Eufrat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Râul Eufrat
Codul Râului {{{cod-râu}}}
Date geografice
Zonă de izvorâre
Cotă la izvor m
Punct de izvorâre {{{punct-izvor}}}
Emisar Golful Persic
Cotă la vărsare m
Punct de vărsare
Diferenţă de altitudine m
Date hidrologice
Bazin de recepţie 765831 km²
Lungimea cursului de apă 2800 km
Debit mediu m³/s
Debit maxim înregistrat m³/s
Debit minim înregistrat m³/s
Date generale
Ţări traversate Turcia, Siria, Iordania, Arabia Saudită, Kuweit şi Irak
Localizare
Afluenţi
Afluenţi de stânga
Afluenţi de dreapta
Principalele localităţi traversate
Principalele baraje
Principalele porturi
Principalele poduri
Alte obiective {{{alte-obiective}}}
Plan al cursului râului Eufrat
Plan al cursului râului Eufrat
modifică acest cadru

Eufratul (numele grecesc tradiţional, în arabă: الفرات Al-Furat, în armeană: Եփրատ Yeṗrat, în ebraică: פְּרָת Perath, în kurdă: Ferat, în azeră: Fərat, în persana veche: Ufrat, în siriacă: ܦܪܬ Frot sau Prâth, în turcă: Fırat, în akkadiană: Pu-rat-tu) este cel mai vestic dintre cele două mari râuri care definesc Mesopotamia (celălalt fiind Tigrul).

În Biblie, Pământul Făgăduinţei promis de Dumnezeu lui Avraam şi descendenţilor săi (printre care se numără Isaac şi Iacob) se întindea până la acest râu.

Cuprins

[modifică] Etimologia numelui

Numele Eufrat ar putea proveni din Ufratu în persana veche, sau din avestană *hu-perethuua, însemnând "potrivit pentru traversat" (din hu-, însemnând "bun", şi peretu, însemnând "vad")[1]. O altă origine ar putea fi kurdă.[necesită citare] În această limbă, fere înseamnă "lat", re înseamnă "apă curgătoare" iar hat, "curgătoare", astfel fererehat ar însemna "apă curgătoare lată". Numele kurd actual, Ferat, este poate o contracţie a numelui mai vechi. Totuşi, etimologia indo-europeană a numelui este disputată din cauza numelor sumeriene şi akkadiene, repectiv Buranun şi Pu-rat-tu; Buranun fiind atestat într-o inscripţie[necesită citare] a regelui Gudea (secolul al XXII-lea î.Hr.). Pare astfel probabil că numele în persana veche a apărut prin etimologie populară, pe baza numelui pre-iranian al râului.

[modifică] Cursul Eufratului

Fluviul are aproximativ 2.780 kilometri. Se formează la confulenţa a două râuri, Kara (Eufratul apusean), care izvorăşte din Podişul Armeniei din estul Turciei, la nord de Erzurum şi Murat (Eufratul răsăritean), care izvorăşte dintr-o zonă aflată la sud-vest de Muntele Ararat, la nord de Lacul Van. Cursul superior al râului este caracterizat de canioane şi defilee. Râurile Kabur şi Balih se varsă în Eufrat în Siria răsăriteană.

Barcă pe Şat al-Arab

Ambele fluvii izvorăsc din Turcia. În cursul inferior, în Eufrat nu se mai varsă niciun alt râu. La nord de Basra, în sudul Irakului, fluviul se uneşte cu Tigrul, formând Şatt al-Arab, care la rândul său curge în Golful Persic.

La Basra, râul se împărţea în multe canale, formând o zonă mlăştinoasă întinsă, dar mlaştinile au fost drenate de guvernul lui Saddam Hussein în anii 1990 pentru a-i izgonii pe arabii mlaştinilor. După Invazia Irakului, politica de drenare a mlaştinilor a fost oprită, dar rămâne de văzut dacă mlaştinile vor reapărea.

Eufratul este navigabil cu ajutorul unor bărci pentru ape puţin adânci, cu ajutorul cărora se poate ajunge până la oraşul irakian Hit, aflat la 1.930 kilometri în amonte de gura de vărsare şi la o altitudine de doar 53 metri deasupra nivelului mării. Mai sus de Hit, însă, datorită repezişurilor şi barajelor naturale, râul nu poate fi folosit pentru navigaţia comercială. Inundaţiile sale anuale, cauzate de topirea zăpezilor din munţii din Turcia de nord-est, este parţial controlată de baraje şi lacuri de acumulare în regiunea cursului superior. Un canal de 885 kilometri leagă Eufratul de Tigru pentru a servi drept rută pentru barjele fluviale.

[modifică] Eufratul în Biblie

Un râu numit Eufrat este unul din cele patru ape care curg din Grădina Edenului conform Genezei 2:14. Este al patrulea râu, după Pishon, Gihon, şi Tigru, care se formează din râul care curge din grădină. Râul cu acelaşi nume reprezenta una din limitele ţării promise de Dumnezeu lui Avraam şi descendenţilor săi (Isaac, Iacob, etc). În Biblia evreiască, el este numit simplu "Râul" (ha-nahar).

Cuvântul Eufrat este o traducere a expresiei "Împinge înainte" sau "Mergi înainte". Mereu s-a presupus că înseamnă "râu" dar aceasta nu este spusă în mod explicit. Literal, se traduce prin "mersul înainte al lichidului". Râul Eufrat a fost numit pronind de la acest cuvânt, "a merge înainte".

În Apocalipsă, apare o profeţie conform căreia în viitorul apropiat Eufratul va seca înaintea Bătăliei Armaghedonului.

[modifică] Profeţii islamice

În Islam, unele din hadith-urile Profetului Mahomed, sugerează că Eufratul va seca, dezvăluind comori necunoscute, care vor cauza războaie.

  • Curând râul Eufrat va dezvălui comoara [muntele] de aur. Astfel, cine va fi prezent la acea vreme să nu ia nimic din ea. — Sahih Bukhari.
  • Profetul Mahomed a spus: "Ceasul nu va sosi înainte ca râul Eufrat să sece pentru a dezvălui muntele de aur, pentru care oamenii se vor lupta. Nouăzeci şi nouă vor muri [în luptă], şi fiecare om îşi va spune: 'Poate că sunt singurul care a rămas în viaţă'." — Sahih Bukhari, Sahih Muslim.
  • Profetul Mahomed a spus: "Eufratul dezvăluie comorile din el. Cine le vede, trebuie să nu ia nimic din ele". — Al-Muttaqi al-Hindi, Al-Burhan fi `Alamat al-Mahdi Akhir az-Zaman, p. 28.
  • El [Eufratul] va dezvălui un munte de aur [dedesubt]. — Sunan Abi Da'ud.

[modifică] Eufratul în istorie

Eufratul a furnizat apa care a condus la înflorirea primei civilizaţii în Sumer, în preajma mileniului al IV-lea î.e.n. Multe oraşe antice importante erau localizate pe râu sau în apropierea acestuia, inclusiv Mari, Sippar, Nippur, Shuruppak, Uruk, Ur şi Eridu. Valea Eufratului a constituit inima imperiilor Babilonului şi Asiriei. Timp de mai multe secole, râul a format limita răsăriteană a zonei controlate efectiv de egipteni şi de Imperiul Roman şi limita apuseană a Imperiului Persan.

De asemenea, Bătălia de la Karbala a avut loc pe malul râului Eufrat, unde a fost martirizat Imam Hussein, împreună cu familia şi prietenii lui.

[modifică] Controverse

Ca şi în cazul Tigrului există controverse asupra drepturilor de folosire a râului. Proiectul Anatoliei de sud-est din Turcia prevedea construirea a 22 de baraje şi 19 hidrocentrale până în 2005, cel mai mare proiect de dezvoltare efectuat vreodată în Turcia. Primul baraj a fost terminat în 1990. Turcia de sud-est încă are dificultăţi economice, alimentând nemulţumirile minorităţii kurde aflată aici. Autorităţile turce speră că proiectul va îmbunătăţi economia regiunii, dar critici din ţară şi din străinătate i-au contestat beneficiile, punând accent pe costurile sociale şi ecologice ale proiectului.

În Siria Barajul Tabaqah (terminat în 1973 şi uneori numit Barajul Eufrat) formează un lac de acumulare, Lacul Assad, folosit pentru irigarea culturilor de bumbac. Siria a construit baraje pe cei doi afluenţi şi construieşte un alt baraj pe Eufrat. Irakul are câteva baraje în funcţiune, dar controlul apei a pierdut prioritate în timpul regimului lui Saddam Hussein. De la prăbuşirea Partidului Ba'ath Irak în 2003, utilizarea apei a revenit în prim-plan. Lipsa apei în Orientul Mijlociu face ca Irakul să se teamă ca Siria şi Turcia vor folosi mare parte din apa Eufratului, înainte ca aceasta să ajungă în Irak. Actualmente, irigaţiile din sudul Irakului reduce drastic debitul râului la vărsarea în Tigru la Shatt-al-Arab.


[modifică] Legături externe

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Eufrat
Unelte personale