S-300
| S-300 | |
Lansatoare S-300 la repetițiile pentru parada militară de Ziua Victoriei din Moscova (5 mai 2008). |
|
| Tip | Sistem antiaerian |
|---|---|
| Loc de origine | |
| Istoric operațional | |
| În uz | 1978-prezent |
| Istoric producție | |
| Proiectant | Almaz-Antey |
| An proiectare | 1967–2005 |
| Producător | MZiK |
| An producție | 1978–2011 |
| modifică |
|
S-300 (Cod NATO: SA-10 Grumble) este un sistem de rachete sol-aer rusesc cu rază lungă de acțiune. S-300 a fost dezvoltat pentru a echipa Apărarea Antiaeriană Sovietică cu mijloace împotriva țintelor aeriene și a rachetelor de croazieră. Unele variante au fost adaptate pentru a intercepta rachete balistice, sistemul fiind îmbunătățit permanent. Radarul de cercetare a spațiului aerian al sistemului S-300 poate urmări până la 100 de ținte și dirija până la 12 rachete simultan. Rachetele sol-aer sunt containerizate și nu necesită întreținere pe toată durata exploatării. O variantă avansată a acestui sistem, denumită S-400, a intrat în dotarea armatei ruse în anul 2004 în număr redus.
Istoric [modificare]
Președintele rus, Dmitri Medvedev a interzis pe 22 septembrie 2010 livrarea de rachete de tip S-300 către Iran,[1] în cadrul aplicării unei rezoluții ONU ce sancționează Teheranul pentru programul său nuclear controversat. Pe 10 noiembrie 2010, Iranul a anunțat că a dezvoltat o versiune proprie a sistemului de rachete sol-aer S-300.[2]
Note [modificare]
- ^ en RIA Novosti (22 septembrie 2010). „Russia pulls plug on Iran arms deal”. upi.com. http://www.upi.com/Top_News/World-News/2010/09/22/Russia-pulls-plug-on-Iran-arms-deal/UPI-49941285186093/. Accesat la 21 aprilie 2012.
- ^ en Ramin Mostafavi (10 noiembrie 2010). „Iran says to test own model of Russia S-300 missile”. Reuters.com. http://www.reuters.com/article/2010/11/10/us-iran-missile-idUSTRE6A935I20101110. Accesat la 21 aprilie 2012.