Ana Comnena
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ana Comnena (Greacă: Άννα Κομνηνή, Anna Komnēnē; 1 decembrie, 1083 – 1153) a fost o prinţesă bizantină, fiica împăratului Alexios I Comnen şi a Irinei Ducas. Este una dintre primele femei istoric cunoscute, scriind opera biografică Alexiada.
Cuprins |
[modifică] Familia şi copilăria
În luna decembrie 1083, împărăteasa Irina Ducas, soţia lui Alexios I Comnen, aştepta să nască în apartamentul Palatului Sacru, care se numea Camera Purpurei şi în care o veche tradiţie voia să vină pe lume copiii imperiali, cei care pentru acest motiv erau numiţi porfirogeneţi. Momentul era aproape, dar basileul, reţinut de războiul împotriva normanzilor, era absent din Constantinopol. Atunci tînăra femeie avu un gest frumos; cum simţi primele dureri, făcu semnul crucii peste pântece: Mai aşteaptă, copilaşule, până ce se va întoarce tatăl tău. Mama Irinei, femeie înţeleaptă şi cu judecată, auzind aceste cuvinte, se mânie foarte tare: Şi dacă bărbatul nu ţi se întoarce decât peste o lună? Ştii tu ceva despre asta? şi cum ai să faci ca să înduri suferinţele? Întâmplarea dădu totuşi dreptate tinerei femei. După trei zile, Alexe se întorcea în capitală, tocmai la timp, pentru a primi în braţe pe fiica ce i se năştea. Era prima dintre cei nouă copii ai împăratului. Fraţii ei mai mici, în ordinea vârstei se numeau Maria Comnena, Ioan al II-lea Comnen, Andronicus Comnen, Isaac Comnen, Eudochia Comnena, Teodora Comnena, Manuel Comnen si Zoe Comnena.
Înca din leagăn se puse pe capul micei prinţese diadema imperială; numele ei figura în aclamaţiile rituale cu care se salutau suveranii în Bizanţ; în acelaşi timp, o logodeau cu tânărul Constantin Dukas, fiul împăratului detronat Mihail al VII-lea, căruia Alexe Comnenul, uzurpându-i puterea, trebuise, din respect pentru dreptul legitim, să se angajeze a-i respeecta drepturile eventuale.
Deşi era atent educată în studiul istoriei, al matematicii, ştiinţei, şi al filosofiei greceşti, părinţii ei i-au interzis să studieze poezie antică, deoarece considerau că este neindicat şi chiar periculos pentru o tânără prinţesă a citi asemenea glorificări ale unor zei consideraţi la vremea respectivă decandenţi. În ciuda faptului că aceasta îi fusese interzisă, Ana a continuat să studieze poezia împreună cu unul dintre eunucii de la curte. Astfel, Ana a primit o extraordinară educaţie, devenind fără îndoială una dintre cele mai învătate femei ale timpului.
[modifică] Logodnă şi căsătorie
După cum era obisnuit în perioada medievală, Ana a fost "promisă" încă din primii ani de viaţă. Trebuia să se căsătorească cu Constantin Ducas, fiul împăratului Mihail VII Ducas şi a Mariei de Alania. La momentul logodnei, împăratul Alexius nu avea niciun fiu care să poată să moştenească tronul, tânărul Constantin fiind proclamat co-împărat al Imperiului Bizantin. În 1087 însă un moştenitor s-a născut, Ioan II Comnen, Constantin trebuind să renunţe la pretenţiile sale imperiale. A murit la scurt timp după aceste evenimente.
În 1097, Ana Comnena, la vârsta de 14 ani s-a căsătorit cu un tânăr aristrocrat, Nicefor Bryennus. Bryennus provenea dintr-o familie de aristocraţi care pretinseseră dreptul la tron înainte de începutul domniei lui Alexius I. Bryennus era de asemenea un renumit om politic, general, şi istoric. Ana a susţinut mereu că se căsătoriseră din raţiuni politice şi nu din dragoste, deşi s-a dovedit că uniunea avusese succes. Au fost căsătoriţi timp de patru decenii de ani, având patru copii: Alexius, Ioan Ducas, Irina, and Maria Bryennina Comnena.
[modifică] Pretenţii la tron
Încă din copilărie, Ana visa că într-o zi va conduce ea insăşi Imperiul, un vis destrămat de naşterea fratelui ei. Totuşi, dorinţa de a deţine puterea a Anei nu i-a permis acceptarea urcării pe tron a lui Ioan. Ana considera că ea şi soţul ei ar trebui sa-şi asume titlurile de împăraţi. Astfel, cei doi, conspirând cu mama Anei, Irina Ducas, au încercat să îl dezmoştenească pe Ioan, urmând ca soţul Anei să preia coroana de împărat. La momentul acela, tatăl ei era foarte slăbit, luptându-se cu boala. Chiar şi aşa, planul lor nu a reuşit, iar în 1118 Ioan II Comnen a devenit noul împărat bizantin.
Ana persistă însă, crezând în continuare că poate prelua coroana imperială, şi în 1118 plănuieşte din nou să îl înlăture pe fratele ei şi să îl înlocuiască cu Nicefor. Planul ei a eşuat din nou, de această dată deoarece în ultimul moment Nicefor a refuzat să colaboreze. Înfuriată şi dezamăgită de slăbiciunea soţului ei, Ana spune că "natura le-a încurcat sexele; el trebuia să fi fost femeie." Conspiraţia a fost apoi descoperită şi Ana a fost forţată să renunţe la proprietăţi şi la statutul imperial pe care îl deţinea, fiind apoi exilată la o mânăstire din Kecharitomene, ctitorită de mama sa. Mama Anei, Irina şi sora sa Eudochia au fugit impreună cu ea. În mod ironic, Nicefor a rămas în palatul imperial şi a devenit cu timpul unul dintre cei mai apropiaţi consilieri ai împăratului Ioan.
[modifică] Studiul istoriei
În claustrare, Ana şi-a dedicat întregul timp studiului filosofiei şi al istoriei. Ţinea adunări unde erau invitaţi intelectuali ai vremii, multe fiind dedicate studiilor aristotelice. Geniul Anei şi cunoştinţele sale sunt evidente în operele sale. Printe altele, cunoştea filosofie, literatură, gramatică, teologie, astronomie, şi medicină. Putem presupune luând în considerare erori minore că cita din memorie din Homer şi din Biblie scriind opera sa cea mai importantă, Alexiada. Contemporanii ei, precum episcopul de Efes, George Tornikes, o considerau pe Ana ca pe o persoană care atinsese “cel mai înalt grad de înţelepciune laică şi religioasă”
Fiind istoric, Nicefor Bryennus lucra la un eseu numit “Material pentru istorie”, concentrându-se asupra domniei lui Alexius I. A murit in 1137 înainte de a-şi temina opera. La vârsta de 55 de ani Ana a decis să continue eseul soţului ei, numind opera după finalizare Alexiada, istoria vieţii şi domniei (1081–1118) tatălui ei. Scrisă în greca veche Alexiada este astăzi principala sursă pentru istoricii care studiază istoria bizantină la sfârşitul secolului al XI-lea şi începutul secolului al XII-lea.
În Alexiada, Ana redă istoria relaţiilor politice şi a războaielor dintre Alexius I şi tările din Vest, cunoscându-le din interior. Descrie în detaliu armele şi tacticile folosite în bătălii. Deşi subiectivă, relatarea primei cruciade este de o mare valoare pentru istorie fiind singura scriere a unui martor ocular de origine bizantină existentă. Alexiada ne permite a observa evenimentele epocii din perpectivă bizantină. Oponentă determinantă a Bisericii Romano-Catolice şi o entuziastă admiratoare a Imperiului Bizantin, Ana considera cruciadele periculoase din punct de vedere politic şi religios. Cartea contribuie de asemenea la întelegerea mentalitaţii şi percepţiei feminine în vremea Bizanţului.
Stilul literar al Anei Comnena este influenţat de operele scrise de Tucidide, Polibius, şi Xenofon, încearcând să menţină stilul atenian al perioadei, rezultatul fiind unul artificial. Chiar şi aşa. în mare parte, evenimentele descrise în Alexiada sunt considerate autentice, opera împlind standardele vremii din punct de vedere istoric.
Data exactă a morţii Anei Comnena este incertă. Luând în considerare datele din Alexiada putem deduce că încă trăia în 1148. Alexiada ne relevă anumite informaţii despre tulburarea interioară a Anei. Ea scrie că "mulţi o urau, deşi nimeni nu putea să o vadă". Astfel, suporta greu poziţia sociala izolată pe care i-o impusese exilul.
Ana Comnena a fost fără îndoială un excepţional învătat al vremurilor în care a trăit, transmiţându-ne informaţii nepreţuite despre Imperiul Bizantin şi despre lumea medievală văzută din perspectivă bizantină.
[modifică] Bibliografie
- Ana Comnena, Alexiada, tradusă de către Elizabeth A. Dawes în 1928.
- Ana Comnena, Alexiada, editată şi tradusă de către E.R.A. Sewter. Harmondsworth: Penguin, 1969.
- Georgina Buckler, Anna Comnena: A Study, Oxford University Press, 1929.
- John France, Ana Comnena, Alexiada şi prima cruciadă, Reading Medieval Studies (1983)
- K. Varzos, Ē genealogia tōn Komnēnōn, Thessalonikē, 1984.
- Thalia Gouma-Peterson, Ana Comnena şi vremea sa, New York: Garland, 2000.
- Jonathan Harris, Bizanţul şi cruciadele, Londra: Hambledon, 2003.
- Dicţionarul bizantin Oxford, Oxford University Press, 1991.
- Levin, Carole, Femei extraordinare ale lumii medievale şi ale Renaşterii. Connecticut: Greenwood Press, 2000.
[modifică] Legături externe
- "Ana Comnena" la Catholic Encyclopedia.
- Female Heroes From The Time of the Crusades: Anna Comnena.1999. Women in World History. 12 Dec. 2006. < [1]>.
Acest articol conţine text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicaţie aparţinând domeniului public.
