Lance

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Lancea este o armă albă folosită de infanteriști în bătăliile din antichitate sau evul mediu.Ea era o prăjină lungă de lemn la care, la capătul său, i se lega o bucată de formă conică, ascuțită, de fier, metal etc. cu care dușmanii erau loviți de la distanță.Mărimea era cam de 2-3 metri, dar ajungea și la 5 metri (sarisele folosite de Alexandru cel Mare).O lance nu este aceeași cu o suliță, sulița era folosită de infanteriști la aruncat, pe când lancea era ținută numai în mână.

Înainte, în epoca străveche, lancea era doar o ramură de copac la care se lega la un capăt cu sfoară o piatră de formă mai ascuțită.Întrebuințarea ei era vânătoarea, chiar daca eficiența era cu mult mai mică ca una mai modernă.

În zilele noastre[modificare | modificare sursă]

Astăzi, lancea nu mai este prezentă ca și arma albă.Ea este folosită la decorare.Unele persoane au lănci autentice din vremuri apuse, cu care se pot mândri.

Tipuri de lănci[modificare | modificare sursă]

Lăncile nu aveau numai vârfuri conice.Pe decursul anilor, au apărut unele lănci cărora vârful avea și alte forme, ca și:

  • Tip frunză;
  • Vârfuri ascuțite și subțiri;
  • Vârf cu dinți;
  • Diverse forme mai mult ornamentale.

Lungimea vârfului putea varia și ea.De la 20 cm, ajung chiar și pană la 40.

Vezi și[modificare | modificare sursă]