Poseidon

Poseidon
Zeul mărilor

Neptun (sculptură de Pietro Bracci, 1759)
Civilizația	mitologia greacă
Rol	zeul mărilor
Simboluri	tridentul, calul, taurul și spuma mării
Căsătorit cu	Amfitrita
Urmași	Triton (cu Amfitrita), Tezeu, Polifem, Agenor, Neleus, Anteu
Tată	Cronos
Mamă	Rhea
Bunic	Uranus
Bunică	Geea
Frați	Zeus, Hera, Hades, Demetra, Hestia
Modifică date / text

Acest articol se referă la zeul Poseidon (Neptun). Pentru alte sensuri, vedeți Neptun (dezambiguizare).

În mitologia greacă, Poseidon (greacă Ποσειδῶν) era zeul mării^[1], fiul lui Cronos și al Rheei. Ca și ceilalți frați ai săi, când s-a născut, Poseidon a fost înghițit de către tatăl său și apoi dat afară.

În mitologia romană este cunoscut sub numele de Neptun.

Etimologie

Caracterizare

Epitete

Enosichthon (Ἐνοσίχθων), însemnând "Cutremură-lume";
Kyanokhaitis (κυανοχαίτης), însemnând "Plete-de-beznă", epitet asociat cu părul închis la culoare, ca marea, al lui Poseidon;
Pontomǽdohn (ποντομέδων), însemnând "Stăpânul" sau "Conducătorul mării";

Atribute

Mituri

Poseidon a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpământeană, iar lui Poseidon Împărăția apelor. El sălășluia în fundul mării împreună cu soția sa, Amfitrita, alături de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin și purtat de un car tras de cai înaripați, spinteca valurile.

Poseidon stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniștite, el scotea insule la iveală sau le scufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său, făcea să izvorască râuri sau să se închege lacuri. Odată el a încercat împreună cu Hera și cu Atena să-l pună în lanțuri pe Zeus, dar încercarea a dat greș. De atunci Poseidon a fost mereu alături de preaputernicul său frate care cârmuia destinele lumii.

Neptun și Amfitrita
(de Lambert-Sigisbert Adam, 1740)

Legat de numele său este episodul întrecerii care a avut loc între el și zeița Atena atunci când a fost să-și împartă între ei pământul Atticei. Un alt episod îl înfățișează pe zeul mării lucrând cot la cot cu Apollo, ca să înalțe zidurile Troiei. Faptul că nu a fost răsplătit pentru munca sa a atras mânia lui Poseidon asupra troienilor. Această mânie, și faptul că Odiseu i-a ucis un fiu, pe ciclopul Polifem, l-a determinat pe puternicul zeu să-l urmărească pe erou cu răzbunarea sa, nimicindu-i pe rând corăbiile și aruncându-l de pe un țărm pe altul. Cu zeițele sau cu muritoarele de rând Poseidon a avut numeroși fii și fiice, majoritatea înfățișați ca niște ființe monstruoase sau a căror forță era de temut. Printre aceștia se numărau: ciclopul Polyphemus, gigantul Chrysaor, aloizii, Lamus - regele lestrigonilor, Triton etc.

Diverse

Cultul lui Poseidon

Răspândire geografică

Cultele zeilor mitologiei grecești sunt adesea vechi și adevărata lor întindere și popularitate este greu de determinat în zilele de azi. Ce rămâne se bazează pe mărturiile celor care trăiră atunci, printre care geografi și călători precum Strabon și Pausanias, și descoperiri arheologice.

Galerie

ceramică antică cu Atena și Poseidon
ceramică cu Poseidon ținând în mână tridentul și un pește
sculpturi cu Poseidon și Demetra descoperite în Smyrna, Turcia
sculptură cu Poseidon/Neptun (centru) expusă la Ancient Orient Museum din Tokyo

Referințe și note

^ Burkert 1985, pp. 136–139.

Bibliografie

Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1980
Bledea Emilia, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2
Burkert, Walter (1983), Homo Necans, University of California Press, Berkeley and Los Angeles. 1983. ISBN: 978-0-520-05875-0.
Burkert, Walter (1985), Greek Religion, Wiley-Blackwell 1985. ISBN: 978-0-631-15624-6.
Dietrich, B. C., The Origins of Greek Religion, Bristol Phoenix Press, 2004. ISBN: 978-1-904675-31-0.
Gantz, Timothy, Early Greek Myth: A Guide to Literary and Artistic Sources, Johns Hopkins University Press, 1996, Two volumes: ISBN: 978-0-8018-5360-9 (Vol. 1), ISBN: 978-0-8018-5362-3 (Vol. 2).
GML Poseidon
Gods found in Mycenaean Greece; a table drawn up from Michael Ventris and John Chadwick, Documents in Mycenaean Greek second edition (Cambridge 1973)
Hesiod, Theogony, in The Homeric Hymns and Homerica with an English Translation by Hugh G. Evelyn-White, Cambridge, Massachusetts., Harvard University Press; London, William Heinemann Ltd. 1914. Online version at the Perseus Digital Library.
Homer, The Iliad with an English Translation by A.T. Murray, Ph.D. in two volumes. Cambridge, Massachusetts., Harvard University Press; London, William Heinemann, Ltd. 1924. Online version at the Perseus Digital Library.
Homer; The Odyssey with an English Translation by A.T. Murray, PH.D. in two volumes. Cambridge, Massachusetts., Harvard University Press; London, William Heinemann, Ltd. 1919. Online version at the Perseus Digital Library.
Jenks, Kathleen (aprilie 2003). „Mythic themes clustered around Poseidon/Neptune”. Myth*ing links. Arhivat din original la 27 septembrie 2006. Accesat în 13 ianuarie 2007.
Seelig, Beth J. (august 2002), „The Rape of Medusa in the Temple of Athena: Aspects of Triangulation in the Girl”, The International Journal of Psychoanalysis, 83 (4): 895–911, doi:10.1516/3NLL-UG13-TP2J-927M