Preistorie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol are nevoie de atenția unui expert în istorie.
Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la îmbunătățirea articolului!
Blue question mark.svg
 Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră.
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.
Procesul de antropogeneză

Preistoria reprezintă prima epocă din istoria societății omenești. Ea se mai numește și epoca străveche.

Epoca preistorica a durat de o mie de ori mai mult decât celelalte epoci istorice luate la un loc,aproximativ 5 milioane de ani.Ea începe odată cu apariția lui Homo Habillis și se termina cu aparitia orașelor și scrierea. În viziunea evoluționistă, preistoria se consideră a fi început cu procesul de antropogeneză (transformarea unor specii de maimuțe antropoide în oameni) și a durat până la apariția scrisului sau a primelor state. Alte teorii despre originile omului pun în lumină repere temporale diferite; antropologia reprezintă astăzi o variantă neunanim acceptată de lumea științei, dar de departe teoria cel mai bine documentată arheologic. Procesul de antropogeneză se explică ca urmare a schimbărilor de climă și a florei Pământului.

Cele mai vechi urme au fost descoperite pe teritoriul Africii în urmă cu peste 25 de milioane de ani în zona [[Riftului]. În această zonă soții Louis(1907-1972) și Mary Leackey,au identificat primul craniu aproape complet al unui homonid aparținând genului Australopithecus,denumit „ maimuța din sud”,datând precis între 1,9-1,7 milioane de ani. Creierul acestui hominid,era o treime din cel al omului actual. Forma craniului indică un mers biped(în două picioare),membrele anterioare nefiind folosite pentru obținerea echilibrului,ca în cazul maimuțelor. Aici în Valea Riftului au fost depistate peste 50 de cranii(la Olduvai),fenomen care ar indica acest spațiu ca fiind centrul de apariție al speciei hominizilor.(Sursa:www.dli.ro).

== Unelte, arme și ocupații ==(La rubrica cronologie vom folosi denumirile corecte de a.Chr-înainte de Christos și p.Chr.-după Christos). După natura uneltelor (materialul) din care omul și-a confecționat uneltele și armele, preistoria se împarte în: Epoca pietrei;care la rândul ei se împarte în epoca veche a pietrei(sau prima epocă a pietrei),sau paleoliticul(împărțit la rândul său în paleolitic inferior/timpuriu(circa 100 000-60 000 a.Chr.),mijlociu sau mediu(circa 60 000-40 000 a.Chr.) și superior/târziu(40 000-10 000 a.Chr.),continuată de neolitic(neos-nou;lithos-piatră;sau epoca nouă a pietrei(sau epoca pietrei șlefuite),cuprins cronologic între 10 000-7000/7000-4500 a.Chr.),urmat de perioada mezoliticului(mezos-mijloc,în limba greacă;cuprins cronologic între mileniile X-VII/12 000-8000 a.Chr.) și epoca metalelor,subîmpărțită în Epoca bronzului(mileniul III/2000-1200 a.Chr.;perioada intermediară între epoca pietrei și cea a metalelor se numește Calcolitic/eneolitic sau epoca aramei/cuprului(5300/4800-3500/3050 a.Chr.;pentru spațiul carpato-danubiano-balcano-pontic,această civilizație cuprinde cronologic intervalul 4500/4000-2700/2500)(denumită,chalkos în greacă și aheneus în latină;savanții români utilizează termenul de eneolitic,iar savanții bulgari recunosc această perioadă,față de alți occidentali care o includ în epoca timpurie a bronzului),și epoca fierului(cuprinzând Halstatt(după numele așezării austriece în care a fost descoperit un imens tezaur din fier:cuțite,săbii.).Încadrată cronologic între 1200-1050 a.Chr.;perioada aceasta e subîmpărțită în Halstatt:timpuriu(1200/1050-850/800),mijlociu(850/80-650/600 a.Chr.și târziu()650/600-450/400 a.Chr.)și La Tene(după numele unei localități elvețiene,unde au fost semnalate obiecte din fier aparținând civilizației celtice),subperioadă alcătuită din La Tene timpuriu(mijlocul secolului al III a.Chr.,când are loc o generalizare destul de uniformă a fierului inclusiv în Dacia Preromană;LA Tene II(300-200 a.Chr.;și La Tene III(200 a.Chr.-106 P.Chr))).(Informații adăugate de Răduțoiu Radu,azi 07.09 2012). Sursa:Curs de istoria Veche a spațiului românesc,Conferențiar Aurel Zanoci,Facultatea de Istorie și Psihologie,2005.



Cuprins

Epoca pietrei [modificare]

Ținând cont de tehnicile de prelucrare a pietrei (tehnica cioplirii, tehnica șlefuirii, tehnica tăierii, tehnica de găurire sau perforare), epoca pietrei se împarte în:





Paleoliticul [modificare]

Paleoliticul a fost împărțit de arheologi în:

Pictură rupestră
  • Paleoliticul vechi
  • Paleoliticul mijlociu
  • Paleoliticul nou

Antropogeneza evoluționistă stabilește paleoliticul ca momentul care face trecerea de la prehomizi la euhomizi (eu - particulă pentru „bine”, „adevărat”), așadar la strămoșii propriu-ziși ai omului, diferiți doar prin gradul de dezvoltare a encefalului și prin câteva particularități ale înfățișării.

Omul din paleolitic locuia în grote sau în peșteri. Se hrănea cu fructe, cu rădăcini, cu pește sau cu animale pe care le vâna prin hăituire. Ocupațiile lui erau vânatul, pescuitul și culesul. Oamenii erau organizați în cete și hoarde. Ginta s-a format prin uniunea a două sau mai multe cete. Primul tip de gintă este ginta matriliniară (maternă). În paleoliticul superior omul descoperă și produce focul prin lovirea a două pietre sau prin frecarea a două crengi; descoperă plasa de pescuit; realizează picturile rupestre. Au fost găsite picturi rupestre la:

Mezoliticul [modificare]

În mezolitic, uneltele sunt de mici dimensiuni, motiv pentru care se mai numesc și microlite. Ele erau confecționate din silex, cuarț, cuarțit și din os corn. În unele zone a apărut tehnica perforării. Tot in mezolitic omul a descoperit arcul și săgeata, barca scobită în trunchiul unui copac; domesticește primele animale (câinele, porcul și calul). În această perioadă omul locuia atât în peșteri, cât și sub cerul liber.

Neoliticul [modificare]

În urmă cu peste 7000 de ani uneltele au fost șlefuite și perforate. În urma unor tehnici, oamenii și-au confecționat: topoare cu coadă, ciocane și râșnițe.

Apar noi ocupații, precum olăritul, torsul, țesutul și împletitul. Oamenii domesticesc și alte animale. Tot în neolitic se începe cultivarea pământului sau agricultura. Modul de viață nomad este înlocuit de cel sedentar, prin inventarea unor tipuri de locuințe mai rezistente și prin amplasarea lor în grupuri, viitoarele sate. Ele vor sta la baza vechilor orașe.

Epoca metalelor [modificare]

În mileniul doi î.Hr.,[necesită citare] omul a descoperit metalele: arama, aurul, argintul. Primele utilizări ale metalelor sunt datate încă din epoca pietrei, dar noua tehnologie nu a avut căutare într-o primă etapă. Abia din perioada când majoritatea uneltelor de piatră au fost înlocuite cu altele din metale (neferoase, în acest stadiu), putem vorbi de prima epocă a metalelor.

Epoca bronzului [modificare]

Prin combinarea aramei sau a cuprului cu staniu (cositor) a fost obținut primul aliaj, numit bronz. Din acest aliaj oamenii și-au confecționat topoare, săbii și alte unelte mult mai practice decât uneltele de până atunci.

Epoca fierului [modificare]

Epoca fierului a reprezentat cea de-a doua epocă a metalelor. Ea a apărut în urmă cu două mii de ani,[necesită citare] când omul a descoperit fierul. Din acest metal, omul a confecționat noi arme și unelte, între care pluguri, ciocane, clești, cuțite, fierăstraie.[necesită citare]

3 Teoria roessleriana Teoria roessleriana( Istoria Antica) In 1871,intr-o lucrare publicata la Leipzig,Robert Roessler(1836-1874) a incercat sa sustina teoria formarii poporului roman in regiuni situate in sudul Dunarii,mergind pe cai deschise si de alti autori,precum Franz Josef Sulzer,Josef Karl Eder sau Johann Christian von Engel, Era,in fond o reactie la actiunile de emancipare a romanilor din Transilvania, conduse de Inochentie Micu Klein. Una dintre ideile principale promovate de Roessler se referea la parasirea totala a Daciei, care a ramas un teritoriu pustiu. (Informatie adaugata de Casian Doinita)

Organizarea socială și viața spirituală [modificare]

Grotă

Forme de organizare socială [modificare]

În preistorie au apărut primele forme de organizare socială. La început, oamenii au trăit la fel ca animalele, în grupuri formate pe baza legăturilor din părinți în urmași și care funcționau pe temeiul unor nevoi pentru a trai: hrana ,apa, apararea de pericole.


Apropierea de situații mai complexe între membrii aceluiași grup, dar și între grupuri diferite, s-a produs după ce oamenii și-au perfecționat uneltele, organizându-se în grupuri de interese. Prin urmare, au apărut: familia, ginta, tribul, uniunea de triburi.

Relațiile sociale [modificare]

La început, în lipsa unor criterii, proprietatea asupra bunurilor aparținea, în egală măsură, tuturor membrilor. Totuși, diferențele se făceau adeseori pe cale conflictuală , până la instituirea primelor norme de respectat în fiecare grup. Între activitățile desfășurate în comun se numără vânătoarea, culesul, dar și cele privitoare la viața spirituală.

Mai târziu, a apărut proprietatea privată asupra uneltelor, armelor.

Relațiile dintre diferite grupuri erau caracterizate prin: schimburi economice și culturale sau prin războaie, organizate pentru a pune stăpânire pe bunurile altor comunități.

Viața spirituală [modificare]

Omul preistoric a încercat să reziste lumii ostile prin diferite mijloace. Forțele potrivnice au fost ademenite, îmblănzite sau adorate. Dar ei credeau în unul sau mai mulți zei.

Animalele care îi asigurau hrana erau omorâte simbolic prin practici magice (sacrificiile) sau erau glorificate pentru forța lor. Aceste animale erau pictate pe pereții peșterilor. Astfel au apărut și practicile religioase (rituri).

Credințele religioase erau de două feluri:

În practicile religioase se înscriu și diversele culte:

  • Invocarea magică a forțelor supranaturale
  • Cultul vânătorii
  • Cultul fertilității (reprezentative în acest sens sunt statuetele antropomorfe denumite de arheologi, în mod convențional, Venus - de ex. Venus din Willendorf)
  • Cultul soarelui
  • Cultul morților

Practica acestor culte implică ceremonialuri sacre care se desfășoară în spații speciale (sanctuare) sau în construcții care au o destinație sacră. Astfel de construcții, dolemne, menihiri, întâlnim la:

Stonehenge

Populații primitive contemporane [modificare]

În anumite zone (regiuni izolate) de pe glob: Brazilia, Africa Centrală, Indonezia, Noua Zeelandă și în alte zone locuiesc populații care încă trăiesc ca omul preistoric. Ei folosesc unelte din piatră cioplită și nu cunosc agricultura și meșteșugurile.

Civilizația preistorică pe teritoriul României [modificare]

Constituie o parte importantă a civilizației preistorice europene.[necesită citare] Ea s-a dezvoltat cu o sută de mii de ani în urmă.[necesită citare] De la această civilizație ne-au rămas minunate vase de ceramică sau statuete care au fost descoperite la Cernavodă, în Dobrogea și aparțin culturii Hamangia - „Gânditorul” și soția acestuia.

Se cunoaște încă de la finele secolului XIX o altă cultură materială semnificativă, Cucuteni, unică în Europa, foarte vastă. Cucuteni corespunde eneoliticului (neolitic dezvoltat) și este remarcată mai ales prin ceramica pe care a produs-o, cu motive geometrice neobișnuite.

Legături externe [modificare]

Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Preistorie&oldid=7823374