Akkad
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
| Mesopotamia Antică |
|---|
 |
| Eufrat – Tigru |
| Asiriologie |
| Oraşe / Imperii |
| Sumer: Uruk – Ur – Eridu |
| Kiş – Lagaş – Nippur |
| Imperiul Akkadian: Akkad |
| Babilon – Isin – Susa |
| Asiria: Assur – Ninive |
| Dur-Şarrukin – Nimrud |
| Babilonia – Caldeea |
| Elam – Amoriţi |
| Hurieni – Mitanni |
| Kasiţi – Urartu |
| Cronologie |
| Regi ai Sumerului |
| Regi ai Asiriei |
| Regi ai Babilonului |
| Limbă |
| Scriere cuneiformă |
| Sumeriană – Akkadiană |
| Elamită – Hurriană |
| Mitologie |
| Enûma Eliş |
| Ghilgameş – Marduk |
Akkad a fost un oraş din Mesopotamia centrală, situat la cca 50 km sud-vest de Bagdad, fondat probabil de Sargon I. A devenit capitala Imperiului Akkadian. Decade în mileniul II î.C.
Între 2350-2150 î.C. are loc dominaţia akkadiana in Mesopotamia.
Între anii 2350-2295 î.C. regele Akkadului (stat semitic, din centrul Mesopotamiei, dependent iniţial de Kiş) Sargon I cucereşte Sumerul, Asiria, Elamul şi Siria, întemeind un imperiu care se întindea de la Golful Persic la Marea Mediterană. Instituie o administraţie centralizată şi o armată permanentă (prima cunoscută în istorie).
Între 2272-2235 î.C. - domnia lui Naram-Sin, care se intitulează "rege ale celor patru regiuni ale lumii", fiind cel mai important succesor al lui Sargon. Limba akkadiană se răspândeşte ca limbă diplomatică şi de administraţie in Orientul Apropiat. Limba sumeriană rămâne limbă de cult a Mesopotamiei. Apogeu al artei akkadiene ("Stela Victoriei").
Între 2235-2210 î.C. - domnia lui Shar-Kali-Sharri; decăderea puterii akkadiene; răscoale ale teritoriilor supuse; începutul invaziei pustiitoare a guţilor (triburi de păstori nomazi din Munţii Zagros).
Între 2185-2170 î.C. - domnia lui Shudurul (ultimul rege al Akkadului); triburile guţilor devin adevăraţii stăpâni ai ţării (2150-2060 î.C. - dominaţia guţilor în Mesopotamia).
[modifică] Galerie de imagini
 Inscripţia lui Sargon II
|
