Narmer
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Narmer a fost un faraon egiptean ce a domnit în secolul XXXI î.Hr..Considerat a fi succesorul Regelui Scorpionşi/sau Ka din perioada Egiptului predinastic, acestuia i se atribuie de către unii istorici rolul de unificator al Egiptului şi fondator al Primei Dinastii devenind, prin urmare, primul rege al întregului Egipt.
Specialiştii sunt de acord în privinţa faptului că unificarea Egiptului spre sfârşitul Perioadei Predinastice a avut loc în două etape. În primul rând se poate vorbi de răspândirea sau impunerea unei culturi materiale unice, în cazul de faţă având în vedere produsele caracteristice culturii Naqada din sudul Egiptului, şi în cele din urmă instituirea unui control politic asupra întregii ţări.
În stadiul actual al cercetărilor este dificil să reconstituim etapele concrete ale unificării politice şi mai ales modalitatea prin care Narmer a reuşit să fondeze primul stat centralizat al istoriei umane. Dificultăţi există şi în privinţa citirii sau a interpretării numelui unificatorului. În mod convenţional acesta se scrie prin intermediul unui singur semn, desenul unui peşte din familia Clariide, genul Heterobranchus, care ulterior are valoarea fonetică nar. Câteodată acest semn hieroglific este urmat de un altul reprezentând o daltă, cu valoarea fonetică mer. Deci numele complet al primului faraon al dinastiei I ar fi Narmer. Deseori, în lucrările de specialitate apare numai interpetarea primului element al numelui, tradus prin conceptul „Catfish“.
După Manethon faraonii primelor două dinastii sunt originari din aşezarea Thinis din Egiptul de Sus. Necropola sacră a habitatului este Abydos (cimitirul de la Umm el-Qaab), unde există şi mormintele primi-lor regi ai Egiptului, inclusiv al lui Narmer (B 17/18, fiind un mormânt dublu). În cazul în care am accepta teoria unor savanţi conform căreia Narmer este identic cu legendarul Menes (v. în special A. B. Lloyd) atunci primul ar fi fost şi fondatorul aşezării denumite ulterior Memphis. Cel puţin până în prezent, la Saqqara – necropola Memphis-ului – nu s-a descoperit nici un monument sau vreo urmă arheologică care se poate atribui lui Narmer.
Cele mai importante monumente ale domniei lui Narmer sunt pale-ta ceremonială şi capătul de sceptru, ambele descoperite la sfârşitul secolului al XIX-lea la Hierakonpolis.
Paleta lui Narmer redă simbolic triumful faraonului asupra Egiptu-lui de Jos şi unificarea ţării. În rândul specialiştilor există mai multe opinii referitoare la data sau prilejul confecţionării obiectului. Foarte mulţi egiptologi nu mai acceptă interpretarea istorică tradiţională(conform căreia piesa a fost realizată în urma victoriilor obţinute de către Narmer asupra Egiptului de Jos şi unificarea ţării)şi socotesc că scenele de pe paletă co-memorează un act simbolic, ţinând cont de faptul că „unificarea celor două ţări“ era o parte componentă a ritualului regal timpuriu de încoronare. După alţi savanţi paleta este o expresie mitică a omnipotenţei faraonului, fără nici o legătură cu un eveniment istoric. Se pare că noile descoperiri ale arheologilor germani de la Umm el-Qaab, în special a unei plăcuţe fragmentare pe care apar scene asemănătoare cu cele de pe paleta lui Narmer, revigorează credibilitatea vechii interpretări istorice a piesei.
Capătul de sceptru poartă o serie de scene a căror interpretare a captat atenţia mai multor generaţii de savanţi. Iniţial s-a considerat că scenele piesei comemorau nunta lui Narmer cu o prinţesă a Egiptului de Jos, însă trebuie precizat faptul că până în prezent nu există alte dovezi care să susţină o eventuală unificare a Egiptului printr-o „căsătorie dinastică“. Acea figurină de pe obiect se poate considera o zeitate, iar obiectul co-memora o ceremonie religioasă dintr-un district al oraşului Buto din nord-vestul Deltei cu ocazia unificării ţării.
Trebuie precizat faptul că unificarea s-a realizat prin intermediul unor lupte purtate de către Narmer împotriva populaţiei Egiptului de Jos.
Spre deosebire de înaintaşii săi, aşa-numiţii regi ai „dinastiei 0“, Narmer este atestat prin descoperiri mult mai numeroase, provenind din diferite oraşe ale ţării: Minshat Abu Omar, Buto, Zawiet el-Aryan, Tura, Heluan, Tarkhan (toate din Deltă), Abydos, Naqada şi Hierakonpolis. În aceste aşezări numele fondatorului apare pe fragmente ceramice, în interiorul serekh-ului tradiţional.
În zona deşertului estic, la Wadi Qash, pe o stâncă apare iarăşi serekh-ul cu numele lui Narmer, probabil fiind legat de activităţile miniere din zonă.
Într-o serie de aşezări din sudul Palestinei cum ar fi Tel Erani, Tell Arad şi Nahal Tillah s-au descoperit fragmente ceramice cu numele lui Narmer. Unii savanţi au presupus că ele sunt mărturii ale unor războaie purtate de către Narmer, alţii – mult mai numeroşi – sunt de părere că aceste piese reprezintă dovezi clare ale existenţei unor „colonii“ egiptene de pe teritoriul actualului Israel. Deşi această din urmă ipoteză este greu de respins, credem că mărturiile amintite atestă cel puţin existenţa unor relaţii comerciale dintre Egipt şi sudul Palestinei în timpul domniei lui Narmer. Prin aceasta s-ar explica şi prezenţa unor vase sau fragmente ale acestora de tip sirio-palestinian descoperite la Abu Rowash sau Abydos de pe teritoriul Egiptului.
Se pare că au existat relaţii mai puţin paşnice cu triburile libiene de la graniţa de vest a Egiptului. Pe un cilindru de fildeş, descoperit la Hierakonpolis, apare elementul Nar din numele lui Narmer, care zdrobeşte captivi. Prezenţa unui text scurt – <ta> tjehenu „<ţara> libienilor“ – ar fi indiciul unei campanii militare purtate de către Narmer împotriva tribu-rilor libiene care ameninţau teritoriul egiptean.
Ţinând cont în special de reprezentările care apar pe cele mai importante monumente ale domniei lui Narmer – paleta şi capătul de sceptru – se poate stabili faptul că iconografia regală era destul de apropiată de cea tradiţională, cunoscută de-a lungul istoriei faraonice. Astfel, Narmer poartă coroana roşie a Egiptului de Jos, coroana albă a Egiptului de Sus, flagellum-ul, sandalele şi nu în ultimă instanţă stindardele. Apar şi primii oficiali ai curţii regale: purtătorul de sandale, un funcţionar purtând titulatura tjet – probabil precursorul purtătorului funcţiei de vizir. După egiptologii de ultimă generaţie, pentru perioada domniei lui Narmer se poate documenta şi practicarea unui ritual regal, numit „apariţia regelui în calitate de biti“.
Dintre divinităţile egiptene se poate documenta venerarea zeiţei Bat, originară din Egiptul de Sus, considerată uneori ca o manifestare a zeiţei Hathor, iar ulterior aceasta din urmă a asimilat-o în totalitate.
Trebuie subliniat faptul că orice descoperire ulterioară poate schimba, chiar dacă nu în totalitate, cel puţin parţial anumite aspecte ale faptelor cunoscute în prezent despre domnia şi personalitatea lui Narmer.
[modifică] Bibliografie
T. A. H. Wilkinson, Early Dynastic Egypt, London-New York, 1999, în special pp. 67-70; Idem, Political Unification: towards a reconstruction, în: MDAIK 56(2000), pp. 377-395; D. J. Brewer, R. F. Friedman, Fish and Fishing in Ancient Egypt, Cairo, 1990, pp. 60-63; Miron Ciho, Faraonii Egiptului, Cluj, 2003, pp.152-155.
