Stația Spațială Internațională

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Stația Spațială Internațională

ISS Logo.svg
ISS pe 30 mai 2011

Caracteristici
Organizație Internațională
Domeniu Stație Stațială orbitală
Masă 277 598 kg (în 16 iunie 2008, după adăugarea modulului pressurizat (PM) al modulului experimental japonez Kibo de către STS-124)
Lansare 20 noiembrie 1998 pentru modulul Zarea
Lansator Proton
Sfârșitul misiunii
Durată
Durată de viață
Ieșire de pe orbită
Alte nume {{{alte_nume}}}
Program
Index NSSDC 1998-067A
Site
Descriere Orbită terestră joasă
Periapsidă
Perigeu 319,6 km
Apoapsidă
Apogeu 346,9 km
Altitudine
Localizare
Perioadă 91,20 minute
Înclinare 51,63°
Excentricitate
Semiaxa mare
Orbite {{{orbite}}}
Tip
Diametru
Suprafață
Distanță focală
Câmp
Lungime de undă
'
'
'
'
'
'
'
'
'
'
'
'
Staţia Spaţială Internaţională în august 2007.

Stația Spațială Internațională (engleză The International Space Station, ISS) este o stație spațială experimentală aflată în spațiu. Ea poate servi ca spațiu locuibil pentru un echipaj, post de comandă pentru operații pe orbită în jurul Pământului și ca port de întâlnire și acostare pentru mici nave spațiale.[1] Scopul pentru care este construită este studiul efectelor microgravitației și a menținerii vieții în spațiu și ca platformă de observație astronomică și a Pământului.[1]

Fiind plasată pe orbită la o altitudine ce variază între 319,6 km și 346,9 km,[2] este o structură artificială din spațiu care poate fi văzută cu ochiul liber de pe Pământ.[3]

Stația Spațială Internațională este un proiect la care participă cinci mari agenții spațiale: NASA (Statele Unite ale Americii), RKA (Rusia), JAXA (Japonia), CSA (Canada) și ESA (o asociație de mai multe țări europene).[4]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Între anii 1963 - 1966 s-a folosit experiența câștigată în cadrul programului Apollo pentru a concepe o stație spațială pe orbita terestră, care să fie locuită permanent de un echipaj și care să permită activități de laborator, observații astronomice, operații de montaj, și să fie depozite de piese, întreținere, nod de transport și legătură.

În anii 1970 au fost lansate șase modele de stații de tip Saliut și stația Skylab[5] Laboratorul Skylab, lansat pe orbită în data de 14 mai 1973 cu ajutorul unei rachete Saturn V modificate, din care doar primele două etaje serveau la propulsie, al treilea fiind înlocuit cu stația propriu-zisă[6] va fi prima stație care va demonstra posibilitățile.

În aprilie 1983 președintele SUA Ronald Reagan cere NASA să conceapă proiectul unei stații spațiale, iar în data de 25 ianuarie 1984, în Discursul despre starea uniunii anunță intenția de a fi construită, prin colaborare internațională.[7] Costurile sunt estimate la opt miliarde de USD.[8] În 27 iulie NASA înființează în acest scop un birou de studii.

În data de 31 ianuarie 1985 Agenția spațială europeană (ESA) aderă la proiect, urmată de în 16 aprilie de Canada și în 9 mai de Japonia. Explozia navetei Challenger în 28 ianuarie 1986 amână planurile NASA și duce la o revizuire completă a programului spațial. În 20 august sunt terminate noile planuri, costurile fiind evaluate la 12,2 miliarde USD.[8] În 1987, reevaluările succesive ale NASA și ale Academiei Naționale de Științe (engleză National Academy of Sciences) estimează costurile la 25 - 30 miliarde USD.[8]

În 16 iulie 1988, președintele Ronald Reagan botează stația spațială cu numele de Freedom (română Libertatea),[9] însă în acestă variantă stația nu va fi construită niciodată.

În 1993 administrația Clinton invită Rusia să participe la un proiect revăzut, bazat pe planurile stației Freedom și a stației rusești Mir 2, care trebuia să urmeze stației spațiale Mir,[5][10] proiect redenumit Alpha.[11] În februarie președintele Bill Clinton cere NASA reducerea drastică a costurilor, ceea ce duce la o nouă concepție. Americanii consideră că marea experiență a rușilor în domeniul misiunilor lungi la bordul stațiilor spațiale îi va feri de repetarea costisitoare a erorilor strategice sau tehnice. Raportul US General Accounting Office (GAO) estimează reducerea costurilor prin colaborare de la 19,4 miliarde USD la 17,4 miliarde.[11] În 16 decembrie NASA și Agenția Cosmică Rusă (rusă Rousskoye Kosmitcheskoye Agentsvo) (RKA), încheie un acord privind 10 zboruri ale navetei spre stația spațială Mir, iar în data de 23 iunie 1994 NASA este de acord cu plata unei sume de 400 de milioane USD.

În 13 iunie 1995 costurile sunt estimate la 93,9 miliarde USD, dintre care 50,5 miliarde pentru zborul navetelor.[12] Între 1995 - 1998 sunt efectuate câteva zboruri în care 11 astronauți americani acumulează 975 de zile la bordul stației Mir.[13] Navetele americane acostează de nouă ori la Mir și aduc oameni, cele necesare vieții și materiale.[14][15]

În 14 octombrie 1997 Brazilia aderă la proiect, iar în 11 ianuarie 1998 15 națini semnează la Washington, DC un acord pentru construirea stației.[10] Actual, 16 națiuni participă la proiect: SUA, 11 state din Europa (Belgia, Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Italia, Norvegia, Olanda, Regatul Unit, Spania, Suedia), Canada, Japonia, Brazilia și Rusia.[16] Deoarece rușii consideră denumirea „Alpha” nepotrivită, considerând că ei sunt cei care au creat prima stație spațială, stația este denumită simplu Stația Spațială Internațională (engleză International space station) (ISS).

În 20 noiembrie 1998 este lansat pe orbită de la cosmodromul Baikonur primul element al SSI, modulul Zarea (română Zorile), cu ajutorul unei rachete Proton.[10]

În octombrie 2005 ca urmare a accidentelor navetelor, NASA a anunță că până la sfârșitul programului se vor efectua doar 18 zboruri. Acestea vor transporta modulul Columbus și modului japonez JEM, însă platforma solară rusă[17] și centrifuga japoneză[14] nu vor fi trimise.

Expediții și misiuni[modificare | modificare sursă]

În limbajul NASA, prin expediție se înțelege rămânerea unui echipaj la bordul ISS o perioadă de timp mai îndelungată, în timp ce prin misiune se înțelege un zbor al unei nave (navetă sau navă Soiuz), fără ca echipajul să rămână pe ISS între două sau mai multe misiuni.[18]

Până în august 2008 au avut loc 17 expediții pe ISS, prima începând în 31 octombrie 2000 și sosind pe stație la 2 noiembrie.[19] A 17-a a început în data de 8 aprilie 2008 și este planificată să dureze până în octombrie 2008.[20] În tot acest interval ISS a fost locuită neîntrerupt de un echipaj format din 2 - 3 persoane.

Componentele ISS[modificare | modificare sursă]

ISS este prevăzută să conțină 14 module presurizate cu un volum total de cca. 1000 m3. Modulele sunt laboratoare, compartimente de acostare, sasuri, compartimente pentru echipaj, spații de înmagazinare. Actual deja 9 module sunt pe orbită, iar celelalte 5 își așteaptă lansarea. Fiecare modul este lansat pe orbită de o navetă spațială, o rachetă Proton sau o rachetă Soiuz.

În afară de module mai sunt o serie de componente care furnizează curent electric și participă la montarea și întreținerea stației

Modulele ISS[modificare | modificare sursă]

Data lansării Lansator Data cuplării Masă Zbor Imagine
Modulul Zarea
20 noiembrie 1998 Proton-K Nu e cazul 19 323 kg 1A/R Zarya from STS-88.jpg
Zarea (română Zorile[21]) este un modul de comandă, presurizat, care dispune de un sistem de propulsie și ghidare necesar în perioada inițială a asamblării, furnizează energie electrică, iar actual este folosit și ca spațiu de depozitare, atât în interior (partea presurizată), cât și în exterior (rezervoare de combustibil). Acest modul este actual în întregime proprietatea SUA deoarece a fost construit de Rusia la comanda și din fondurile americane.[22]
Modulul Unity (Node 1)
4 decembrie 1998 Endeavour, STS-88 7 decembrie 1998 11 612 kg 2A ISS Unity module.jpg
Unity (română Unitatea) (Node 1) este primul modul american, care conectează partea americană a stației de partea rusă prin intermediul Adaptorului de cuplare presurizat (engleză Pressurized Mating Adapter) (PMA-1).[23] Conține locurile de cuplare ale modulului Z0 Truss, sasului Quest, laboratorului Destiny și modulului Node 3.[24]
Modulul Zvezda
12 iulie 2000 Proton-K 26 iulie 2000 19 051 kg 1R ISS Zvezda module-small.jpg
Zvezda (română Steaua[21]) este un modul de serviciu asigurând spațiul de locuit pentru echipaj,[21] sistemele de menținere a vieții[25] și sistemele de corectare a orbitei și de orientare pe orbită, și este prevăzut cu locuri de andocare ale navelor Soiuz, Progress și pentru Vehiculul de transfer automat (engleză Automated Transfer Vehicle). Atașarea acestui modul a făcut ca ISS să poată fi locuită permanent.[26]
Modulul Destiny (US Laboratory)
7 februarie 2001 Atlantis, STS-98 10 februarie 2001 14 515 kg 5A ISS Destiny Lab.jpg
Destiny (română Destinul) este modulul principal american, și este un laborator destinat realizării sarcinilor americane pe ISS. El asigură și el spațiu de locuit pentru echipaj și are sisteme de menținere a vieții. Dispune de 24 de compartimente pentru experimente.[27]
Modulul Quest
12 iulie 2001 Atlantis, STS-104 14 iulie 2001 6064 kg 7A ISS Quest airlock.jpg
Quest (română Cercetarea) este sasul principal al ISS prin care se poate ieși în spațiu, folosind oricare dintre costumele spațiale: Unitatea de mobilitate extravehiculară[28] (engleză Extravehicular Mobility Unit) (EMU) americană sau costumul spațial Orlan[28] (română vulturul (de mare al) lui Steller) rusesc.
Modulul Pirs (Docking Compartment)
14 septembrie 2001 Soiuz-U 16 septembrie 2001 3580 kg 4R Pirs docking module taken by STS-108.jpg
Pirs (română Cheul) este un modul cu rol de sas, prevăzut cu locurile de andocare pentru navele Soiuz și Progress și permite ieșirea în spațiu și întoarcerea din spațiu a cosmonauților care folosesc costumul spațial Orlan. De asemenea, dispune de spații în care aceste costume sunt stocate.
Harmony (Node 2)
23 octombrie 2007 Discovery, STS-120 14 noiembrie 2007 14 288 kg 10A Harmony Relocation.jpg
Harmony (română Armonia) este un modul european cu rol de "nod utilitar" al ISS. Modulul este prevăzut cu patru compartimente pentru experimente, care dispun de curent electric și magistrală de date.[29] Modulul este un nod la care se pot conecta alte componente prin intermediul celor șase Mecanisme comune de cuplaj (engleză Common Berthing Mechanisms) (CBM). La Harmony este cuplat laboratorul european Columbus și cel japonez Kibō.[30] Tot la Harmony se cuplează Modulele logistice multifuncționale (engleză Multi-Purpose Logistics Modules) în timpul zborurilor navetelor.
Columbus (European Laboratory)
7 februarie 2008[31] Space Shuttle Atlantis, STS-122 11 februarie 2008 12 800 kg 1E S122e007873.jpg
Columbus este modulul principal european, și este un laborator destinat realizării sarcinilor europene pe ISS.[32] Dispune de 10 Compartimente internaționale standard pentru lucrări (engleză International Standard Payload Racks) (ISPR) și locuri de montare pentru experimente externe.[33]
JEM-ELM
11 martie 2008 Endeavour, STS-123 12 martie 2008 8386 kg[34] 1J/A Kibo ELM-PS on ISS.jpg
Japanese Experiment Module/Experiment Logistics Module (JEM-ELM) (română Modulul experimental japonez/Modulul logistic experimental) este o parte a laboratorului japonez Kibō (română Speranța[35]). ELM asigură transportul și înmagazinarea spre laborator și are o zonă presurizată pentru lucrări interioare și o zonă nepresurizată pentru lucrări exterioare.[36]
JEM-PM
31 mai 2008 Discovery, STS-124 3 iunie 2008 14 800 kg[37] 1J STS-124 Kibo.jpg
Japanese Experiment Module/Japanese Pressurized Module (JEM-PM) (română Modulul experimental japonez/Modulul japonez presurizat) este modulul central al Kibō, la care sunt cuplate modulele ELM, inclusiv partea exterioară. laboratorul este cel mai mare modul al ISS și conține 10 Compartimente internaționale standard pentru lucrări.[36]
Modulul MRM 2
15 august 2009
(planificat)
Soiuz-U (planificat) (nu sunt date) 5R Încă nu există fotografie.
Mini-Research Module 2 (MRM 2) (română Minimodulul de cercetare 2) este unul dintre noile componente rusești pentru ISS și va fi folosit și pentru andocare și înmagazinare la bordul stației.
Modulul Node 3
18 martie 2010
(planificat)
Discovery, STS-132 (planificat) 14 311 kg 20A Iss Node 3.JPG
Node 3 este ultimul dintre nodurile americane. Modulul va dispune de un sistem avansat de menținere a vieții, cu reciclarea apei uzate și generatoare de oxigen pentru respirat. Nodul va fi echipat cu patru locuri de cuplare a modulelor presurizate sau a vehiculelor de transport a echipajelor. Modulul va dispune de un loc în care va fi cuplat permanent modulul Cupola.
Modulul Cupola
18 martie 2010
(planificat)
Discovery, STS-132 (planificat) 1800 kg 20A Cupola at KSC.jpg
Cupola este un modul cu rol de observator. Modulul va dispune de computere de dirijare și de șapte ferestre protejate cu capace împotriva loviturilor micrometeoriților.[38] Modulul va permite coordonarea roboților Sistemului de service mobil (engleză Mobile Servicing System) (MSS). Echipajului ISS va putea urmări direct operațiunile robotizate și andocarea navelor. De asemenea, modulul va putea fi folosit ca punct de observare a Pământului.[39]
Modulul MRM 1
18 martie 2010
(planificat)
Atlantis, STS-131 (planificat) 4700 kg ULF4 Încă nu există fotografie.
Mini-Research Module 1 (MRM 1) (română Minimodulul de cercetare 1) va fi folosit de asemenea pentru andocare și înmagazinare la bordul stației.
Modulul MLM
Decembrie 2011[40]
(planificat)
Proton-K (planificat) 21 300 kg 3R MLM - ISS module.jpg
Multipurpose Laboratory Module (MLM) (română Modulul Laborator Multifuncțional) va fi modulul principal de cercetare al Rusiei ca parte a ISS, și va fi folosit pentru experimente, andocări și logistică. Va servi de asemenea ca spațiu de lucru și odihnă pentru echipaj. Va dispune de un sistem de orientare a stației pe orbită și de refacere a înălțimii orbitei.

Alte componente ale ISS[modificare | modificare sursă]

În afară de modulele presurizate ISS cuprinde o structură lungă, obținută prin integrarea unor segmente aduse separat. Structura cuprinde patru segmente de panouri solare, două la tribord (engleză starboard) S3/4 și S5/6 și două la babord (engleză port) P3/4 și P5/6. Tot pe această structură este un segment de montaj și întreținere care dispune în acest scop de brațul Canadarm2.

Asamblarea ISS[modificare | modificare sursă]

Vedere[modificare | modificare sursă]

Stația Spațială Internațională unită cu Endeavour și Johannes Kepler


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b NASA, p. 21
  2. ^ en ISS Height Profile Heavens Above, accesat 2008-07-23
  3. ^ en See the ISS from your home town ESA, accesat 29 iulie 2008
  4. ^ NASA, p. 97
  5. ^ a b en Oberg James International Space Station World Book Online Reference Center, 2005, accesat 2008-07-23
  6. ^ en Skylab Marks 35th Anniversary NASA, 14 mai 2008, accesat 2008-07-23
  7. ^ en Excerpts of President Reagan's State of the Union Address, 25 January 1984, NASA, accesat 2008-07-23
  8. ^ a b c en William J. Broad - How the $8 Billion Space Station Became a $120 Billion Showpiece The New York Times, 10 iunie 1990, accesat 2008-07-23
  9. ^ Space Station Freedom astronautix.com, accesat 2008-07-23
  10. ^ a b c de ISS - Großbaustelle in der Umlaufbahn rp-online.de, accesat 2008-07-23
  11. ^ a b en Space Station - Impact of the Expanded Russian Role on Funding and Research GAO/NSIAD-94-220 Report, iunie 1994, accesat 2008-07-23
  12. ^ en NASA Administrator Releases Statement on GAO Report NASA, accesat 2008-07-23
  13. ^ en Shuttle-Mir Goals spaceflight.nasa.gov, 4 aprilie 2004, accesat 2008-07-23
  14. ^ a b en The International Space Station and the Space Shuttle CRS Report for Congress, RL33568, 29 mai 2008, accesat 2008-07-23
  15. ^ en The International Space Station shuttlepresskit.com, accesat 2008-07-23
  16. ^ en International Space Station facts and figures CSA, accesat 2008-07-23
  17. ^ en Proceedings Transcript of NASA Heads of Agency ISS News Conference, March 2, 2006, accesat 2008-07-23
  18. ^ NASA, p. 96
  19. ^ International Space Station 2008 Calendar NASA.gov, accesat 2 august 2008
  20. ^ ISS Expedition 17 (press kit) NASA.gov, accesat 2 august 2008
  21. ^ a b c Astronauții de pe SSI își petrec timpul liber privind Pământul Ziua, 3 noiembrie 2000
  22. ^ NASA, p. 24
  23. ^ NASA, p. 26
  24. ^ NASA, p. 27
  25. ^ Viitorul aparține spațiului - Un nou modul pentru „alpha”: ZVEZDA! magazin, 13 iulie 2000
  26. ^ NASA, p. 25
  27. ^ NASA, p. 30
  28. ^ a b Despre cosmos, cu Prunariu și Ciupitu Curierul Național, 12 iulie 2003
  29. ^ NASA, p. 28
  30. ^ SUA, Rusia și UE se integrează în Cosmos Adevărul, 2 noiembrie 2007
  31. ^ en Chris Bergin PRCB plan STS-122 for NET Feb 7 - three launches in 10-11 weeks NASASpaceflight.com, accesat 28 iulie 2008
  32. ^ NASA, p. 32
  33. ^ Columbus a fost atașat cu succes la ISS Mediafax, 12 februarie 2008
  34. ^ en All Aboard STS-123 The Station Goes Global NASA, accesat 29 iulie 2008
  35. ^ Naveta Discovery s-a conectat la Stația Spațială Internațională Mediafax, 3 iunie 2008
  36. ^ a b NASA, p. 33
  37. ^ en STS-124 KIBO Hope for a New Era NASA, accesat 28 iulie 2008
  38. ^ NASA, p. 34
  39. ^ NASA, p. 35
  40. ^ en Consolidated Launch Manifest NASA.gov, accesat 29 iulie 2008

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Site-urile web ale agențiilor ISS[modificare | modificare sursă]

Cercetare[modificare | modificare sursă]

Live[modificare | modificare sursă]

Legăturile către contractorii principali ai ISS

Știri importante despre SSI

Multimedia[modificare | modificare sursă]

Fotografii din spațiu