Persecuția lui Dioclețian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Martiriul creștinilor. Ultima Rugăciune, de Jean-Léon Gérôme (1883)

Persecuția lui Dioclețian (sau Marea Persecuție) a fost cea mai severă dintre persecuțiile împotriva creștinilor din timpul Imperiului Roman.

În anul 303, împăratul Dioclețian și colegii săi Maximian, Galerius și Constantius Chlorus au emis o serie de edicte de revocare a drepturilor legale ale creștinilor și le cereau acestora să respecte practicile religioase tradiționale din Roma antică (printre care închinarea la statuile zeilor din temple și aducerea de jertfe acestora). Mai târziu, edictele vizau clerul creștin și impuneau sacrificii universale, prin care toți locuitorii imperiului urmau să facă sacrificii zeilor "oficiali". Persecuția a variat în intensitate pe cuprinsul teritoriului imperiului - cea mai indulgentă formă de persecuție a fost în Galia și Britannia, unde doar prima parte a edictului a fost aplicată. Cea mai acerbă persecuție a fost în provinciile orientale.

Atitudinea autorităților romane din timpul unor persecuții asemănătoare este redată în următorul citat:

„în 185 de proconsulul Asiei, Arrius Antoninus, s-a apropiat un grup de creștini care au cerut să fie executați. Proconsulul le-a îndeplinit dorința unora dintre ei și i-a trimis la plimbare pe restul, spunând că dacă vor să moară au la dispoziție suficientă frânghie și sunt suficiente stânci de pe care se pot arunca.[1]
—Droge și Tabor, A Noble Death: Suicide and Martyrdom Among Christians and Jews in Antiquity

Creștinii au fost întotdeauna obiectul unor discriminări locale în imperiu, dar împărații timpurii au fost reticenți în a emite legi generale împotriva lor. Acesta a fost situația până în jurul anului 250, când sub conducerea lui Decius și Valerian au fost emise legi contra creștinilor. În conformitate cu noua legislație, creștinii au fost obligați să facă sacrificii zeilor păgâni sub amenințarea cu închisoarea și apoi execuția. După ascensiunea la putere a lui Gallienus, în 260, aceste legi au fost suspendate. Venirea la putere a lui Dioclețian în 284 nu a fost marcată imediat de o creștere a intransigenței față de creștinism, dar s-a început o modificare treptată a atitudinii oficiale față de minoritățile religioase. În primii cincisprezece ani ai domniei sale, Dioclețian a epurat armata de creștini, a condamnat maniheismul și s-a înconjurat cu adversarii publici ai creștinismului. În iarna anului 302, Galerius a cerut lui Dioclețian să înceapă o persecuție generală contra creștinilor. Dioclețian a fost precaut și a mers la Oracolul lui Apollo pentru a cere îndrumare. Răspunsul oracolului lui Apollo a fost interpretat ca o susținere a poziției lui Galerius, astfel încât persecuția generală a început pe 24 februarie 303. Preferința lui Dioclețian pentru un guvern activist, combinat cu imaginea de sine ca restaurator al gloriei trecutului roman, a dus la cea mai mare persecuție din istoria romană.

Legile persecuției au fost abrogate de diferiți împărați în momente diferite, dar Edictul din Milan al lui Constantin și Licinius (313) marchează în mod tradițional sfârșitul persecuției,[2] dar monografiile istorice precizează că Galerius a emis un edict de toleranță în 311:

„Tot atunci, situația creștinilor în Imperiu avea să se schimbe cu totul, fără vreo intervenție în acest sens din partea lui Constantin. Adevăratul edict de toleranță a fost emis în 311, de Galerius. El proclama recunoașterea creștinismului ca religie și dădea creștinilor dreptul de a se întruni, sub condiția de a nu tulbura ordinea publică; în schimb, creștinii aveau datoria să se roage zeului lor pentru prosperitatea împăratului și a statului roman. Explicația emiterii acestui edict, surprinzător dacă ne gândim că mai înainte de anul 311, Galerius îi persecutase cu asprime pe creștini, trebuie căutată, poate, în starea de derută în care acesta se găsea în acel moment, atins fiind de o boală necruțătoare, de pe urma căreia avea să și moară în scurtă vreme: este de crezut, de asemenea, că romanii începuseră să se sature de atâtea persecuții, vădit zadarnice, împotriva creștinilor. Oricum, adevăratul edict de toleranță este cel al lui Galerius, iar tradiția care stăruie să-i transfere meritul asupra așa numitului - în chip impropriu, cum vom vedea - «edict din Milan» nu este conformă cu realitatea.[3]
—Paul Lemerle, Istoria Bizanțului

Surse moderne[modificare | modificare sursă]

  • Barnes, Timothy D. "Legislation Against the Christians." Journal of Roman Studies 58:1–2 (1968): 32–50.
  • Barnes, Timothy D. "Sossianus Hierocles and the Antecedents of the "Great Persecution"." Journal of Roman Studies 80 (1976): 239–252.
  • Barnes, Timothy D. Constantine and Eusebius. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1981. ISBN 978-0-674-16531-1
  • Barnes, Timothy D. The New Empire of Diocletian and Constantine. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1982. ISBN 0-7837-2221-4
  • Barnes, Timothy D. "Scholarship or Propaganda? Poprphyry Against the Christians and its Historical Setting." Bulletin of the Institute of Classical Studies 39 (1994): 53–65.
  • Barnes, Timothy D. "Review: Constantine and the Bishops: The Politics of Intolerance." Phoenix 54:3–4 (2000): 381–383.
  • Barnes, Timothy D. "Monotheists All?" Phoenix 55:1–2 (2001): 142–162.
  • Baynes, Norman H. "Two Notes on the Great Persecution." The Classical Quarterly 18:3–4 (1924): 189–194.
  • Beatrice, Pier Franco. "Antistes Philosophiae. Ein Christenfeindlicher Propagandist am Hofe Diokletians nach dem Zeugnis des Laktanz." Aug 33 (1993): 1–47. (In German)
  • Castelli, Elizabeth A. Martyrdom and Memory: Early Christian Culture Making. New York: Columbia University Press, 2004.
  • Chadwick, Henry. The Church in Ancient Society: From Galilee to Gregory the Great. New York: Oxford University Press, 2001.
  • Clarke, Graeme. "Third-Century Christianity." In The Cambridge Ancient History, Volume XII: The Crisis of Empire, edited by Alan Bowman, Averil Cameron, and Peter Garnsey, 589–671. New York: Cambridge University Press, 2005. ISBN 0-521-30199-8
  • Corcoran, Simon. The Empire of the Tetrarchs, Imperial Pronouncements and Government AD 284–324. Oxford: Clarendon Press, 1996. ISBN 0-19-814984-0
  • Corcoran, Simon. "Before Constantine." In The Cambridge Companion to the Age of Constantine, edited by Noel Lenski, 35–58. New York: Cambridge University Press, 2006. Hardcover ISBN 0-521-81838-9 Paperback ISBN 0-521-52157-2
  • Curran, John. Pagan City and Christian Capital: Rome in the Fourth Century. Oxford: Clarendon Press, 2000. ISBN 0-19-815278-7
  • Davies, P.S. "The Origin and Purpose of the Persecution of AD 303." Journal of Theological Studies 40:1 (1989): 66–94.
  • Digeser, Elizabeth DePalma. The Making of a Christian Empire: Lactantius and Rome. Ithaca: Cornell University Press, 2000. ISBN 0-8014-3594-3
  • Dodds, E.R. Pagan and Christian in an Age of Anxiety: Some Aspects of Religious Experience from Marcus Aurelius to Constantine. New York: Norton, 1970.
  • Drake, H.A. Constantine and the Bishops: The Politics of Intolerance. Baltimore: Johns Hopkins University Press, 2000. ISBN 0-8018-6218-3
  • Edwards, Mark. "Christianity, A.D. 70–192." In The Cambridge Ancient History, Volume XII: The Crisis of Empire, edited by Alan Bowman, Averil Cameron, and Peter Garnsey, 573–588. New York: Cambridge University Press, 2005. ISBN 0-521-30199-8
  • Elliott, T. G. The Christianity of Constantine the Great. Scranton, PA: University of Scranton Press, 1996. ISBN 0-940866-59-5
  • Frend, W.H.C. "Prelude to the Great Persecution: The Propaganda War." Journal of Ecclesiastical History 38:1 (1987): 1–18.
  • Frend, W.H.C. "Persecutions: Genesis and Legacy." In The Cambridge History of Christianity, Volume I: Origins to Constantine, edited by Margaret M. Mitchell and Frances M. Young, 503–523. New York: Cambridge University Press, 2006. ISBN 978-0-521-81239-9
  • Fox, see Lane Fox, Robin
  • Gaddis, Michael. There Is No Crime for Those Who Have Christ: Religious Violence in the Christian Roman Empire. Berkeley, Los Angeles, and London: University of California Press, 2005. ISBN 0-520-24104-5
  • Helgeland, John. "Christians and the Roman Army A.D. 173–337." Church History 43:2 (1974): 149–163, 200.
  • Hopkins, Keith. "Christian Number and Its Implications." Journal of Early Christian Studies 6:2 (1998): 185–226.
  • Jones, A.H.M. The Later Roman Empire, 284–602: A Social, Economic and Administrative Survey. Oxford: Basil Blackwell, 1964.
  • Keresztes, Paul. "From the Great Persecution To the Peace of Galerius." Vigiliae Christianae 37:4 (1983): 379–399.
  • Knipfing, J.R. "The Edict of Galerius (311 A.D.) re-considered." Revue Belge de Philologie et d'Histoire 1 (1922): 693–705.
  • Lane Fox, Robin. Pagans and Christians. New York: Alfred A. Knopf, 1986. ISBN 0-394-55495-7
  • Leadbetter, William. "From Constantine to Theodosius (and Beyond)." In The Early Christian World, ed. Philip Francis Esler, 258–292. London: Routledge, 2004. ISBN 978-0-415-16496-2
  • Liebeschuetz, J. H. W. G. Continuity and Change in Roman Religion. Oxford: Oxford University Press, 1979. ISBN 0-19-814822-4
  • Löhr, Winrich. "Some Observations on Karl-Heinz Schwarte's 'Diokletians Christengesetz'." Vigiliae Christianae 56:1 (2002): 75–95
  • MacMullen, Ramsay. Christianizing the Roman Empire. New Haven: Yale University Press. ISBN 0-300-03642-6
  • Millar, Fergus. The Roman Near East, 31 B.C.–A.D. 337. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1993. Hardcover ISBN 0-674-77885-5 Paperback ISBN 0-674-77886-3
  • Mitchell, Stephen. "Maximinus and the Christians in A.D. 312: A New Latin Inscription." Journal of Roman Studies 78 (1988): 105–124.
  • Nicholson, Oliver. "Flight from Persecution as Imitation of Christ: Lactantius' Divine Institutes IV. 18, 1–2." Journal of Theological Studies 40:1 (1989): 48–65.
  • Odahl, Charles Matson. Constantine and the Christian Empire. New York: Routledge, 2004. Hardcover ISBN 0-415-17485-6 Paperback ISBN 0-415-38655-1
  • Potter, David S. The Roman Empire at Bay: AD 180–395. New York: Routledge, 2005. Hardcover ISBN 0-415-10057-7 Paperback ISBN 0-415-10058-5
  • Rees, Roger. Diocletian and the Tetrarchy. Edinburgh: Edinburgh University Press, 2004. ISBN 0-7486-1661-6
  • Rives, J.B. "The Decree of Decius and the Religion of the Empire." Journal of Roman Studies 89 (1999): 135–154.
  • de Sainte-Croix, G.E.M. "Aspects of the Great Persecution." Harvard Theological Review 47 (1954): 75–113.
  • de Sainte-Croix, G.E.M. "Why Were the Early Christians Persecuted?" Past & Present 26 (1963): 6–38.
  • Schott, Jeremy M. "Porphyry on Christians and Others: "Barbarian Wisdom," Identity Politics, and Anti-Christian Polemics on the Eve of the Great Persecution." Journal of Early Christian Studies 13:3 (2005): 277–314.
  • Schott, Jeremy M. Christianity, Empire, and the Making of Religion in Late Antiquity. Philadelphia: University of Philadelphia Press, 2008. ISBN 978-0-8122-4092-4
  • Sherwin-White, A.N. "The Early Persecutions and Roman Law Again." Journal of Theological Studies 3:2 (1952), 199–213.
  • Tilley, Maureen A. The Bible in Christian North Africa: The Donatist World. Minneapolis: Fortress Press, 1997. ISBN 0-8006-2880-2
  • Tilley, Maureen A. "North Africa." In The Cambridge History of Christianity, Volume I: Origins to Constantine, edited by Margaret M. Mitchell and Frances M. Young, 381–396. New York: Cambridge University Press, 2006. ISBN 978-0-521-81239-9
  • Trompf, G.W. Early Christian Historiography: Narratives of redistributive justice. New York: Continuum, 2000. ISBN 0-8264-5294-9
  • Williams, Stephen. Diocletian and the Roman Recovery. New York: Routledge, 1997. ISBN 0-415-91827-8
  • Woods, David. "Two Notes on the Great Persecution." Journal of Theological Studies 43:1 (1992): 128–134.
  • Woods, David. "'Veturius' and the Beginning of the Diocletianic Persecution." Mnemosyne 54:5 (2001): 587–591.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Droge, A.J. și Tabor, J.D. (1992:136) A Noble Death: Suicide and Martyrdom Among Christians and Jews in Antiquity Harper, San Francisco. Citat incorect ca Groge and Tabor (1992:136) de către C. Douzinas în Closs Stephens, A. și Vaughan-Williams, N. (2009:198) Terrorism and the Politics of Response Routledge, Oxon and New York: „in 185 the proconsul of Asia, Arrius Antoninus, was approached by a group of Christians demanding to be executed. The proconsul obliged some of them and then sent the rest away, saying thatif they wanted to kill themselves there was plenty of rope available or cliffs they could jump off.”
  2. ^ Catholic Encyclopedia
  3. ^ Paul Lemerle, Istoria Bizanțului. Ediție îngrijită de Bogdan Mateciuc, www.odaiadesus.ro, p. 7.

Legături externe[modificare | modificare sursă]