Assurbanipal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aššur-bāni-pal-Sardanapalos-Sardanapalus
Domnie 668 – cca. 627 î.Hr.
Născut 685 î.Hr.
Decedat 627 î.Hr.
Predecesor Esarhaddon
Succesor Ashur-etil-ilani
Assurbanipal

Assurbanipal (akkadiană: Assur-bani-apli, aramaică: „ܐܵܫܘܿܪ ܒܵܢܝܼ ܐܵܦܠܝܼ”‎ având sensul de „Ashur este creatorul unui moștenitor[1] 685 î.Hr. - cca. 627 î.Hr.)[2], alte denumiri: Ashurbanipal, Sardanapal sau Ashshurbanipal) a fost fiul lui Assarhaddon și ultimul mare rege al Imperiului Neo-Asirian (668 î.Hr. - cca. 627 î.Hr.)[2]. El a înființat prima bibliotecă sistematic organizată din Orientul Mijlociu antic[3], Biblioteca Ashurbanipal, din care supraviețuiește o parte și astăzi la Ninive. În Biblie (Ezra 4:10) este numit Asenappar.

Assurbanipal

Grecii l-au numit Sardanapalos iar romanii Sardanapalus.[4]

Ridicând cruzimea și brutalitatea campaniilor militare la rang de armă politică, Assurbanipal impune dominația asiriană în Siria de Nord; reconstruiește orașul Kalakh pe care îl transformă în reședință regală. Acesta a adus plante din Orient și a făcut celebra bibliotecă cu scrieri și cronici din Sumer și Babilon.

Fiecare din cele câteva zeci de mii de plăcuțe de lut din biblioteca din Ninive avea imprimat pe ea sigiliul cu inscripția: "Palatul lui Assurbanipal, împăratul Universului, suveranul Asiriei" și, pentru textele întinse pe mai multe plăcuțe, fiecare "pagină" nouă începea cu cuvintele cu care se încheia cea precedentă.[5]

Între anii 666 și 663 î.Hr. a întreprins campanii de pedepsire în Egipt. Tulburările politice au grăbit sfârșitul imperiului său (el fiind ultimul mare reprezentant al Noului Regat Asirian). Domnia lui Assurbanipal a reprezentat ultima perioadă de înflorire a culturii și artei asiriene, cu principalul centru în cetatea Ninive. După moartea sa, Regatul Babilon s-a emancipat de sub suzeranitatea Asiriei.

Assurbanipal în artă[modificare | modificare sursă]

Assurbanipal la vânătoare, relief în palatul de la Ninive.

Sardanapal al asirienilor a rămas în vecii vecilor neîntrecut în ceeace privește comorile ce-a adunat, luxsul ce desfășura și desfrâul, în care-și petrecea viața.[6]

Ospăț al lui Assurbanipal

În poezia sa "Memento mori", Mihai Eminescu ilustra aceste trăsături:[7]

Asia-n plăceri molateci e-mbătată, somnoroasă,
Bolțile-s ținute-n aer de columne luminoase
Și la mese-n veci întinse e culcat Sardanapal;
Și sub degete măiestre arfele cugetă mite,
După plac și-mpart mesenii a cântării flori uimite,
Vinuri dulci, mirositoare și femei cu chipul pal.

Hector Berlioz a compus cantata romantică Ultima noapte a lui Sardanapal, pentru care a primit în 1830 “Marele Premiu al Romei” și o bursă de cinci ani în Italia.[8][9]

Franz Liszt a început să compună o operă intitulată Sardanapale, în sttilul operelor italiene. După cinci ani de muncă a abandonat proiectul, fiind atras de o direcție nouă în muzică, trasată de Richard Wagner.[10]

Sfârșitul regelui este imortalizat de Eugène Delacroix în tabloul Moartea lui Sardanapal. În pictura lui Delacroix, regele zace apatic, ca o Venus întinsă pe patul său roz, cu o concubină lângă el care-l ruga să n-o ucidă, iar peste tot în jur, oamenii săi sunt omorâți de eunuci și de gărzile palatului. Se aducea otrava și, în colțul din dreapta, sus, vedem tălăzuind flăcări, anunțându-ne că, în curând, totul se va ridica în fum. [11]

George Gordon Byron a scris și el o piesă cu titlul Sardanapal, în care își imaginează că regele asirian se sinucide împreună cu o concubină, deoarece rebelii erau la porțile palatului său din Ninive. [11]

Henry Becque a scris libretul pentru opera în 3 acte Sardanapale, o imitație a piesei lui Byron, pusă pe muzică de Victorin de Joncières și prezentată în premieră la Théâtre impérial lyrique din Paris, în 8 februarie 1867. [12]

În cartea sa Descriptio Moldaviae, Dimitrie Cantemir îl compară pe domnul moldovean Iancu Sasul cu regele asirian Sardanapal, care în tradiția grecească simbolizează culmea desfrâului și a risipei.[13]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Magda Stan, Cristian Vornicu; Istoria lumii pentru toți. Antichitatea.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Assurbanipal


Predecesor:
Assarhaddon
Regele Asiriei
669 - 626

î.Hr


Succesor:
Ashur-etil-ilani