Zoroastrism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Zoroastrism (<fr. {i}; {s} n. pr. Zoroastru) s.n.
Religie veche a popoarelor din Asia Centrală, Iran şi Azerbaidjan, caracterizată prin dualismul binelui şi răului. A fost fondată la începutul mileniului 2 î.e.n. de profetul persan Zarathustra (Zoroastru). Cartea sfântă a zoroastrismului este Avesta.
Zoroastrismul sau mazdeismul este numele religiei şi filozofiei bazate pe învăţăturile lui Zoroastru(Zarathustra), care recunoşteau ca divinitate pe Ahura Mazda, considerat de Zoroastru ca unic creator.
Cuprins |
[modifică] Terminologie
Termenul de zoroastrism este o construcţie modernă, care potrivit Dicţionarului Oxford, a apărut prima dată în 1874 în Principii de filologie comparată de Archibald Sayce. Prima referire la Zoroastru în Occident este atribuită lui Thomas Browne, care s-a referit scurt în cartea lui Religio Medici.
Termenul de mazdeism probabil provine din Mazdayasna, o expresie compusă din avesticul care combină ultimul element al numelui Ahura Mazda şi cuvântul avestic yasna, care semnifică evlavios.
[modifică] Istoria
[modifică] Origini
Zoroastrismul apare ca o reformă a religiei practicate de triburi de limbă iraniană care s-au aşezat in Turchestanul occidental între mileniile II şi I Î.Hr. Aceste triburi erau strâns legate de indo-arieni, care au adus sanscrita şi toate limbile derivate în India de nord, începând din anul 1700 î.Hr. Aceste triburi constituie familia Indo-arieni.
Comparaţia zoroastrismului cu religia din India este folositoare pentru a întelege naşterea ei. Aceste două religii aveau un dumnezeu numit Mitra de indieni şi Mithra de iranieni ( th se pronunţă ca în engleză), care înseamnă soare sau dumnezeul soare.
A evoluţionat de o formă diferită în aceste două popoare. Pentru indieni, după explicaţiile lui François Cornillot, specialist în Rig-Veda şi Avesta , Mitra original s-a împărţit în trei dumnezei, Mitra, Arzaman şi Varuna. Pentru iranieni , acest dumnezeu si-a păstrat unitatea. Dumnezeu suveran, era fiul lui Ahura Mazda, care pare a fi fost Cerul.
Zoroastricii s-au străduit să elimine cultul lui Mithra în favoarea lui Ahura Mazda, acest lucru a făcut ca uneori această religie să fie numită mazdeism. În Persia antică ,sub dinastia Achemenizilor, nu era pur mezdeism, venerau atât Mithra cat şi Ahura Mazda. Grecii considerau pe ultimul ca fiind echivalentul lui Zeus, zeul ceresc.
Potrivit lui Herodot (I, 131), obiceiul perşilor «este de a urca pe muntii cei mai înalţi pentru a oferi sacrificii lui Zeus, şi identifică cerul cu numele lui». Herodot în Cele nouă carţi ale istoriei descrie şi societatea iraniană, care are unele elemente ale zoroastrismului, cum ar fi expunerea morţilor. Istoriile sunt o sursă primară de informaţie a perioadei achemenitilor (648-330 a.C.), şi în special despre Magi. Potrivit lui Herodot, (I-101), magii erau unul din cele şase triburi din Media. Par a fi fost o castă de preoţi cunoscută astăzi ca Zurvanism, ramură a zoroastrismului care avea mare influienţă la curtea împăraţilor Mezi Mithra, era înrudit cu soarele
Trebuie să observăm că termenul de ahura era deasemenea cunoscut de indieni, îl pronunţau asura. Sunt iranienii cei care transformă s orgiginal în h. În pasajele cele mai vechi din Rig-Veda, cuvântul asura reprezintă Fiinţa Supremă, ca şi la iranieni. Mai târziu, schimbând sensul, s-a aplicat anti-zeilor şi demonilor.
Cultul sauma era comun indienilor şi iranienilor. Acest termen s-a transformat în soma pentru indieni şi în homa pentru iranieni.
În concret acest cuvânt semnifica o plantă efedra, care se folosea la prepararea unei băuturi halucinogene. Gândind ca le permitea zeilor sa-si păstreze nemurirea, era oferită la sacrificii. Participanţii ritualurilor consumau băutura şi asa puteau sa intre în lumea divină, o nemurire provizională. Într-o limbă iraniană vorbită în estul Afganistanului, wahi, esfedra este numită yimïk, termen provenit din haumaka. Potrivit textului Rig-Veda, elementul de bază la soma este o ciupercă, o înlocuire care se explică prin faptul că în India nu există efedra.
În actualul Turkmenistan meridional (vechea Margiana), arheologul rus, Viktor Sarianidi a căutat ruinele edificiului numit Togolok-21. Este vorba de un templu unde se practica cultul focului şi se fabrica haoma. Acest edificiu forma parte dintr-o cultură bactro-margiană Magru, datată din 2200-1700 î.Hr., care se întindea la este de Bactriana, în lungul cursului Amu-Daria.
Pe acest teritoriu se găsesc talismane cu reprezentări de lupte între serpi şi dragoni care aveau o actitudine agresivă, cu ochi enormi şi gura mare deschisă. Era o reprezentare primitivă de luptă între lumină şi întuneric, între viaţă şi moarte, trăsătură care caracteriza religia indo-iraniană şi care zoroastrismul va conserva.
Cultura bactro-margiană pare să fi fost indo-ariană. Deasemenea avea un substrat cultural care nu era indo-european foarte dificil de a fi definit, cum demonstrează construcţia templelor, adevăraţii indo-iranieni au preferat mult timp santuarele în aer liber.
După unificarea imperiilor Persan şi Mediu în 550 î.Hr., Cir II şi mai târziu fiul lui Cambies II au redus puterea magilor. În anul 522 Î.Hr. magii s-au revoltat şi au pretins tronul pentru altă persoană. Uzurpatorul, pretinzând ca este fiul mai mic a lui Cir, Smerdis, a urcat pe tron puţin mai târziu.
Falsul Smerdis ( cu numele real Gautama), a guvernat timp de şapte luni, apoi a fost detronat de Darius I în 521 î.Hr. Magii au fost persecutaţi, dar au continuat să existe şi după moartea falsului Smerdis; un al doilea fals Smerdi (de nume Vahyazdāta) a încercat o lovitură de stat ,care a eşuat.
Problema dacă şi Cir II era zoroastrist este deschisa discuţiilor. În orice caz ,l-a influenţat mult,încât nu a impus o religie în Persia şi a permis evreilor captivi să se întoarcă în Canaan când persii au cucerit Babilonul în 539 î.Hr. Nu avem informaţii daca Darius I care era un închinător lui Ahura Mazda, ar fi fost şi un simpatizant ale învăţăturilor lui Zoroastru
Darius I şi, mai târziu, dinastia achemenizilor au arătat devoţiunea lor lui Ahura Mazda în inscripţii, permiţând religiilor să coexiste. În perioada aquemenidă zoroastrismul a luat amploare.
În ultima parte a acestei dinastii, încep să introducă divinităţi şi concepte religioase proto-indo-iraniene între membrii zoroastriştilor, încât au stabilit un calendar religios pentru noile divinităţi. Totuşi ,respectivele elemente sunt străine religiei zoroastrismului.
Aproape nimic nu se ştie de statutul zoroastrismului sub imperiile Seleucid şi Part, care au guvernat după invazia lui Alexandru Macedon în 330.
O formă de zoroastrism a fost religia principală în Armenia pre-creştină, sau a fost cel puţin importantă acolo. Perşii au făcut încercări de a promova religia acolo.
Înainte de secolul XI, zoroastrismul ajunsese în nordul Chinei pe Drumul mătăsii, având statut oficial în unele zone din China. Ruine de temple zoroastristas au fost găsite în Kaifeng şi Zhenjiang, şi potrivit unor aprecieri au existat până în anul 1130. În orice caz, influienţa zoroastrismului se poate aprecia în budism, în special în simbolul luminii.
În secolul VII, dinastia sasanidă a fost înfrântă de arabi. deşi unii dintre ultimii guvernanţi persecutaseră cultul zoroastrist, la început au fost incluşi de către musulmani ca Oamenii Carţii şi li s-a permis practica liberă.
Convertirea maselor la islam nu era dorită şi nici permisă, potrivit legii islamice. Nobilimea şi persoanele de la oraş au fost primele care s-au convertit la islam. Noua religie s-a extins mai lent între populaţia rurală. Mulţi zoroastrişti au emigrat, mai multe grupuri s-au stabilit în India. În secolele următoare zoroastrismul de formă graduală s-a intors la forma lui originală monoteistă, fără elemente politeiste.
Religia care a urmat după zoroastrism în Persia a fost influienţată de acesta. Când preoţii iranieni au încercat să combată învăţăturile lui Zoroastru, au readus vechea adorare a lui Mitra, mitrarismul s-a întins în lungul şi latul răsăritului şi în alte regiuni mediteraneene, fiind pentru un timp contemporan cu iudaismul cât şi cu creştinismul
Numărul de zoroaştrii s-a redus mult în ultimele secole, dar această religie continuă să existe. Cea mai mare parte dintre membrii se găsesc în India şi Iran. Există şi alte asociaţii în lume.
[modifică] Relaţiile cu alte religii şi culturi
Zoroastrismul are o importanţă unică în istoria religiilor lumii datorită tradiţiilor occidental avraamice şi orientale dharmice.
Învăţăturile lui Zoroastru au lasat urmă în cele trei mari religii: iudaismul,creştinism şi prin aceste două a fost influienţat şi islamul. Exemplu de aceste urme sunt:îngerii, arhanghelii ect, la fel ca şi personificarea răului ca şarpe sau întuneric şi Dumnezeu ca lumină.
Unele studii (Boyce, 1987; Black and Rowley, 1987; Duchesne-Guillemin, 1988) cred că un mare număr de elemente de eshatologie,angeologie si demonologie a iudaismului, o influenţă mare în creştinism, are originea în zoroastrism şi a fost transferată iudaismului în timpul captivităţii babiloniene şi erei persane. Cu toate acestea, există diferenţe între sistemele de gândire. Prima referinţă a respectivei influenţe se găseşte în Isaia 45:5-7.
Potrivit lui Mary Boyce, "zoroastrismul este cea mai veche dintre toate credinţele de revelaţie, şi a avut probabil influenţă ,direct sau indirect mai mult decât oricare alt cult individual".(Boyce, 1979, p. 1). Zoroastrismul a fost propus ca cea mai importantă sursă post-Torah , care s-a născut în timpul captivităţii babilonice.
[modifică] Texte Religioase
Zoroastrismul s-a format în jurul anilor 1600-1200 î.Hr. (în funcţie de sursele folosite) în nord-estul Iranului de către profetul Zoroastru, ale cărui învăţături au fost scrise în Avesta. Se crede ca zoroastrismul este una dintre primele religii monoteiste din lume, dar se poate considera zoroastrismul ca un honoteism (formă de trecere între politeism şi monoteism), unde exista credinţa într-un zeu principal dar nu unicul existent. Termenul a fost compus de orientalistul Max Müller (1823-1900), din grecescul henos-unul şi teos- dumnezeu. Divinitatea principală venerată are calităţile divinităţii supreme. Reprezintă o încercare de unificare a unui dumnezeu suprem, a religiilor politeiste comune în acele timpuri. Se crede că a influenţat alte religii ca iudaismul, creştinismul şi islamul.
Ahura Mazda este dumnezeul principal. Membrii zoroastrismului venerează focul etern ca simbol divin. Zoroastru predica dualismul bazat în lupta dintre Bine şi Rău, Lumina şi Întuneric. Principiul lui Zoroastru este că există un spirit bun Spenta Mainyu, identificat posterior cu Ahura Mazda şi un spirit rău Angra Mainyu asimilat cu Ahriman, opuşi reprezentând ziua şi noaptea, viaţa şi moartea. Aceste spirite convieţuiesc în fiecare fiinţă vie.
Avesta este o colecţie de texte sacre ale zoroastrismului. Deşi unele texte sunt foarte vechi, compendiul cunoscut astăzi, este rezultatul unei redacţii în timpul domniei lui Shapur II (309-379). De atunci s-au pierdut părţi importante, în special după căderea imperiului persan, când zoroastrismul a fost substituit cu Islamul. Copia cea mai veche este din 1288.
Partea cea mai veche din Avesta, textul sfânt al zoroaştrilor, este formată din imnuri, Gatha, se crede că au fost transmise de formă orală timp de secole înainte să fie scrise şi este posibil să fie scrise chiar de Zoroastru. Acesta apare ca un preot, Ahura Mazda i-ar fi dat misiunea de a reforma vechea religie, declarându-se ca unic dumnezeu al Binelui, încarnarea luminii, Vieţii şi Adevărului. Zoroastru condamnă cultul haoma şi printre altele şi sacrificiul taurelui care este animalul cel mai sfânt potrivit lui Zoroastru, Ahura Mazda era imortal prin el însuşi, fără a fi nevoie de sacrificii sângeroase.
Elimină calitatea divină a focului şi il transformă în simbolul luminii. În anii următori focul nu mai este venerat ca dumnezeu, ci ca un aspect principal a lui Ahura Mazda.
Gatha vorbeşte de relaţiile între Ahura Mazda şi şase categorii divine numite Amesha Spenta, Nemuritoarele Binecuvântari. În primele texte sunt clasificate ca Amesha Spenta şi posterior sunt personificate în arhangheli. Sunt:
• Vohu Mano : Buna Gândire. • Asha Vahishta : Cea mai bună cinste. • Xshathra Varya : Împărăţia de Dorit. • Spenta Armaiti : Binecuvântarea Gândirii Perfecte. • Haurvatāt : Integritate. • Ameretāt : Ne-Moarte.
Foarte aproape de Vohu Manō, se găseşte Spenta Mainyu, spiritul binefăcător, opusul lui Angra Mainyu spiritul cel rău, încarnarea negurilor şi a morţii. Chiar dacă aceste spirite sunt opuse ele sunt gemene.
Gatha este compusă probabil în epoca pre-achemenidă, înaintea secolului IV î.Hr. În timpul erei achemenizilor (648-330 BCE) zoroastrismul dezvoltă concepte abstracte despre cer, infern, judecata personală şi judecata finală, despre care face aluzie Gatha. Celelalte părţi din Avesta sunt sigur posterioare imnurilor Gatha . În particular imnurile numite Yasht, unde se vede reapariţia panteonului pe care a vrut sa-l elimine Zoroastru. Sunt sursa de informaţie cea mai importantă despre mitologia iraniană. În ciuda contradicţiilor cu imnurile Gatha , textele Avestei noi sunt venerate la fel de către adepţii zoroastrismului. Este bine sa amintim că limba imnurilor Gatha este foarte apropiată de Rig Veda şi cititorii ei pot s-o înţeleagă.
[modifică] Punctele principale ale zoroastrismului
Ahura Mazda este începutul şi sfârşitul, creatorul tuturor lucrurilor, cel care nu poate fi văzut, Eternul, Purul, unicul Adevăr.
Daena( din persa modernă) este Legea Eternă, al cărei ordine a fost revelată umanităţii. Înseamnă religie, credinţă, lege, si chiar dharma. Este ordinea corectă a universului, care trebuie s-o urmeze umanitatea. Este central în zoroastrism alegerea morală în viaţă, ca o luptă pentru a se apropia sau depărta de bine. Potrivit imnurilor Gatha, persoanele sunt libere şi responsabile, predestinarea este respinsă. Oamenii sunt responsabili de situaţia lor şi trebuie să acţioneze pentru a o schimba. Recompensa, câştigul, fericirea depinde de comportamentul persoanelor în viaţa lor. Morala zoroastristă se rezumă în: buna gândire, bune cuvinte, bune fapte (Humata, Hukhta, Hvarshta în avestic y Pendar-e Nik, Goftar-e Nik, Kerdar-e Nik, în persanul modern).
Toate sufletele trebuie să treacă un pod, pentru a fi judecate de gândirea , cuvintele şi faptele lor. În orice caz judecata nu este finală, şi când răul este eliminat, toate sufletele vor fi adunate. Poate fi considerată o religie universalistă cel puţin în privinta mântuirii.
Unii membrii ai zoroastrismului cred în venirea viitoare a unor Mesia, cunoscuţi sub numele de Peshotan
[modifică] Principiile Zoroastrismului
- Egalitatea: Drepturi egale, indiferent de rasă sau religie.
Respect faţă de toate formele de viaţă. Condamnarea asupririi fiinţei umane, actele de cruzime şi sacrificiile de animale.
- Ecologia: Natura ocupă un loc central în zoroastrism şi multe sărbători sunt celebrate în natură: ziua anului nou este prima zi a primăverii, sărbătoarea apei în vară, sărbătoarea toamnei la sfârşitul anotimpului şi sărbătoarea focului la jumătatea iernii.
- Muncă grea şi caritate.
- Fidelitate familiei, comunităţii şi tarii.
[modifică] Alte elemente caracteristice
- Simbolul focului: Energia creatorului este reprezentă în zoroastrism prin foc şi soare, elemente trainice, radiante, pure şi care susţin viaţa. Zoroastrişti în mod normal se roagă în faţa focului sau a unei surse de lumină. Nu se adorează focul, ci este simbolul divinităţii.
- Prozelitismul şi convertirea: Zoroaştri persani nu permit convertirea persoanelor straine de această religie. În ultimii ani zoroaştrii din Iran şi Occident sunt de acord cu convertirea altor persoane, dar nu este sprijinit de clerul oficial din Mumbai, India.
[modifică] Situaţia în prezent
În prezent există o gravă criză interna, datorită divergenţelor între preoţii conservatori şi tinerii modernişti. Unii care susţin practica funerară a strămoşilor şi au un edificiu numit Malabar, în zona cea mai scumpa din Bombay, o construcţie din piatră de culoare gri numita Turnul tăcerii. Acolo sunt duşi parsi (comunitate etnica de religie zoroastrică) care mor. Cadavrele copiilor, femeilor şi oamenilor sunt aşezate în partea superioară pe lespezi de piatră, expuse acvilelor. Păsările răpitoare le mănâncă carnea şi în puţin timp rămâne doar scheletul. Atunci soarele le usucă şi apoi resturile sunt semi-pulverizate şi aruncate într-o fântană specială la baza turnului. De acolo împinsă de apă ajunge în mare. Tinerii parsis cred că această practică care poate fi veche de 8mii ani, trebuie să dispară. Unii gandesc ca fară acest ritual această religie nu va mai fi aceeaşi.
[modifică] Zoroastrişti celebri
Reprezentantul parsis cel mai celebru a fost Feroze Gandhi, decedatul soţ al Indirei Gandhi, care era refuzat de Nehru, tatăl primerei ministre, pentru credinţa lui. Alti reprezentanţi faimoşi ar fi fost cei trei magi, din Biblie. Se zice că steaua le anunţa naşterea regelui de regi. Starul de rock Freddie Mercury, născut în Zanzibar în sânul unei familii persi. Directorul orchestrei Zubin Mehta deasemenea este zoroastrist.
[modifică] Biografii
- Ervad Sheriarji Dadabhai Bharucha: A Brief sketch of the Zoroastrian Religion and Customs
- Dastur Khurshed S. Dabu: A Handbook on Information on Zoroastrianism
- Dastur Khurshed S. Dabu: Zarathustra an his Teachings A Manual for Young Students
- Jivanji Jamshedji Modi: The Religious System of the Parsis
- R. P. Masani: The religion of the good life Zoroastrianism
- P. P. Balsara: Highlights of Parsi History
- Maneckji Nusservanji Dhalla: History of Zoroastrianism; dritte Auflage 1994, 525 p, K. R. Cama, Oriental Institute, Bombay
- Dr. Ervad Dr. Ramiyar Parvez Karanjia: Zoroastrian Religion & Ancient Iranian Art
- Adil F. Rangoonwalla: Five Niyaeshes, 2004, 341 p.
- Aspandyar Sohrab Gotla: Guide to Zarthostrian Historical Places in Iran
- J. C. Tavadia: The Zoroastrian Religion in the Avesta, 1999
- S. J. Bulsara: The Laws of the Ancient Persians as found in the "Matikan E Hazar Datastan" or "The Digest of a Thousand Points of Law", 1999
- M. N. Dhalla: Zoroastrian Civilization 2000
- Marazban J. Giara: Global Directory of Zoroastrian Fire Temples, 2. Auflage, 2002, 240 p, 1
- D. F. Karaka: History of The Parsis including their manners, customs, religion and present position, 350 p, illus.
- Piloo Nanavatty: The Gathas of Zarathushtra, 1999, 73 p, (illus.)
- Roshan Rivetna: The Legacy of Zarathushtra, 96 p, (illus.)
- Dr. Sir Jivanji J. Modi: The Religious Ceremonies and Customs of The Parsees, 550 Seiten
- Mani Kamerkar, Soonu Dhunjisha: From the Iranian Plateau to the Shores of Gujarat, 2002, 220 p
- I.J.S. Taraporewala: The Religion of Zarathushtra, 357 p
- Jivanji Jamshedji Modi: A Few Events in The Early History of the Parsis and Their Dates, 2004, 114 p
- Dr. Irach J. S.Taraporewala: Zoroastrian Daily Prayers, 250 p
- Adil F.Rangoonwalla: Zoroastrian Etiquette, 2003, 56 p
- Rustom C Chothia: Zoroastrian Religion Most Frequently Asked Questions, 2002, 44 p
