popoarelor semitice, care în mileniul al III-lea î.Hr. au ieșit din Peninsula Arabică și au subjugat orașele Sumer și Akkad.

Forța militară[modificare | modificare sursă]

Spiritul lor militar se datora în primul rând poziției geografice: deoarece nu aveau hotare naturale, țărmuri sau lanțuri muntoase, erau vulnerabili din orice direcție. De aceea au devenit mari războinici, cu o armată bine organizată, capabilă de acțiune în orice moment, pentru a putea menține imperiul. Foloseau care de luptă, din care arcașii trăgeau în inamic din fuga cailor și foloseau prăștii, scuturi, arcuri și berbeci de luptă.

Cultura și sculptura[modificare | modificare sursă]

Leu asirian
  • c.2030 î.Hr.Sulili
  • ? - ? î.Hr. Hikkia
  • ? - ? î.Hr. Akkia
  • sec. 20 î.Hr. Puzur-Așur I
  • înainte de 1940 î.Hr. Șallim-Akhum
  • ? - ? î.Hr. Illu-Șuma
  • circa 1906-1866 î.Hr. Erișum I
  • 1866 - ? î.Hr. Ikunum
  • ? - ? î.Hr. Șarru-Kin I (Sargon I)
  • ? - ? î.Hr. Puzur-Așur II
  • înainte de 1830 î.Hr. Naram-Sin
  • 1818-1813 î.Hr. Erișum II

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Artefacte și scrieri