Sargon I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sargon I

Sargon I (zis și cel Mare) a fost suveranul Imperiului Akkadian (aprox. 2371 î.Hr. - 2315 î.Hr.). După ce uzurpă puterea lui Ur-Zababa din Kiș și îl înfrânge pe Lugalzaggisi din Umma, Sargon unifică întregul Sumer punând bazele unui imperiu de la Golful Persic la Marea Mediterană care domină aproape două secole Orientul Mijlociu. Sargon I s-a născut în jurul anului 2390 î.H. El era fiul unei preotese și făcea parte dintr-o familie modestă. O legendă spune că mama sa l-a abandonat în apele fluviului Eufrat, unde a fost găsit și crescut de un grădinar. Apoi a ajuns în slujba regelui Ur-Zababa din Kiș, pentru ca mai târziu să organizeze o răscoală la curtea sa și să-l detroneze.


El devine rege în jurul anului 2371 î.H. și din acel moment începe o perioadă de cuceriri importante. El supune întreg Sumerul și alte părți din Mesopotamia, extinzându-și regatul până la țărmurile Mării Mediterane. Pentru a cuceri un teritoriu atât de vast el a avut nevoie de 34 de campanii militare, intitulându-se ,,rege al celor patru zări ale lumii și zeu al Akkadului”. Având în stăpânire un teritoriu imens, de la Marea Mediterană până la Golful Persic, aproape toată Siria septentrională, Regatul Mari, Elamul și Sumerul( pe care l-a cucerit învingându-l pe regele Lugalzagizzi) el și-a consolidat foarte bine statul.


Acesta a reușit să-și creeze un corp de diplomați bine discipilnați care au îndeplinit toate dorințele lui Sargon, apoi a creat o armată stabilă care a devenit prima armată din importantă din istorie( fiind compusă din 5400 de persoane). Totuși el nu a reușit să evite răscoalele interne care au cauzat o mare problemă în ultimii ani ai domniei. Mulți funcționari erau nemulțumiți de birurile prea mari pe care el le-a pus, așa că s-au răsculat. Sargon reușit până la urmă să pună capăt revoltelor.

Astfel el a demonstrat că este un conducător abil care care a reușit să conducă un teritoriu imens timp de 56 de ani . Acesta a murit cu aproximație în anul 2315 î.H. Politica sa externă va fi continuată de urmașii săi, în special de Naram-Sin.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

,,Istoria lumii penru toți. Antichitatea.”, autori: Magda Stan, Cristian Vornicu

Legături externe[modificare | modificare sursă]