Teracotă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Basorelief sumerian în care este înfățișat cineva care cânta la harpă. Dateaza din mileniul al II-lea î.e.n. și este expus în Luvru-ul din Paris
Teracotă de perete

Teracotă (din italiană terracotta < terra – pământ, cotta – ars) este un produs ceramic obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire.

De regulă se folosește pentru a produce cahle pentru sobe, vase de uz casnic, obiecte ornamentale.

În domeniul artei, prin același procedeu se obțin sculpturi rezistente în timp, după ce au fost modelate inițial din argilă. În Mausoleul Qin Shihuangdis, din China, a fost descoperită așa numita „armată de teracotă”, formată din 8.000 de războinici din argilă arsă plus 700 de cai, din același material, toți în mărime naturală. Figurile din argilă arsă au o înălțime de circa 1,80 m.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]