Xerxes I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Xerxes I (Khşayareş, scriere persană modernă: خشایارشاه), fiul lui Darius cel Mare şi al Atossei, se naşte în jurul anului 520 î.Hr. Devine suveran al Imperiului Persan în 486, la moartea tatălui său. Reprimă cu brutalitate răscoalele Egiptului (486) şi Babilonului (482). În 480 porneşte într-o expediţie care urmărea cucerirea Greciei. Armata sa, care după unele surse număra peste doua milioane de oameni, forţează cu pierderi grele trecerea prin defileul Termopile apărat de trei sute de spartani („Cei trei sute”) condusi de Leonidas, regele Spartei. Transformă Atena, părăsită de locuitori, în ruine. Înfrânt la Salamina, îşi părăseşte armata, care va fi zdrobită la Plataea (479) şi fuge în Asia, unde moare asasinat.

[modifică] Anecdotă (dupa Herodot)

În timpul traversării strâmtorii Hellespont (Dardanele), Xerxes a ordonat ca marea să fie pedepsită cu 300 de lovituri de bici şi să fie blestemată, pentru că o furtună întârziase îmbarcarea spre Europa.

[modifică] Vezi şi

Bătălia de la Salamina