Zoroastrism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Reprezentarea lui Faravahar

Zoroastrismul (<fr. {i}; {s} n. pr. Zoroastru) este o religie veche a popoarelor din Asia Centrală, Iran și Azerbaidjan, caracterizată prin dualismul binelui și răului. A fost fondată la începutul mileniului 2 î.e.n. de profetul persan Zarathustra (Zoroastru). Cartea sfântă a zoroastrismului este Avesta.

Zoroastrismul sau mazdeismul este numele religiei și filozofiei bazate pe învățăturile lui Zoroastru (Zarathustra), care recunoșteau ca divinitate pe Ahura Mazda, considerat de Zoroastru ca unic creator.

Terminologie[modificare | modificare sursă]

Templul de Foc în Yazd

Termenul de zoroastrism este o construcție modernă, care potrivit Dicționarului Oxford, a apărut prima dată în 1874 în Principii de filologie comparată de Archibald Sayce. Prima referire la Zoroastru în Occident este atribuită lui Thomas Browne, care s-a referit scurt în cartea lui Religio Medici.

Termenul de mazdeism probabil provine din Mazdayasna, o expresie compusă din avesticul care combină ultimul element al numelui Ahura Mazda și cuvântul avestic yasna, care semnifică evlavios.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Origini[modificare | modificare sursă]

Zoroastrismul apare ca o reformă a religiei practicate de triburi de limbă iraniană care s-au așezat in Turchestanul occidental între mileniile II și I Î.Hr. Aceste triburi erau strâns legate de indo-arieni, care au adus sanscrita și toate limbile derivate în India de nord, începând din anul 1700 î.Hr. Aceste triburi constituie familia Indo-arieni.

Comparația zoroastrismului cu religia din India este folositoare pentru a întelege nașterea ei. Aceste două religii aveau un dumnezeu numit Mitra de indieni și Mithra de iranieni ( th se pronunță ca în engleză), care înseamnă soare sau dumnezeul soare.

A evoluționat de o formă diferită în aceste două popoare. Pentru indieni, după explicațiile lui François Cornillot, specialist în Rig-Veda și Avesta , Mitra original s-a împărțit în trei dumnezei, Mitra, Arzaman și Varuna. Pentru iranieni , acest dumnezeu si-a păstrat unitatea. Dumnezeu suveran, era fiul lui Ahura Mazda, care pare a fi fost Cerul.

Zoroastricii s-au străduit să elimine cultul lui Mithra în favoarea lui Ahura Mazda, acest lucru a făcut ca uneori această religie să fie numită mazdeism. În Persia antică ,sub dinastia Achemenizilor, nu era pur mezdeism, venerau atât Mithra cat și Ahura Mazda. Grecii considerau pe ultimul ca fiind echivalentul lui Zeus, zeul ceresc.

Potrivit lui Herodot (I, 131), obiceiul perșilor «este de a urca pe munții cei mai înalți pentru a oferi sacrificii lui Zeus, și identifică cerul cu numele lui». Herodot în Cele nouă carți ale istoriei descrie și societatea iraniană, care are unele elemente ale zoroastrismului, cum ar fi expunerea morților. Istoriile sunt o sursă primară de informație a perioadei achemenitilor (648-330 a.C.), și în special despre Magi. Potrivit lui Herodot, (I-101), magii erau unul din cele șase triburi din Media. Par a fi fost o castă de preoți cunoscută astăzi ca Zurvanism, ramură a zoroastrismului care avea mare influență la curtea împăraților Mezi Mithra, era înrudit cu soarele

Trebuie observat că termenul de ahura era de asemenea cunoscut de indieni, îl pronunțau asura. Sunt iranienii cei care transformă s original în h. În pasajele cele mai vechi din Rig-Veda, cuvântul asura reprezintă Ființa Supremă, ca și la iranieni. Mai târziu, schimbând sensul, s-a aplicat anti-zeilor și demonilor.

Cultul sauma era comun indienilor și iranienilor. Acest termen s-a transformat în soma pentru indieni și în homa pentru iranieni.

În concret acest cuvânt semnifica o plantă efedra, care se folosea la prepararea unei băuturi halucinogene. Gândind ca le permitea zeilor să-și păstreze nemurirea, era oferită la sacrificii. Participanții ritualurilor consumau băutura și asa puteau sa intre în lumea divină, o nemurire provizională. Într-o limbă iraniană vorbită în estul Afganistanului, wahi, esfedra este numită yimïk, termen provenit din haumaka. Potrivit textului Rig-Veda, elementul de bază la soma este o ciupercă, o înlocuire care se explică prin faptul că în India nu există efedra.

În actualul Turkmenistan meridional (vechea Margiana), arheologul rus, Viktor Sarianidi a căutat ruinele edificiului numit Togolok-21. Este vorba de un templu unde se practica cultul focului și se fabrica haoma. Acest edificiu forma parte dintr-o cultură bactro-margiană Magru, datată din 2200-1700 î.Hr., care se întindea la este de Bactriana, în lungul cursului Amu-Daria.

Pe acest teritoriu se găsesc talismane cu reprezentări de lupte între șerpi și dragoni care aveau o atitudine agresivă, cu ochi enormi și gura mare deschisă. Era o reprezentare primitivă de luptă între lumină și întuneric, între viață și moarte, trăsătură care caracteriza religia indo-iraniană și care zoroastrismul va conserva.

Cultura bactro-margiană pare să fi fost indo-ariană. De-asemenea avea un substrat cultural care nu era indo-european foarte dificil de a fi definit, cum demonstrează construcția templelor, adevărații indo-iranieni au preferat mult timp sanctuarele în aer liber.

După unificarea imperiilor Persan și Mediu în 550 î.Hr., Cir II și mai târziu fiul lui Cambies II au redus puterea magilor. În anul 522 Î.Hr. magii s-au revoltat și au pretins tronul pentru altă persoană. Uzurpatorul, pretinzând ca este fiul mai mic a lui Cir, Smerdis, a urcat pe tron puțin mai târziu.

Falsul Smerdis ( cu numele real Gautama), a guvernat timp de șapte luni, apoi a fost detronat de Darius I în 521 î.Hr. Magii au fost persecutați, dar au continuat să existe și după moartea falsului Smerdis; un al doilea fals Smerdi (de nume Vahyazdāta) a încercat o lovitură de stat ,care a eșuat.

Problema dacă și Cir II era zoroastrist este deschisa discuțiilor. În orice caz ,l-a influențat mult,încât nu a impus o religie în Persia și a permis evreilor captivi să se întoarcă în Canaan când persii au cucerit Babilonul în 539 î.Hr. Nu avem informații dacă Darius I care era un închinător lui Ahura Mazda, ar fi fost și un simpatizant ale învățăturilor lui Zoroastru

Darius I și, mai târziu, dinastia achemenizilor au arătat devoțiunea lor lui Ahura Mazda în inscripții, permițând religiilor să coexiste. În perioada aquemenidă zoroastrismul a luat amploare.

În ultima parte a acestei dinastii, încep să introducă divinități și concepte religioase proto-indo-iraniene între membrii zoroastriștilor, încât au stabilit un calendar religios pentru noile divinități. Totuși ,respectivele elemente sunt străine religiei zoroastrismului.

Aproape nimic nu se știe de statutul zoroastrismului sub imperiile Seleucid și Part, care au guvernat după invazia lui Alexandru Macedon în 330.

O formă de zoroastrism a fost religia principală în Armenia pre-creștină, sau a fost cel puțin importantă acolo. Perșii au făcut încercări de a promova religia acolo.

Înainte de secolul XI, zoroastrismul ajunsese în nordul Chinei pe Drumul mătăsii, având statut oficial în unele zone din China. Ruine de temple zoroastristas au fost găsite în Kaifeng și Zhenjiang, și potrivit unor aprecieri au existat până în anul 1130. În orice caz, influența zoroastrismului se poate aprecia în budism, în special în simbolul luminii.

În secolul VII, dinastia sasanidă a fost înfrântă de arabi. deși unii dintre ultimii guvernanți persecutaseră cultul zoroastrist, la început au fost incluși de către musulmani ca Oamenii Carții și li s-a permis practica liberă.

Convertirea maselor la islam nu era dorită și nici permisă, potrivit legii islamice. Nobilimea și persoanele de la oraș au fost primele care s-au convertit la islam. Noua religie s-a extins mai lent între populația rurală. Mulți zoroastriști au emigrat, mai multe grupuri s-au stabilit în India. În secolele următoare zoroastrismul de formă graduală s-a întors la forma lui originală monoteistă, fără elemente politeiste.

Religia care a urmat după zoroastrism în Persia a fost influențată de acesta. Când preoții iranieni au încercat să combată învățăturile lui Zoroastru, au readus vechea adorare a lui Mitra, mitrarismul s-a întins în lungul și latul răsăritului și în alte regiuni mediteraneene, fiind pentru un timp contemporan cu iudaismul cât și cu creștinismul

Numărul de zoroaștrii s-a redus mult în ultimele secole, dar această religie continuă să existe. Cea mai mare parte dintre membrii se găsesc în India și Iran. Există și alte asociații în lume.

Relațiile cu alte religii și culturi[modificare | modificare sursă]


Religie tradițională

Aum


Concepte cheie

Dumnezeu · Pământ
Zeitate · Prezicere
Sacrificiu · Lume subterană
Epoca de aur · Inițierea
Axa lumii · Arborele lumii
Mit · Monoteism
Politeism · Sfințenie
Pietre sacre · Sincretism
Societate secretă

Primele forme de religie

Animism · Zoolatrie
Cultul morților · Magie
Polidoxie · Totemism
Fetișism · Șamanism

Locuri istorice

Asia (Bon · Budism
Taoism · Confucianism
Hinduism · Mugyo
Șintoism · Tengriism)
Jainism · Sikhism)
Africa (Egiptul antic
Africa de Sud și Centrală)

Orientul Mijlociu și zona mediteraneană
(Zoroastrism · Islam
Iudaism · Creștinism)

America precolumbiană
Europa precreștină
(Triburi germanice · Armenia antică · Grecia antică · Celți
Slavi)

Oameni

Kohen · Brahman
Druid · Preot
Imam · Lama
Mag · Mobad
Monah · Oracol
Șaman · Volhv

Entități supranaturale

Аlbasta · Înger
Asura · Demon
Jinn · Duh
Satan · Daevas
Vârcolac · Fantomă
Ciort · Elf · Pricolici

Zoroastrismul are o importanță unică în istoria religiilor lumii datorită tradițiilor occidental avraamice și orientale dharmice.

Învățăturile lui Zoroastru au lăsat urmă în cele trei mari religii: iudaismul, creștinism și prin aceste două a fost influențat și islamul. Exemplu de aceste urme sunt: îngerii, arhanghelii etc, la fel ca și personificarea răului ca șarpe sau întuneric și Dumnezeu ca lumină.

Unele studii (Boyce, 1987; Black and Rowley, 1987; Duchesne-Guillemin, 1988) cred că un mare număr de elemente de eshatologie, angeologie și demonologie a iudaismului, o influență mare în creștinism, are originea în zoroastrism și a fost transferată iudaismului în timpul captivității babiloniene și erei persane. Cu toate acestea, există diferențe între sistemele de gândire. Prima referință a respectivei influențe se găsește în Isaia 45:5-7.

Potrivit lui Mary Boyce, "zoroastrismul este cea mai veche dintre toate credințele de revelație, și a avut probabil influență ,direct sau indirect mai mult decât oricare alt cult individual".(Boyce, 1979, p. 1). Zoroastrismul a fost propus ca cea mai importantă sursă post-Torah , care s-a născut în timpul captivității babilonice.

La un moment dat în secolul al III-lea d.C. zoroastrismul avea un număr similar de adepți ca și cei ai creștinismului. A fost o concurență pe muchie de cuțit, o situație de „pat”, până la urmă ieșind victorios creștinismul din această dispută ideologică.

Populație[modificare | modificare sursă]

Țară Populație Procentaj
India India 69,000 0.006%
Iran Iran 20,000 0.026%
Statele Unite Statele Unite 11,000 0.004%
Afganistan Afghanistan 10,000 0.031%
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Marea Britanie 6,000 0.010%
Canada Canada 5,000 0.014%
Singapore Singapore 4,500 0.087%
Pakistan Pakistan 3,000 0.002%
Australia Australia 2,700 0.012%
Azerbaidjan Azerbaijan 2,000 0.022%
Arabia Saudită Statele Golfului Persic 2,200 0.005%
Noua Zeelandă Noua Zeelandă 2,000 0.045%
Total 137,400

Texte religioase[modificare | modificare sursă]

Zoroastrismul s-a format în jurul anilor 1600-1200 î.Hr. (în funcție de sursele folosite) în nord-estul Iranului de către profetul Zoroastru, ale cărui învățături au fost scrise în Avesta. Se crede ca zoroastrismul este una dintre primele religii monoteiste din lume, dar se poate considera zoroastrismul ca un honoteism (formă de trecere între politeism și monoteism), unde exista credința într-un zeu principal dar nu unicul existent. Termenul a fost compus de orientalistul Max Müller (1823-1900), din grecescul henos-unul și teos- dumnezeu. Divinitatea principală venerată are calitățile divinității supreme. Reprezintă o încercare de unificare a unui dumnezeu suprem, a religiilor politeiste comune în acele timpuri. Se crede că a influențat alte religii ca iudaismul, creștinismul și islamul.

Ahura Mazda este dumnezeul principal. Membrii zoroastrismului venerează focul etern ca simbol divin. Zoroastru predica dualismul bazat în lupta dintre Bine și Rău, Lumina și Întuneric. Principiul lui Zoroastru este că există un spirit bun Spenta Mainyu, identificat posterior cu Ahura Mazda și un spirit rău Angra Mainyu asimilat cu Ahriman, opuși reprezentând ziua și noaptea, viața și moartea. Aceste spirite conviețuiesc în fiecare ființă vie.

Avesta este o colecție de texte sacre ale zoroastrismului. Deși unele texte sunt foarte vechi, compendiul cunoscut astăzi, este rezultatul unei redacții în timpul domniei lui Shapur II (309-379). De atunci s-au pierdut părți importante, în special după căderea imperiului persan, când zoroastrismul a fost substituit cu Islamul. Copia cea mai veche este din 1288.

Partea cea mai veche din Avesta, textul sfânt al zoroaștrilor, este formată din imnuri, Gatha, se crede că au fost transmise de formă orală timp de secole înainte să fie scrise și este posibil să fie scrise chiar de Zoroastru. Acesta apare ca un preot, Ahura Mazda i-ar fi dat misiunea de a reforma vechea religie, declarându-se ca unic dumnezeu al Binelui, încarnarea luminii, Vieții și Adevărului. Zoroastru condamnă cultul haoma și printre altele și sacrificiul taurelui care este animalul cel mai sfânt potrivit lui Zoroastru, Ahura Mazda era imortal prin el însuși, fără a fi nevoie de sacrificii sângeroase.

Elimină calitatea divină a focului și îl transformă în simbolul luminii. În anii următori focul nu mai este venerat ca dumnezeu, ci ca un aspect principal a lui Ahura Mazda.

Gatha vorbește de relațiile între Ahura Mazda și șase categorii divine numite Amesha Spenta, Nemuritoarele Binecuvântări. În primele texte sunt clasificate ca Amesha Spenta și posterior sunt personificate în arhangheli. Sunt:

Vohu Mano : Buna Gândire. • Asha Vahishta : Cea mai bună cinste. • Xshathra Varya : Împărăția de Dorit. • Spenta Armaiti : Binecuvântarea Gândirii Perfecte. • Haurvatāt : Integritate. • Ameretāt : Ne-Moarte.

Foarte aproape de Vohu Manō, se găsește Spenta Mainyu, spiritul binefăcător, opusul lui Angra Mainyu spiritul cel rău, încarnarea negurilor și a morții. Chiar dacă aceste spirite sunt opuse ele sunt gemene.

Gatha este compusă probabil în epoca pre-achemenidă, înaintea secolului IV î.Hr. În timpul erei achemenizilor (648-330 BCE) zoroastrismul dezvoltă concepte abstracte despre cer, infern, judecata personală și judecata finală, despre care face aluzie Gatha. Celelalte părți din Avesta sunt sigur posterioare imnurilor Gatha . În particular imnurile numite Yasht, unde se vede reapariția panteonului pe care a vrut sa-l elimine Zoroastru. Sunt sursa de informație cea mai importantă despre mitologia iraniană. În ciuda contradicțiilor cu imnurile Gatha , textele Avestei noi sunt venerate la fel de către adepții zoroastrismului. Este bine sa amintim că limba imnurilor Gatha este foarte apropiată de Rig Veda și cititorii ei pot s-o înțeleagă.

Punctele principale ale zoroastrismului[modificare | modificare sursă]

Ahura Mazda este începutul și sfârșitul, creatorul tuturor lucrurilor, cel care nu poate fi văzut, Eternul, Purul, unicul Adevăr.

Daena( din persa modernă) este Legea Eternă, al cărei ordine a fost revelată umanității. Înseamnă religie, credință, lege și chiar dharma. Este ordinea corectă a universului, care trebuie s-o urmeze umanitatea. Este central în zoroastrism alegerea morală în viață, ca o luptă pentru a se apropia sau depărta de bine.

Potrivit imnurilor Gatha, persoanele sunt libere și responsabile, predestinarea este respinsă. Oamenii sunt responsabili de situația lor și trebuie să acționeze pentru a o schimba. Recompensa, câștigul, fericirea depinde de comportamentul persoanelor în viața lor. Morala zoroastristă se rezumă în: buna gândire, bune cuvinte, bune fapte (Humata, Hukhta, Hvarshta în avestic y Pendar-e Nik, Goftar-e Nik, Kerdar-e Nik, în persanul modern).

Toate sufletele trebuie să treacă un pod, pentru a fi judecate de gândirea , cuvintele și faptele lor. În orice caz judecata nu este finală, și când răul este eliminat, toate sufletele vor fi adunate. Poate fi considerată o religie universalistă cel puțin în privința mântuirii.

Unii membrii ai zoroastrismului cred în venirea viitoare a unor Mesia, cunoscuți sub numele de Peshotan

Principiile zoroastrismului[modificare | modificare sursă]

  • Egalitatea: Drepturi egale, indiferent de rasă sau religie.

Respect față de toate formele de viață. Condamnarea asupririi ființei umane, actele de cruzime și sacrificiile de animale.

  • Ecologia: Natura ocupă un loc central în zoroastrism și multe sărbători sunt celebrate în natură: ziua anului nou este prima zi a primăverii, sărbătoarea apei în vară, sărbătoarea toamnei la sfârșitul anotimpului și sărbătoarea focului la jumătatea iernii.
  • Muncă grea și caritate.
  • Fidelitate familiei, comunității și tarii.

Alte elemente caracteristice[modificare | modificare sursă]

  • Simbolul focului: Energia creatorului este reprezentă în zoroastrism prin foc și soare, elemente trainice, radiante, pure și care susțin viața. Zoroastriști în mod normal se roagă în fața focului sau a unei surse de lumină. Nu se adorează focul, ci este simbolul divinității.
  • Prozelitismul și convertirea: Zoroaștri persani nu permit convertirea persoanelor străine de această religie. În ultimii ani zoroaștrii din Iran și Occident sunt de acord cu convertirea altor persoane, dar nu este sprijinit de clerul oficial din Mumbai, India.

Situația în prezent[modificare | modificare sursă]

În prezent există o gravă criză interna, datorită divergențelor între preoții conservatori și tinerii moderniști. Unii care susțin practica funerară a strămoșilor și au un edificiu numit Malabar, în zona cea mai scumpa din Bombay, o construcție din piatră de culoare gri numita Turnul tăcerii. Acolo sunt duși parsi (comunitate etnica de religie zoroastrică) care mor. Cadavrele copiilor, femeilor și bărbaților sunt așezate în partea superioară pe lespezi de piatră, expuse acvilelor. Păsările răpitoare le mănâncă carnea și în puțin timp rămâne doar scheletul. Atunci soarele le usucă și apoi resturile sunt semi-pulverizate și aruncate într-o fântână specială la baza turnului. De acolo împinsă de apă ajunge în mare. Tinerii parsis cred că această practică care poate fi veche de 8mii ani, trebuie să dispară. Unii gândesc că fără acest ritual această religie nu va mai fi aceeași.

Zoroastriști celebri[modificare | modificare sursă]

Reprezentantul parsis cel mai celebru a fost Feroze Gandhi, decedatul soț al Indirei Gandhi, care era refuzat de Nehru, tatăl primerei ministre, pentru credința lui. Alți reprezentanți faimoși ar fi fost cei trei magi, din Biblie. Se zice că steaua le anunța nașterea regelui de regi. Starul de rock Freddie Mercury, născut în Zanzibar în sânul unei familii persi. Directorul orchestrei Zubin Mehta de-asemenea este zoroastrist.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ervad Sheriarji Dadabhai Bharucha: A Brief sketch of the Zoroastrian Religion and Customs
  • Dastur Khurshed S. Dabu: A Handbook on Information on Zoroastrianism
  • Dastur Khurshed S. Dabu: Zarathustra an his Teachings A Manual for Young Students
  • Jivanji Jamshedji Modi: The Religious System of the Parsis
  • R. P. Masani: The religion of the good life Zoroastrianism
  • P. P. Balsara: Highlights of Parsi History
  • Maneckji Nusservanji Dhalla: History of Zoroastrianism; dritte Auflage 1994, 525 p, K. R. Cama, Oriental Institute, Bombay
  • Dr. Ervad Dr. Ramiyar Parvez Karanjia: Zoroastrian Religion & Ancient Iranian Art
  • Adil F. Rangoonwalla: Five Niyaeshes, 2004, 341 p.
  • Aspandyar Sohrab Gotla: Guide to Zarthostrian Historical Places in Iran
  • J. C. Tavadia: The Zoroastrian Religion in the Avesta, 1999
  • S. J. Bulsara: The Laws of the Ancient Persians as found in the "Matikan E Hazar Datastan" or "The Digest of a Thousand Points of Law", 1999
  • M. N. Dhalla: Zoroastrian Civilization 2000
  • Marazban J. Giara: Global Directory of Zoroastrian Fire Temples, 2. Auflage, 2002, 240 p, 1
  • D. F. Karaka: History of The Parsis including their manners, customs, religion and present position, 350 p, illus.
  • Piloo Nanavatty: The Gathas of Zarathushtra, 1999, 73 p, (illus.)
  • Roshan Rivetna: The Legacy of Zarathushtra, 96 p, (illus.)
  • Dr. Sir Jivanji J. Modi: The Religious Ceremonies and Customs of The Parsees, 550 Seiten
  • Mani Kamerkar, Soonu Dhunjisha: From the Iranian Plateau to the Shores of Gujarat, 2002, 220 p
  • I.J.S. Taraporewala: The Religion of Zarathushtra, 357 p
  • Jivanji Jamshedji Modi: A Few Events in The Early History of the Parsis and Their Dates, 2004, 114 p
  • Dr. Irach J. S.Taraporewala: Zoroastrian Daily Prayers, 250 p
  • Adil F.Rangoonwalla: Zoroastrian Etiquette, 2003, 56 p
  • Rustom C Chothia: Zoroastrian Religion Most Frequently Asked Questions, 2002, 44 p

Legături externe[modificare | modificare sursă]