Assurbanipal
| Aššur-bāni-pal-Sardanapalos-Sardanapalus | |
|
|
|
| Domnie | 668 – c. 627 BC |
|---|---|
| Născut | 685 BC |
| Decedat | 627 BC |
| Predecesor | Esarhaddon |
| Succesor | Ashur-etil-ilani |
Ashurbanipal (akkadiană: Assur-bani-aplicat, aramaică: „ܐܵܫܘܿܪ ܒܵܢܝܼ ܐܵܦܠܝܼ” având sensul de „Ashur este creatorul unui moștenitor” [1] 685 î.Hr. - cca. 627 î.Hr.)[2], alte denumiri: Assurbanipal, Sardanapal sau Ashshurbanipal) a fost fiul lui Assarhaddon și ultimul mare rege al Imperiului Neo-Asirian (668 î.Hr. - cca. 627 î.Hr.)[2]. El a înființat prima bibliotecă sistematic organizată din Orientul Mijlociu antic[3], Biblioteca Ashurbanipal, din care supraviețuiește o parte și astăzi la Ninive. În Biblie (Ezra 4:10) este numit Asenappar.
Grecii l-au numit Sardanapalos iar romanii Sardanapalus.[4]
Ridicând cruzimea și brutalitatea campaniilor militare la rang de armă politică, Assurbanipal impune dominația asiriană în Siria de Nord; reconstruiește orașul Kalakh pe care îl transformă în reședință regală. Acesta a adus plante din Orient și a făcut celebra bibliotecă cu scrieri și cronici din Sumer și Babilon.
Fiecare din cele câteva zeci de mii de plăcuțe de lut din biblioteca din Ninive avea imprimat pe ea sigiliul cu inscripția: "Palatul lui Assurbanipal, împăratul Universului, suveranul Asiriei" și, pentru textele întinse pe mai multe plăcuțe, fiecare "pagină" nouă începea cu cuvintele cu care se încheia cea precedentă.[5]
Între anii 666 și 663 î.H. a întreprins campanii de pedepsire în Egipt. Tulburările politice au grăbit sfârșitul imperiului său (el fiind ultimul mare reprezentant al Noului Regat Asirian). Domnia lui Assurbanipal a reprezentat ultima perioadă de înflorire a culturii și artei asiriene, cu principalul centru în cetatea Ninive. După moartea sa, Regatul Babilon s-a emancipat de sub suzeranitatea Asiriei.
Cuprins |
Assurbanipal în artă [modificare]
Sardanapal al asirienilor a rămas în vecii vecilor neîntrecut în ceeace privește comorile ce-a adunat, luxsul ce desfășura și desfrâul, în care-și petrecea viața.[6]
În poezia sa "Memento mori", Mihai Eminescu ilustra aceste trăsături:[7]
- Asia-n plăceri molateci e-mbătată, somnoroasă,
- Bolțile-s ținute-n aer de columne luminoase
- Și la mese-n veci întinse e culcat Sardanapal;
- Și sub degete măiestre arfele cugetă mite,
- După plac și-mpart mesenii a cântării flori uimite,
- Vinuri dulci, mirositoare și femei cu chipul pal.
Hector Berlioz a compus cantata romantică Ultima noapte a lui Sardanapal, pentru care a primit în 1830 “Marele Premiu al Romei” și o bursă de cinci ani în Italia.[8][9]
Franz Liszt a început să compună o operă intitulată Sardanapale, în sttilul operelor italiene. După cinci ani de muncă a abandonat proiectul, fiind atras de o direcție nouă în muzică, trasată de Richard Wagner.[10]
Sfârșitul regelui este imortalizat de Eugène Delacroix în tabloul Moartea lui Sardanapal. În pictura lui Delacroix, regele zace apatic, ca o Venus întinsă pe patul său roz, cu o concubină lângă el care-l ruga să n-o ucidă, iar peste tot în jur, oamenii săi sunt omorâți de eunuci și de gărzile palatului. Se aducea otrava și, în colțul din dreapta, sus, vedem tălăzuind flăcări, anunțându-ne că, în curând, totul se va ridica în fum. [11]
George Gordon Byron a scris și el o piesă cu titlul Sardanapal, în care își imaginează că regele asirian se sinucide împreună cu o concubină, deoarece rebelii erau la porțile palatului său din Ninive. [11]
Henry Becque a scris libretul pentru opera în 3 acte Sardanapale, o imitație a piesei lui Byron, pusă pe muzică de Victorin de Joncières și prezentată în premieră la Théâtre impérial lyrique din Paris, în 8 februarie 1867. [12]
În cartea sa Descriptio Moldaviae, Dimitrie Cantemir îl compară pe domnul moldovean Iancu Sasul cu regele asirian Sardanapal, care în tradiția grecească simbolizează culmea desfrâului și a risipei.[13]
Note [modificare]
- ^ Dictionary of the Ancient Near East, Editors Piotr Bienkowski and Alan Millard, p.36
- ^ a b These are the dates according to the Assyrian King list, Assyrian kinglist
- ^ Ashurbanipal, from the Encyclopædia Britannica
- ^ New World Encyclopedia: Ashurbanipal
- ^ Leo Butnaru: Dintâia capodoperă a literaturii
- ^ Ioan Slavici: Barbaria modernă
- ^ Mihai Eminescu: Memento mori
- ^ Hector Berlioz 1803-1869
- ^ com/lectii-de-istoria-muzicii/lectia-7-romantismul-muzical/hector-berlioz/ Hector Berlioz
- ^ Liszt's "Sardanapale": Its creation, sketches, and the reception of mid-nineteenth century Italian opera conventions
- ^ a b Constantin Enianu: Romantism clasic
- ^ Sardanapalus
- ^ Acad. Andrei Eșanu, Valentina Eșanu: UNIVERSUL CĂRȚII LA DIMITRIE CANTEMIR
Bibliografie [modificare]
- Magda Stan, Cristian Vornicu; Istoria lumii pentru toți. Antichitatea.
Legături externe [modificare]
- Ashurbanipal
- The Library of King Ashurbanipal Web Page
- Assurbanipal Coronation Hymn
- History Of Assurbanipal, Translated from the Cuneiform Inscriptions by George Smith
- Historical Prism Inscriptions of Ashurbanipal I: Editions E, B1-5, D, and K - Oriental Institute
- [1]
| Predecesor: Assarhaddon |
Regele Asiriei 669 - 626 î.Hr |
Succesor: Ashur-etil-ilani |
