Bogomilism

Bogomilismul a reprezentat un curent religios dualist gnostic ce sintetizează paulicianismul armean și mișcarea reformatoare a bisericii slave din Bulgaria între 950 și 1396.

Numele curentului religios provine de la presupusul Bogomil, călugăr bulgar cu intenții reformatoare, care se presupune a fi trăit către sfârșitul secolului al IX-lea.

Bibliografie

• J. C. Wolf, Historia Bogomilorum, Wittenberg, 1712
• Euthymius Zygabenus, Narratio de Bogomilis, ed. Johann Karl Ludwig Gieseler, Göttingen, 1842
• C. J. Jirecek, Geschichte der Bulgaren, Praga, 1876, p. 155, 174-175
• L. P. Brockett, The Bogomils of Bulgaria and Bosnia: The Early Protestants of the East, fără loc, 1879 [1]
• Viktor Sharenkoff, A Study of Manicheism in Bulgaria, New York, 1927
• Dmitri Obolensky, The Bogomils: A Study in Balkan Neo-Manichaeism, Cambridge, 1948
• Steven Runciman, The Medieval Manichee: A Study of the Christian Dualist Heresy, Cambridge, 1947
• E. v. Ivánka, Gerardus Moresanus, der Erzengel Uriel und die Bogomilen, "Orientalia Christiana Periodica", XXI, 1-2 (1955), p. 143-146
• Milan Loos, Dualist Heresy in the Middle Ages, Dordrecht, 1974
• K. Papasov, Christen oder Ketzer - die Bogomilen, Stuttgart, 1983
• Dimităr Angelov, Bogomilstvoto, Stara Zagora, 1995
• J. Ivanov, Bogomilski knigi i legendi, Sofia, 1925; traducere în franceză de către M. Ribeyrol: Livres et Légendes bogomiles, Paris, 1976