Preistorie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Imbox content.png
 Acest articol are nevoie de atenţia unui expert în istorie.
Recrutaţi unul sau, dacă sunteţi în măsură, ajutaţi chiar dumneavoastră la îmbunătăţirea articolului!
Blue question mark.svg
 Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul „modifică pagina”.
Procesul de antropogeneză

Preistoria reprezintă prima epocă din istoria societăţii omeneşti. Ea se mai numeşte şi epoca străveche.

Ea a durat de o mie de ori mai mult decât celelalte epoci istorice luate la un loc.[necesită citare] În viziunea evoluţionistă, preistoria se consideră a fi început cu procesul de antropogeneză (transformarea unor specii de maimuţe antropoide în oameni) şi a durat până la apariţia scrisului sau a primelor state. Alte teorii despre originile omului pun în lumină repere temporale diferite; antropologia reprezintă astăzi o variantă neunanim acceptată de lumea ştiinţei, dar de departe teoria cel mai bine documentată arheologic. Procesul de antropogeneză se explică ca urmare a schimbărilor de climă şi a florei Pământului.

Cele mai vechi urme au fost descoperite pe teritoriul Africii în urmă cu peste 25 de milioane de ani în zona Riftului.[necesită citare]

Cuprins

[modifică] Unelte, arme şi ocupaţii

După natura uneltelor (materialul) din care omul şi-a confecţionat uneltele li armele, preistoria se împarte în: Epoca pietrei şi epoca metalelor (Epoca bronzului, Epoca fierului).

Sistemul celor trei epoci: Epoca de Piatră | Epoca Bronzului | Epoca Fierului

Listă a perioadelor arheologice
Unelte şi arme din piatră

[modifică] Epoca pietrei

Ţinând cont de tehnicile de prelucrare a pietrei (tehnica cioplirii, tehnica şlefuirii, tehnica tăierii, tehnica de găurire sau perforare), epoca pietrei se împarte în:





[modifică] Paleoliticul

Paleoliticul a fost împărţit de arheologi în:

Pictură rupestră
  • Paleoliticul inferior
  • Paleoliticul mijlociu
  • Paleoliticul superior

Antropogeneza evoluţionistă stabileşte paleoliticul ca momentul care face trecerea de la prehomizi la euhomizi (eu - particulă pentru „bine”, „adevărat”), aşadar la strămoşii propriu-zişi ai omului, diferiţi doar prin gradul de dezvoltare a encefalului şi prin câteva particularităţi ale înfăţişării.

Omul din paleolitic locuia în grote sau în peşteri. Se hrănea cu fructe, cu rădăcini, cu peşte sau cu animale pe care le vâna prin hăituire. Ocupaţiile lui erau vânatul, pescuitul şi culesul. Oamenii erau organizaţi în cete şi hoarde. Ginta s-a format prin uniunea a două sau mai multe cete. Primul tip de gintă este ginta matriliniară (maternă). În paleoliticul superior omul descoperă şi produce focul prin lovirea a două pietre sau prin frecarea a două crengi; descoperă plasa de pescuit; realizează picturile rupestre. Au fost găsite picturi rupestre la:

Arme din epoca fierului

[modifică] Mezoliticul

În mezolitic, uneltele sunt de mici dimensiuni, motiv pentru care se mai numesc şi microlite. Ele erau confecţionate din silex, cuarţ, cuarţic şi din os corn. În unele zone a apărut tehnica perforării. Tot in mezolitic omul a descoperit arcul şi săgeata, barca scobită în trunchiul unui copac; domesticeşte primele animale (câinele, porcul şi calul). În această perioadă omul locuia atât în peşteri, cât şi sub cerul liber.

[modifică] Neoliticul

În urmă cu peste 7000 de ani uneltele au fost şlefuite şi perforate. În urma unor tehnici, oamenii şi-au confecţionat: topoare cu coadă, ciocane şi râşniţe.

Apar noi ocupaţii, precum olăritul, torsul, ţesutul şi împletitul. Oamenii domesticesc şi alte animale. Tot în neolitic se începe cultivarea pământului sau agricultura. Modul de viaţă nomad este înlocuit de cel sedentar, prin inventarea unor tipuri de locuinţe mai rezistente şi prin amplasarea lor în grupuri, viitoarele sate. Ele vor sta la baza vechilor oraşe.

[modifică] Epoca metalelor

În mileniul doi î.Hr.,[necesită citare] omul a descoperit metalele: arama, aurul, argintul. Primele utilizări ale metalelor sunt datate încă din epoca pietrei, dar noua tehnologie nu a avut căutare într-o primă etapă. Abia din perioada când majoritatea uneltelor de piatră au fost înlocuite cu altele din metale (neferoase, în acest stadiu), putem vorbi de prima epocă a metalelor.

[modifică] Epoca bronzului

Prin combinarea aramei sau a cuprului cu staniu (cositor) a fost obţinut primul aliaj, numit bronz. Din acest aliaj oamenii şi-au confecţionat topoare, săbii şi alte unelte mult mai practice decât uneltele de până atunci.

[modifică] Epoca fierului

Epoca fierului a reprezentat cea de-a doua epocă a metalelor. Ea a apărut în urmă cu două mii de ani,[necesită citare] când omul a descoperit fierul. Din acest metal, omul a confecţionat noi arme şi unelte, între care pluguri, ciocane, cleşti, cuţite, fierăstraie.[necesită citare]

[modifică] Organizarea socială şi viaţa spirituală

Grotă

[modifică] Forme de organizare socială

În preistorie au apărut primele forme de organizare socială. La început, oamenii au trăit la fel ca animalele, în grupuri formate pe baza legăturilor din părinţi în urmaşi şi care funcţionau pe temeiul unor nevoi fundamentale: hrană, apă, apărarea de pericole.

Apropierea de situaţii mai complexe între membrii aceluiaşi grup, dar şi între grupuri diferite, s-a produs după ce oamenii şi-au perfecţionat uneltele, organzându-se în grupuri de interese. Prin urmare, au apărut: familia, ginta, tribul, uniunea de triburi.

[modifică] Relaţiile sociale

La început, în lipsa unor criterii, proprietatea asupra bunurilor aparţinea, în egală măsură, tuturor membrilor. Totuşi, diferenţele se făceau adeseori pe cale conflictuală, până la instituirea primelor norme de respectat în fiecare grup. Între activităţile desfăşurate în comun se numără vânătoarea, culesul, dar şi cele privitoare la viaţa spirituală.

Mai târziu, a apărut proprietatea privată asupra uneltelor, armelor.

Relaţiile dintre diferite grupuri erau caracterizate prin: schimburi economice şi culturale sau prin războaie, organizate pentru a pune stăpânire pe bunurile altor comunităţi.

[modifică] Viaţa spirituală

Omul preistoric a încercat să reziste lumii ostile prin diferite mijloace. Forţele potrivnice au fost ademenite, îmblănzite sau adorate.

Animalele care îi asigurau hrana erau omorâte simbolic prin practici magice (sacrificiile) sau erau glorificate pentru forţa lor. Aceste animale erau pictate pe pereţii peşterilor. Astfel au apărut şi practicile religioase (rituri).

Credinţele religioase erau de două feluri:

În practicile religioase se înscriu şi diversele culte:

  • Invocarea magică a forţelor supranaturale
  • Cultul vânătorii
  • Cultul fertilităţii (reprezentative în acest sens sunt statuetele antropomorfe denumite de arheologi, în mod convenţional, Venus - de ex. Venus din Willendorf)
  • Cultul soarelui
  • Cultul morţilor

Practica acestor culte implică ceremonialuri sacre care se desfăşoară în spaţii speciale (sanctuare) sau în construcţii care au o destinaţie sacră. Astfel de construcţii, dolemne, menihiri, întâlnim la:

Stonehenge

[modifică] Populaţii primitive contemporane

În anumite zone (regiuni izolate) de pe glob: Brazilia, Africa Centrală, Indonezia, Noua Zeelandă şi în alte zone locuiesc populaţii care încă trăiesc ca omul preistoric. Ei folosesc unelte din piatră cioplită şi nu cunosc agricultura şi meşteşugurile.

[modifică] Civilizaţia preistorică pe teritoriul României

Constituie o parte importantă a civilizaţiei preistorice europene.[necesită citare] Ea s-a dezvoltat cu o sută de mii de ani în urmă.[necesită citare] De la această civilizaţie ne-au rămas minunate vase de ceramică sau statuete care au fost descoperite la Cernavodă, în Dobrogea şi aparţin culturii Hamangia - „Gânditorul” şi soţia acestuia.

Se cunoaşte încă de la finele secolului XIX o altă cultură materială semnificativă, Cucuteni, unică în Europa, foarte vastă. Cucuteni corespunde eneoliticului (neolitic dezvoltat) şi este remarcată mai ales prin ceramica pe care a produs-o, cu motive geometrice neobişnuite.

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Preistorie