Ramses cel Mare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ramses al II-lea sau Ramses cel Mare(in egipteana Usermatre Setepenra) a fost cel mai mare faraon din dinastia a 19-a (1304-1237 î.Hr.). Domnia sa de 67 de ani reprezintă o epocă de prosperitate şi înflorire culturală. Ramses a urcat pe tron la o vârstă fragedă, fiind co-regent al tatălui său Seti I (Setinos I sau Sethos I). A domnit până la moarte, care a survenit la vârsta de 96 de ani. Bătălia de la Kadeş s-a soldat cu o mare victorie asupra regatului hitiţi|hitit.
Cuprins |
[modifică] Primii ani
Ramses a fost fiul faraonului Seti I şi a reginei Tuiana. A devenit faraon la vârsta de 16-20 ani, în anul 1314 î.Hr.. Primii trei ani de după preluarea puterii au fost consacraţi reorganizărilor administrative, înlăturării neglijenţelor de guvernare, manifestate către sfârşitul domniei lui Seti I. Preocuparea majoră a politicii externe a rămas consolidarea statului egiptean în spaţiul palestiniano-sirian, ameninţat de expansiunea hitiţilor.
Ramses II s-a însurat cu frumoasa prinţesă egipteană [[Nefertari] şi cu fiica regelui hitit, Ueret-ma-a-neferu-Ra (Cea mareaţă care vede minunăţiile lui Ra). A avut împreună cu Nefertari şi celelalte soţii 100 de copii. A mutat capitala de la Memphis în delta Nilului, unde a fost ridicat oraşul Pi-Ramses.
[modifică] Sotiile lui Ramses
Prima sotie a fost Nefertari, pe care acesta a iubit-o foarte mult. A doua a fost Isetnofret dintr-o familie nobila. A treia, a patra si a cincia au fost 3 dintre ficele sale A sasea a fost sora sa Henutmir. A saptea si a opta au fost 2 printese hitite.
In total Ramses a avut 8 soti.
[modifică] Moise şi Ramses
Se spune că Ramses II ar fi fost faraonul din Biblie care i-a luat pe evrei ca sclavi şi că ar fi fost învins de Dumnezeu prin profetul Moise. Cerecetătorii susţin că evreii erau deţinuţi ca sclavi încă din timpul faraonului Seti I. Acesta ar fi poruncit uciderea pruncilor evreilor şi numai unul, Moise, ar fi supravieţuit. Moise ar fi trăit la curtea faraonului împreună cu Ramses ca fraţi (vitregi). Moise a luptat împotriva faraonului Ramses câţiva ani, prin cele 10 urgii (nenaturale şi neobişnuite la egipteni)). În final, Moise a învins, Ramses pierzând o singură bătălie, cea a Domnului (naturii), răscoala evreilor şi a lui Moise. Ramses şi-ar fi pierdut moştenitorul la tron (cel mai mare fiu al său, mort din cauza unei epidemii din cea de-a zecea urgie). Potrivit unor cercetători, exodul evreilor a început la mult timp după domnia lui Ramses II. De aceea, faraonul biblic ar fi fost fie urmaşul la tron al lui Ramses, Merneptah, fie Amhose I. Referitor la Marea Roşie, pe fundul mării nu s-au găsit rămăşiţele niciunui oştean egiptean, nicio bucată de car de luptă egiptean ori oseminte cabaline.
[modifică] Bătălia de la Kadeş
Ramses a fost singurul faraon care a condus cea mai mare armată egipteană, formată din 15.000 de soldaţi. La începutulu domniei sale, a luptat împotriva hitiţilor. În anul 1299 î.Hr. i-a învins în bătălia de la Kadeş. De aici, Ramses şi-a luat numele de Ramses cel neînfricat. Bătălia a avut loc în al cincelea an de domnie. Potrivit izvoarelor, când soldaţii lui erau în panică, el şi-a pus tunica şi a ucis duşmanii unul după altul, aruncându-i pe hitiţi în fluviu. Pe lângă acele scene, Ramses a gravat şi strigătele duşmanilor din timpul bătăliei:
I-am măcelărit şi i-am doborât acolo unde se aflau în timp ce ei îşi strigau, unul către celălalt: I-am ucis pe toţi, nu a scăpat niciunul. Potrivit izvoarelor, Ramses a poruncit tăierea mâinilor hitiţilor morţi pentru a stabili numărul hitiţilor ucişi în bătălie.
Conflictul cu hitiţii s-a încheiat prin pacea din 1295 î.Hr. Acest tratat de pace, încheiat cu regele hitit Hattuşili al III-lea, este cel mai vechi document de acest fel cunoscut din istoria diplomaţiei.
[modifică] Domnia
În timpul regnului lui Ramses II au fost construite edificii monumentale, între care două temple la Abu Simbel, sala hipostilă de la Karnak, fabulosul său templu mortuar Ramesseum, un colos, un mormânt şi construcţii adiacente pentru templul din Luxor. A avut 200 soţii şi concubine, 96 fii şi 60 fiice. Ramses II a supravieţuit unui număr de 13 dintre moştenitorii săi de drept.
[modifică] Ultimii ani
In anul 25 de domnie marea sotie Nefertari moare in palatul din Pi-Ramses. A murit la vârsta de 96 ani. A fost înmormântat probabil în Valea Regilor. Este de presupus că în mormânt au fost depuse bogăţii fabuloase, dar mormântul a fost probabil prădat. Locul de veci al lui Ramses II fost descoperit în 1881, de o familie egipteană, împreună cu celelalte mumii ale faraonilor. Mumia sa are semne de boli, probabil de boli ale bătrâneţii ori din cauza urgiilor de pe vremea lui Moise. Ramses rămâne cel mai mare faraon al Egiptului. A mai comandat construirea unui mormânt uriaş pentru toţi fiii lui. Arheologii numesc complexul funerar „marele complex al fiilor a lui Ramses cel Mare”. A fost descoperit în 1976 de Kent Weks.
[modifică] Descoperirea mumiei
. În anii '90 ai secolului al XIX-lea, după ce păstori egipteni au descoperit peste 40 de mumii de faraoni, a fost găsită şi mumia lui Ramses II. Posibil ca mormântul să-i fi fost jefuit, iar mumia sa şi a altor faraoni să fi fost mutată din Valea Regilor.
| A XIX-a Dinastie Egipteană | ||
| Predecesor Seti I |
Ramses al II-lea | Succesor Merneptah |
[modifică] Vezi şi
