Icoană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Icoană rusească, anul 1100,
Școala din Kiev.

Icoana este o imagine plastică, artistică sau artizanală a unor ipostaze sau acțiuni ale divinității sau a unor sfinți sau zeități de rang secundar , fiind deci considerată sacră (în special în cadrul religiei creștine ortodoxe). Este expusă atât în lăcașurile de cult, dar și în locuințele credincioșilor, uneori și în alte edificii cu scopul de a evoca divinitatea.

Cuprins

Etimologie [modificare]

Cuvântul provine din grecescul εικóνα, ikóna („imagine”, „figură”, în contradicție cu εíδωλο, ídolo — imagine înșelătoare, de vis[1])

Origini [modificare]

Încă de la începutul creștinismului s-au realizat picturi care reprezentau pe Iisus, Fecioara Maria, sfinții, îngerii sau crucea.

Primele relatări despre icoane parvin de la scriitorul croat medieval Aelius Lampridius Cervinus (14601521), care, în Istoria Augustă, se referea la împăratul roman Alexandru Severus (222235). Împăratul deținea un fel de capelă, lăcaș de venerare a imaginilor strămoșilor decedați, iar printre acestea se aflau și figura lui Apollonius din Tyana, Orfeu, Avraam și chiar Iisus Hristos.

Leonardo da Vinci,
ulei pe lemn, 1478.

Clasificare [modificare]

Icoanele pot fi clasificate după următoarele criterii:

Note [modificare]

  1. ^ a se vedea semnificația de „chip cioplit” a lui idol.

Bibliografie [modificare]

  • Bevan, Edwin. Holy Images: An Inquiry into Idolatry and Image-Worship in Ancient Paganism and Christianity, Londra, 1940
  • Bréhier, L. La querelle des images, Paris, 1905
  • Grabar, A. L'Iconoclasme byzantin, Paris, 1957
  • Kernbach, Victor. Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. ISBN 973-29-0030-X.
  • Schröder, A. Introduction to Icons, 1967

Legături externe [modificare]