Spartacus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Spartacus (dezambiguizare).
Statuie a lui Spartacus

Spartacus a fost conducătorul celei de-a III-a răscoală a sclavilor (74 î.Hr. - 71 î.Hr.), care a avut loc în Italia. A fost un gladiator roman de origine tracă.

Viața de gladiator[modificare | modificare sursă]

Spartacus a fost conducătorul răscoalei sclavilor din Republica Romană în anul 73 î.Hr.. Născut în Tracia în jurul anului 109 î.Hr., dintr-o familie de păstori aparținând tribului Maedi,[1][2][3] a luptat în rândurile soldaților romani,[4] dar în cele din urmă, a fost prins și vândut ca sclav.[5] Acesta este dus la școala de gladiatori a lui Batiatus din Capua, devenind un mare gladiator.[6] Acolo se îndrăgostește de soția lui Lucius Cornelius Sulla Felix, numită Valeria, dar nu se căsătorește cu ea, relația rămânând ascunsă.

Răscoala sclavilor[modificare | modificare sursă]

Hotărând să devină liber, Spartacus evadează împreuna cu cei 70[7] de tovarăși din școala de gladiatori din Capua, organizând la scurt timp o armată care număra 40.000 de oameni, ajungând apoi la 70.000[8] de oameni. Acesta a dat mai multe lupte împotriva romanilor împreună cu alți 3 sclavi,Gannicus Crixus și Oinomanus, zdrobind 4 legiuni, învingându-l pe generalul Publius Varinus. Dorind să ajungă în Sicilia și să o elibereze de dominația romană, acesta convinge niște pirați să-l treacă în Sicilia, dar aceștia îl înșală, pregatesc un atentat asupra lui Spartacus cu ajutorul soldatilor romani și pleacă în zorii zilei.[9]

Crassus și Spartacus[modificare | modificare sursă]

Un nou general roman, avea de gând să-l prindă pe Spartacus, însuși Crassus. Crassus a hotărât să-i taie calea lui Spartacus, închizând fâșia îngustă de pământ, ce separă Marea Ionică de Marea Tireniană, în apropierea istmului Catanzaro, cu un șanț adânc și cu întărituri. Din nou Spartacus s-a dovedit isteț: a umplut șanțul cu trupurile celor uciși și cu cadravele cailor morți și a trecut. Au ajuns la Brundisium, dar o parte dintre sclavi, conduși de Castus și Gannicus, au plecat. O luptă grea îi aștepta, ne spune Plutarh. După mai multe înfrângeri contra sclavilor, în cele din urmă o uriașă armată romană i-a înconjurat pe sclavi, fiind uciși 13.000 dintre ei, printre care Crixus și Oinomanus.

Moartea lui Spartacus

Moartea[modificare | modificare sursă]

Trupele generalilor Pompei și Lucullus au învins sclavii. Nereușind să treacă în Sicilia, rănit și înfruntând ploaia de săgeți, cu ultimele sale forțe ucide 2 centurioni și încearcă să-l ucidă pe Crassus, dar blocat de soldați, este ucis în cele din urmă în luptă, în anul 71 î.Hr. Ceilalți 6.000 de sclavi care au supraviețuit au fost crucificați pe drumul de la Capua din Roma (Via Appia).[10] Pentru istoricii romani, Spartacus a rămas cel mai mare dușman al Romei după Hannibal și cel mai bun gladiator roman.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Histories, Sallust, Patrick McGushin, Oxford University Press, 1992, ISBN 0-19-872143-9, p. 112.
  2. ^ Annuaire de l'Université de Sofia, Faculté d'histoire, Volume 77, Issue 2, 1985, p. 122.
  3. ^ The Spartacus war, Barry S. Strauss, Simon and Schuster, 2009, ISBN 1-4165-3205-6, p.31.
  4. ^ Appian, Civil Wars, 1:116; Plutarch, Crassus, 8:2. Note: Spartacus's status as an auxilia is taken from the Loeb edition of Appian translated by Horace White, which states “…who had once served as a soldier with the Romans…”. However, the translation by John Carter in the Penguin Classics version reads: “…who had once fought against the Romans and after being taken prisoner and sold…”.
  5. ^ Appian, Civil Wars 1.116
  6. ^ Florus, Epitome of Roman History 2.8
  7. ^ Cu toate acestea, conform lui Cicero (Ad Atticum VI, ii, 8) la început cei care l-au urmat au fost mai puțini de 50.
  8. ^ Plutarch, Crassus, 9:3; Appian, Civil War, 1:116.
  9. ^ Plutarch, Crassus, 10:1–3.
  10. ^ Appian, Civil Wars, 1.120.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Autori clasici[modificare | modificare sursă]

  • Appian. Civil Wars. Translated by J. Carter. (Harmondsworth: Penguin Books, 1996)
  • Florus. Epitome of Roman History. (London: W. Heinemann, 1947)
  • Orosius. The Seven Books of History Against the Pagans. Translated by Roy J. Deferrari. (Washington, DC: Catholic University of America Press, 1964).
  • Plutarch. Fall of the Roman Republic. Translated by R. Warner. (London: Penguin Books, 1972), with special emphasis placed on "The Life of Crassus" and "The Life of Pompey".
  • Sallust. Conspiracy of Catiline and the War of Jugurtha. (London: Constable, 1924)

Istoriografie modernă[modificare | modificare sursă]

  • Rigobert Günther: Der Aufstand des Spartacus. Dietz, Berlin 1989, ISBN 3-320-00424-7.
  • Bradley, Keith R. Slavery and Rebellion in the Roman World, 140 B.C.–70 B.C. Bloomington; Indianapolis: Indiana University Press, 1989 (hardcover, ISBN 0-253-31259-0); 1998 (paperback, ISBN 0-253-21169-7). [Chapter V] The Slave War of Spartacus, pp. 83–101.
  • Rubinsohn, Wolfgang Zeev. Spartacus's Uprising and Soviet Historical Writing. Oxford: Oxbow Books, 1987 (paperback, ISBN 0-9511243-1-5).
  • Spartacus: Film and History, edited by Martin M. Winkler. Oxford: Blackwell Publishers, 2007 (hardcover, ISBN 1-4051-3180-2; paperback, ISBN 1-4051-3181-0).
  • Trow, M.J. Spartacus: The Myth and the Man. Stroud, United Kingdom: Sutton Publishing, 2006 (hardcover, ISBN 0-7509-3907-9).
  • Genner, Michael. "Spartakus. Eine Gegengeschichte des Altertums nach den Legenden der Zigeuner". Two volumes. Paperback. Trikont Verlag, München 1979/1980. Vol 1 ISBN 3-88167-053-X Vol 2 ISBN 3-88167-0
  • Plamen Pavlov, Stanimir Dimitrov,Spartak - sinyt na drenva Trakija/Spartacus - the Son of ancient Thrace. Sofia, 2009, ISBN 978-954-378-024-2
  • Werner Raith: Spartacus. Wagenbach, Berlin 1981, ISBN 3-8031-2084-5.
  • Wolfgang Zeev Rubinsohn: Die großen Sklavenaufstände der Antike – 500 Jahre Forschung. Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt 1993, ISBN 3-534-08807-7.
  • Wolfgang Zeev Rubinsohn: Der Spartakus-Aufstand und die sowjetische Geschichtsschreibung. Universitätsverlag, Konstanz 1983, ISBN 3-87940-230-2.
  • Éric Teyssier: Spartacus. Entre le mythe et l'histoire. Perrin Editions, Paris 2012, ISBN 978-2-262-03414-6.
  • Theresa Urbainczyk: Spartacus. Ancients in Action. Bristol Classical Press, London 2004, ISBN 1-85399-668-8.
  • Theresa Urbainczyk: Slave Revolts in Antiquity. Acumen Publishing Limited, Stocksfield 2008, ISBN 978-1-84465-102-3.

Beletristică (selecție)[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Spartacus