Sumer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mesopotamia Antică
Babylonlion.JPG
EufratTigru
Asiriologie
Orașe / Imperii
Sumer: UrukUrEridu
KișLagașNippur
Imperiul Akkadian: Akkad
BabilonIsinSusa
Asiria: AssurNinive
Dur-ȘarrukinNimrud
Imperiul BabilonianCaldeea
ElamAmoriți
HurieniMitanni
KasițiUrartu
Cronologie
Regi ai Sumerului
Regi ai Asiriei
Regi ai Babilonului
Limbă
Scriere cuneiformă
SumerianăAkkadiană
ElamităHurriană
Mitologie
Enûma Eliș
GhilgameșMardukAnunnaki
Hartă a Mesopotamiei antice


Mesopotamienii sunt un popor dintre cele mai vechi ale omenirii. Ei erau așezați geografic între fluviile Tigru și Eufrat (în prezent Irak). Primii mespotamieni care au trăit au fost sumerienii. Ei au inventat scrierea cuneiformă, construiau ziggurate, au construit primele orașe civilizate, printre care: Ur, Nippur, Kiș, Babilon, Ninive și Assur, au făcut primele încercări de irigații sistematizate în agricultură, au inițiat primele schimburi comerciale cu alte popoare, au făcut descoperiri în astrologie și astronomie. Fiecare oraș-stat își avea propriul rege, dar nu a luat niciodată în stăpânire întregul Sumer. Familiile regale erau foarte bogate și purtau haine de cea mai bună calitate.

Regii sumerieni dupa "Listele regale"[modificare | modificare sursă]

A. Regii care au domnit înainte de Potop: 1)Alulim, rege în Eridu, 28.800 de ani; 2)Alalgar, rege în Eridu, 36.000 de ani; 3)Enmenluana, rege în Badtabir, 43.000 de ani; 4)Enmengalanna, rege în Badtabir, 28.000 de ani; 5)Dumuzi păstorul, rege în Badtabir, 36.000 de ani; 6)Ensipazianna, rege în Larak, 28.800 de ani; 7)Enmeduranna, rege în Sippar, 21.000 de ani; 8)Ubartutu, rege în Shuruppak, 18.600 de ani; (În total 8 regi, 5 orașe, 241.200 ani. "Apoi a venit Potopul, iar după Potop au venit la domnie regii popoarelor din munți").


B. Regii care au domnit după Potop: Prima dinastie din Kish: 1)Gaur, 1200 de ani; 2)Gulla-Nidaba-annapad, 960 de ani; 3)Palakinatim, 900 de ani; 4)Nangișlișma, -; 5)Bahina, -; 6)Buanum, -; 7)Kalibum, 360 de ani; 8)Galumum, 840 de ani; 9)Zukakip, 900 de ani; 10)Atab, 600 de ani; 11)Mașda, 840 de ani; 12)Arpurim, 720 de ani; 13)Etana păstorul, 1.500 de ani; 14)Balich, 400 de ani; 15)Enmenunna, 660 de ani; 16)Melamkiș, 900 de ani; 17)Barșalnunna, 200 de ani; 18)Meszamuk, 140 de ani; 19)Tizkar, 306 ani; 20)Ilku, 900 de ani; 21)Itasadum, 1200 de ani; 22)Enmenbaragesi, 900 de ani; 23)Agga, 625 de ani. (În total 23 de regi, 24.510 ani)

Prima dinastie din Uruk: 1)Meskiagașer "fiul Soarelui", 325 de ani; 2)Enmerkar, 420 de ani; 3)Lugalbanda păstorul, 1200 de ani; 4)Dumuzi păstorul, 100 de ani; 5)Ghilgameș, 126 de ani; 6)Urnungal, 30 de ani; 7)Udulkalamma, 15 ani; 8)Labașer, 9 ani; 9)Enunnadaranna, 8 ani; 10)Meșede, 36 de ani; 11)Melamanna, 6 ani; 12)Lugalkidul, 36 de ani; (În total 12 regi, 2.310 ani)

Prima dinastie din Ur: 1)Mesannipadda (Aannipadda), 80 de ani; 2)Meskiagnunna, 36 de ani; 3)Elulu, 25 de ani; 4)Balulu, 36 de ani; (În total 4 regi, 177 de ani)

Dinastia din Avan:(împreună) 3 regi, 356 de ani.

A doua dinastie din Kish: 1)[?], 201 ani; 2)Dadasig, 1.513 ani; 3)Mamagal, 360 de ani; 4)Kalbum, 132 de ani; 5)Tuge, 360 de ani; 6)Menumma, 180 de ani; 7)Lugalmu, 420 de ani; 8)Ibiera, 29 de ani; (În total 8 regi, 3.195 de ani)

Dinastia din Hamad: 1)Hadaniș, 360 de ani;

A doua dinastie din Uruk: în total 3 regi, 187 de ani.

A doua dinastie din Ur: 1)Lugalkiniședudu, 2)Lugalkisali, 3)[?]-gi 4)Kakug, (În total 4 regi, 116 ani)

Dinastia din Adab: 1)Lugalanemunndu, 90 de ani;

Dinastia din Mari: 1)Ilșu, 30 de ani; 2)[?]-zi, [?] ani; 3)[?]-lugal, 30 de ani; 4)[?], 20 de ani; 5)[?]-bimușmaș, 30 de ani; 6)[?], 9 ani; (În total 6 regi, 136 de ani)

A treia dinastie din Kish: 1)Kubaba cîrciumăreasa, 100 de ani.


SUMER - Cronologie[modificare | modificare sursă]

aprox. 4500 i.Hr. - sumerienii se stabilesc in sudul Mesopotamiei; dezvoltarea scrieii cuneiforme. aprox. 2800-2400 i.Hr. - "Perioada dinastica timpurie" și orașe-stat centralizate. aprox. 2700-2600 i.Hr. - domnia legendarului rege Ghilgameș la Uruk. aprox. 2494-2342 i.Hr. - regele Eannatum intemeiaza prima dinastie din Lagaș, cucerind orașele-stat sumeriene. aprox. 2350 i.Hr. - lupta pentru suprematie intre rege și preotime in Lagaș aprox. 2334-2279 i.Hr. - regele Sargon I (Șarukkin) iși consolideaza Imperiul akkadian. aprox. 2240 i.Hr. - tratat intre akkadieni și elamiti in Persia, prin care sunt impartite zonele de interes. aprox. 2150-2050 i.Hr. - suprematia gutilor iranieni in Mesopotamia. aprox. 2112-2004 i.Hr. - regii celei de-a 3-a dinastii din Ur domină orșele-stat sumeriene. aprox. 2000 i.Hr. - elamiții iranieni distrug orașul Ur. aprox. 1100 i.Hr. - dominația elamiților în sudul Mesopotamiei. aprox. 1125-1104 i.Hr. - Nabucodonosor I din a 2-a dinastie din Isin îi cucerește pe elamiți și domnește în Babilon.

Numele de „sumerian” este un nume dat de vechii locuitori ai Mesopotamiei de S și succesorii acestora: akkadienii semitici. Sumerienii purtau numele de sag-giga, literal însemnând (poporul cu fața neagră) Cuvântul akkadian „Shumer” indica zona numită de ei Sumerul de S. Cuvântul ebraic era șinar, egiptenii numeau acest teritoriu sngr iar hitiții sanhar(a). Aceste denumiri pot fi posibile variante ale cuvântului Sumer sau sumerian. Istoricul babilonian Berossus spune că sumerienii erau „străini cu fața neagră” Cunoscută ca „leagănul civilizației” Mesopotamia a servit ca loc de apariție pentru unele dintre cele mai timpurii așezări umane. O consecință importantă a dezvoltării acestora a fost faptul că civilizația sumeriană ivită în zona pe la 3500 î.Hr. a construit un sistem de canale și primele orașe-cetăți ale omenirii. Numită astăzi de către specialiști și regat Sumerul – mai curând civilizația sumeriană, organizată într-o serie de orașe-state prospere s-a format în jurul regiunii unde Tigrul și Eufratul curg relativ paralel către Golful Persic. Această zona este locul nașterii primei civilizații cunoscute a omenirii. Mai târziu, civilizația sumeriană a fost absorbită de către cea babiloniană, de limbă semită.’

Locul de baștină al sumerienilor nu se cunoaște cu exactitate.... Prima etapă a acestei civilizații a fost opera sumeriană. Creatori a celei mai mari civilizații regionale și a celei dintâi etape istorice: sumerienii au apărut în sudul Mesopotamiei pe la începutul mileniului al IV-lea î.e.n. venind posibil din zona stepelor siberiene.) În orice caz nu erau autohtoni. Erau o populație indo-europeană vorbind o limbă aglutinantă asemănătoare limbii turce vechi. Practicau agricultura și creșteau suine, oine și bovine (oaia, vaca, porcul). Cunoșteau țesutul și olăritul, făceau vase de lut colorate și ornamentate cu figuri umane de animale și păsări. În curând vor ajunge să cunoască metoda topirii metalelor. Puneau în mormânt alături de cel decedat unelte, obiecte de valoare ceea ce denotă credința lor într-o viața după moarte. Sumerienii puteau fi astfel întâlniți în zona Mesopotamiei (țara dintre cele două râuri: Tigru și Eufrat), pe teritoriul Irak-ului de azi.

.

Ziggurate[modificare | modificare sursă]

Sumerienii construiau un templu în centrul fiecarui oraș-stat. În jurul anului 2000 î.Hr., templele aveau forma unor piramide înalte denumite ziggurate, cum era acesta din Ur. Regele, care era și mare preot, oficia ceremonii religioase și efectua sacrificii în templul situat în vârful turnului. Zigguratul era împărțit în șapte etaje, deoarece sumerienii credeau că zeii coborau din cer în șapte zile.

Sumerienii au fost unul dintre popoarele are au trăit în Mesopotamia.

Caracteristici fundamentale[modificare | modificare sursă]

Sumerienii erau un popor non-semitic fiind astfel un popor migrator. Arheologii ne explică faptul că această cultură sumeriană este continuitatea celei dintâi perioade a Ubaidului Timpuriu (5300-4700 î.e.n.). Poporul sumerian s-a așezat pe teritoriul acesta și au început să locuiască în zonele fertile irigate de râurile Tigru și Eufrat. Sumerienii la început erau simpli fermieri care călătoreau dinspre N spre S după care au început să construiască orașe-state. Sumerienii erau de asemenea pescari care locuiau dea-lungul văii Eufratului sau a Tigrului așa cum fac unii arabi din zilele noastre. Această cultură a contribuit la o fuziune agrară cu agricultorii din N creând astfel o limbă sumeriană și o civilizație.’



Invenții[modificare | modificare sursă]

Sumerienilor li se atribuie descoperirea rotii olarului (mai tarziu roata carului) si tehnologia prelucrarii metalelor. In necropola regala de la Ur au fost descoperite multe obiecte din aur si lapislazuli ( o piatra pretioasa de culoare albastra intens),dintr-un aliaj de aur si argint (electrum) sau din os si lapislazuli. Ar fi suficient, poate, sa mentionam, intr-o ordine aleatorie, ca in Sumerul antic erau inventate: scrierea, roata, matematica, astronomia, calendarele, sistemele de irigatii, armura, carul de lupta, sabiile, harnasamentul cailor, cuiele, morile, sandalele, roata olarului, harponul, dalta, inelele, seile sau acul. Tot din Sumer ne-au parvenit si primele date despre o religie politeista. Astfel, pana in momentul in care descoperirile arheologice vor arata ca au existat si alte civilizatii mai vechi de sase milenii, trebuie sa acordam credit cercetatorilor si sa ii consideram pe sumerieni drept intemeietorii primei civilizatii pe Terra.

Modul de viață[modificare | modificare sursă]

Ei locuiau în așezări construite din lut și cărămidă arsă. Casele erau mici și în interior existau doar rogojini. Hrana era simplă, iar berea era obținută din orz. Cultivau cereale, legume și fructe, creșteau animalele (capre, oi, vite). Printr-o munca tenace, sumerienii au asanat mlaștinile și au construit un sistem ingenios de canale de irigații. În cultivare foloseau plugul tras de boi, seceri de argilă, piatră, aramă sau bronz.

Stindardul din Ur, cca. 2600 î.Hr.

Sumerienii făceau comerț în piețe uriașe. În jurul anului 3300 î.Hr., sumerienii foloseau niște discuri de lut pentru a cumpăra diferite bunuri. Aceste îndeletniciri au făcut ca populația să crească. Astfel au apărut numeroase orașe-stat (Ur, Uruk, Lagaș, Nipur, Umma). Sumerienii bogați nu erau nevoiți să muncească toată ziua, ci se relaxau ascultând muzică sau jucându-se.

Caracteristicile care descriu modul de viață a unei civilizații sunt: viața de zi cu zi, ocupația, politica, conflicte, asemănări și deosebiri între clasele sociale sau politice, omul simplu și viața religioasă.

Cultura[modificare | modificare sursă]

Sumerul și Egiptul Civilizația Egiptului antic lasă impresia unei lumi închise. Egiptul este înconjurat din toate părțile de frontiere naturale: deșert, mare și în sud de munți dar influența sumeriană în perioada acestor începuturi este recunoscută azi de egiptologi: construcțiile din cărămidă, forma corpului navelor, folosirea sigiliilor cilindrice, temele artistice preluate de către egipteni de la sumerieni. Arheologii împreună cu egiptologii și istoricii recunosc faptul că această influență a fost de scurtă durată și că a avut doar un rol stimulent, de catalizator. Influențele suferite nu au devenit imitații. Temele artistice sumeriene - cum observa istoricul A. Toynbee „au dispărut curând”. Piatra a înlocuit cărămida, scrierea a evoluat pe un drum propriu. În căile comerciale pe care le-au deschis și au continuat să le parcurgă , ei și urmașii lor , sumerienii s-au arătat mult mai îndrăzneți în special ca navigatori decât egiptenii sau alte popoare. Putem astfel continua ideea lui Toynbee și spunem că pe plan economic sumerienii s-au dovedit superiori, în schimb egiptenii i-au întrecut pe plan politic realizând aproape chiar de la începutul istoriei lor unificarea economică și administrativă, politică și culturală a țării lor.’

Eridu și Nippur[modificare | modificare sursă]

Influența culturii sumeriene pornește din cele două mari centre cultural-religioase: Eridu în Sud și Nippur în Nord. Multe din lucruri și caracteristici ale popoarelor akkadiene și sumeriene le aflăm din scrierile cuneiforme pe care le găsim întipărite pe tăblițele de ceramică, piatră, stânci, ziduri. „Multe din aceste resurse vin de la biblioteca sumeriană din Nippur și altele de la biblioteca construită de Regele Assurbanipal al Asiriei din secolul 7 î.Hr.”. Nippur se pare că era centrul religios și cultural al civilizației sumeriene dar nici Eridu nu era mult inferior. Știm că fiecare oraș-stat avea propriul lui zeu care era principalul idol al orașului. Astfel Eridu l-a avut pe EA, zeul apei, iar ENLIL a fost zeul furtunii în Nippur. Zeul „EA” era principalul responsabil de binecuvântări, zeul apelor curate terestre și de sub pământ. EA era prietenul oamenilor învățându-i pe oameni știința, arta și scrisul. Oamenii din Eridu aveau astfel de la zeul EA un set de reguli care trebuia respectat de întregul oraș. Eridu era un oraș-port care, făcând comerț cu alte popoare, a avut astfel posibilitatea de a le cunoaște mai bine. Acest oraș prezintă un aspect foarte interesant: cosmologia susținută de cetățenii săi afirma că pământul a ieșit de sub apele cele mari formând uscatul de azi.` Orașul Nippur nu și-a impus niciodată hegemonia politică, ci a dominat celelalte orașe pe plan spiritual. O perspectivă interesantă asupra acestei cetăți ne este oferită de inscripțiile regilor Lugal-Zage-Si și Lugal-kigub-nidudu, din care reiese că încă din timpuri foarte vechi, înainte de venirea sumerienilor aici, acest oraș era religios, în el fiind venerați diferiți zei, cum ar fi zeul soarelui și al apei.

Religia[modificare | modificare sursă]

Cu 3000 de ani înaintea creștinismului și a civilizației creștine triburile sumeriene au existat ca popor în partea de sud a văii Eufratului. După sumerieni au urmat babilonienii care au trăit în jurul râului Eufrat. Apa era vitală și totodată necesară unei bune guvernări și organizații. Economic vorbind, sumerienii au creat orașe mici (state), fiecare având propria sa formă de guvernământ, conduse de câte un prinț sau rege care stătea în fruntea societății. Alături de rege stătea și marele-preot. Religia acestor triburi era politeistă cu o mare influență animistă. Arheologii au explicat că toată societatea era construită pe o cultură și religie animistă. Oamenii credeau în ZI (spirite) cărora le slujeau organizând tot felul de ceremoniale păgâne. Profesorul Jastrow spunea că zeii erau personificarea soarelui și a lunii, putere manifestată în vegetație, apă și furtună. Larsa și Sippar au avut ca zeu pe Șamaș (zeul-soare), Ur si Harran s-au închinat lui Sin (zeul-lunii), Uruk și Ishtar (zeiței-mamă), pe când Eridu a avut-o pe EA, zeița apei și Enhil a fost zeul furtunii în Nippur. Profesorul Robert Rogers a alcătuit astfel o listă cu 60 de nume de zeități. El spunea că mulți din acești zei erau aceiași, dar aveau nume diferite. Eliminând astfel unele nume obținem un număr mic de zei (zeul soarelui, al lunii, a apei și al furtunii). Timp de 1000 de ani sumerienii au deținut zona dintre râuri (Meso-potamia) dar în jurul anului 2340 o armată puternică, cea a lui Sargon din Akkad a intrat pe teritoriul acesta cucerindu-l și unind aceste orașe-state. În jurul anului 2060 a avut loc o perioadă de stagnare a societății și a politicii interioare. Într-un final putem spune că sumerienii aveau peste 60 de zeități. Anu era zeul cerului și era considerat zeul-zeilor. Enlil – zeul aerului- el era ajutorul regilor și un mare viteaz. Nanna(Sin) era zeul lunii. Ea – zeul apelor, Shamash – zeul soarelui. Ninhursag – zeița-mama, Inanna – zeița fertilității și a dragostei. Rugăciunile erau deseori însoțite de sacrificii animale. Oamenii aduceau ca jertfă uneori vegetale, legume, parfumuri, îmbrăcăminte… Zeița fertilității era foarte respectată deoarece ea era cea care aducea fertilitatea în țară. Oamenii mergeau la templele prostituatelor care își ofereau trupul unor practici păgâne pentru a menține echilibrul în societate între bătrâni, tineri și copii. Astfel, fiecare bărbat femeie, tânăr și copil trebuia să-și venereze zeul cum putea el mai bine. Fiecare oraș a avut propriul său zeu suprem. Temple închinate zeilor sunt întâlnite în toate orașele sumerienilor. Fiecare oraș avea un templu cu un mare preot în frunte și o zeitate supremă. Existau și alte temple pentru celelalte zeități dar templul principal caracteriza zeitatea supremă din acel oraș. Unele dintre aceste orașe au adoptat mai târziu așa numitul „cult al regelui”


Orașe-State[modificare | modificare sursă]

Sumerienii au început să construiască orașe precum Ur, Eridu, Uruk, Larsa și Nippur . Orașul și teritoriul din jur formau un oraș-stat. În partea de N erau akkadienii care apar puțin mai târziu. Semiții ne sunt relatați că erau așezați în deșertul Arabiei și Canaaniții la fel și Amoriții în jurul Mării Mediteraneene. Orașele importante (12 la număr) au fost înconjurate de ziduri înalte și groase în care domnea câte un rege împreună cu marele preot. Orașul avea propriul lui sistem de irigare și cuprindea și teritoriile din afara orașului, zonele agricole, piscicole. Rolul orașului era unul agricol, industrial, și era de asemenea o putere politică având o armată proprie. În perioada pro-sumeriană în Uruk a apărut prima formă de arhitectură monumentală. Ei au construit temple și alte construcții anexe. Ziguratul era o clădire mare cu un turn gigantic în trepte. În cea de-a III-a perioadă Djemet-Nasr sumerienii se organizează în orașele-cetăți. Orașe independente cu o structură economică complexă. Acum are loc inventarea carului cu 2 roți ceea ce înseamnă o nouă etapă în domeniul mijloacelor de transport. Palatul din această vreme avea 100 de m lungime și 50 m lățime având numeroase încăperi. Apare cultul unei zeițe mame, probabil zeița fertilității. Dintre cele mai importante orașe sumeriene amintim două orașe puternice: Ur și Uruk (azi Mougheir respectiv Warka) orașe-state care controlau toată țara. Eridu și Nippur erau orașe religioase. Umma și Lagaș au fost orașe state care s-au impus din punct de vedere militar.

Regi[modificare | modificare sursă]

Urukagina din Lagas (2378-2371 î.Hr.) pare să fi fost unul dintre cei mai interesanți regi din istoria Sumerului. El a început o serie de reforme sociale punând bazele unui set de reguli și legi administrativ-politice. In următorii 25 de ani va străluci Lugal-Zagessi din Umma,care va supune toate cetățile-state sumeriene, mutându-și capitala la Uruk. Statul sau va fi preluat de Sargon din Akkad. Amintim și un rege al orașului Ur (in perioada 'renașterii' sumeriene): Ur-Nammu, care a dat legi privitoare la organizare și administrare, ridicând astfel standardul vieții orașului Ur. Deseori bătăliile care se dădeau între aceste orașe erau de ordin politic, economic și religios. Aceste certuri dintre orașe duceau la un sincretism politic și totodată religios. Prin anii 1958-1916 î.Hr. Hammurabi a unit aceste ținuturi și a înființat Imperiul Babilonian printr-o sinteză sumero-akkadiană. De acum înainte sunt cunoscuți ca un singur popor ,cu o singură limbă formând o singură civilizație. Hammurabi a fost regele care a oferit poporului un set de reguli, ceea ce îl caracterizează ca un împărat înțelept și un bun conducător militaro-politic. Urukagina din Lagas a domnit intre anii 2378-2371 î.Hr.

Influențe sumeriene[modificare | modificare sursă]

Către secolul XXIII î.Hr. puterea Sumerului dădea semne vizibile de declin și nu se mai putea apăra de invaziile străine, astfel că regele semit Sargon I (cca. 2335-2279 î.Hr.), supranumit cel Mare, cucerește întreaga țara, iar din noua capitală, Agade, face cel mai puternic și mai bogat oraș al lumii. Populația, amestecată din nou cu invadatorii va lua numele de akkadieni, limba akkadiana, semita, o va înlocui pe cea sumeriană, iar țara se va numi Sumer-Akkad. „Capitala imperiului pe care l-a ridicat Sargon (2371-2316) a fost probabil orașul Bagdad care era numit de AGADE. Gen10:10)” După akkadieni Hammurabi regele semit a desăvârșit lucrarea de unificare a orașelor-state și a pus capitala la Babilon. „Timp de 1000 de ani Babilonul a dominat situația în lumea dintre cele două râuri și chiar mai mult și mai departe.„ Influența sumeriană asupra altor popoare: Non-Semitic Semiții


Cum am amintit mai sus `influența sumeriană asupra Egiptului poate fi întâlnită in construcțiile din cărămidă, forma corpului navelor, folosirea sigiliilor cilindrice, temele artistice preluate de egipteni de la sumerieni. Sumerienii au inventat roata inițial sub forma de căruță cu două roți. Scrierea cuneiformă este prima scriere datată în istorie (depasita ca vechime doar de placutele de la Tartaria jud. Alba). Sumerienii au fost primii astronomi care au creat o primă hartă a stelelor și a constelațiilor. Multe din aceste lucrări sumeriene vor fi întâlnite apoi în astronomia Greciei antice. Primele 5 planete care se văd cu ochiul liber poartă nume sumeriene. Au dezvoltat aritmetica folosind numere diferite făcând calcule în baza 10 și 6. Au inventat formațiile militare și au creat așa numitele infanterii, cavalerii și divizia de arcași. Într-un final putem spune că sumerienii sunt ”leagănul civilizației” Mesopotamiene prin influența lor în toate domeniile vieții.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. Samuel Noah Kramer, Istoria începe la Sumer, Editura Științifică, București, 1962
  2. Constantin Daniel, Civilizația sumeriană, Editura Sport-Turism, București, 1983
  3. Vojtech Zamarovsky, La Început a fost Sumerul, Editura Albatros, 1981
  4. Edmund Davison Soper, The religions of Mankind, The Gods of Babylonia and Assyria, The Abingdon Press, New York
  5. Robert William Rogers, The religion of Babylonia and Assyria, page 79, Eaton & Mains, New York, 1908.
  6. James F. Lewis and William H. Travis, Religious Traditions of the World, Summer and Akkad, Zondervan Publishing House,
  7. Hugh Thomas, An unfinished History of the World, Hamish Halilton Ltd. 1979
  8. James F. Lewis and William H. Travis, Religious Traditions of the World, Summer and Akkad, Zondervan Publishing House,
  9. Jack Finegan, Myth & Mystery, Mesopotamian Religion, Baker Book House, Grand Rapids, Michigan
  10. Drimba, Istoria Culturii și Civilizației I, Introducere: Sumerul și Egiptul, Editura Vestala, 1998,
  11. Cooke / Ann Kramer, History Timeline, Eary Civilizations, Crescent Books New York, 1981
  12. Weslez Roehm & Morris R. Buske, The record of Mankind, Sumerians, D.C. Heath and Company Boston 1961
  13. Robert Eric Frykenberg, History and Belief, The Foundations of Historical Understanding, Eerdmans Publishing Co. 1996
  14. http://revistamagazin.ro/
  15. http://www.stiintasitehnica.ro

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]