Gips
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Gips | |
 Gips (varietatea de deşert „Trandafir de nisip”) |
|
| Formula chimică | CaSO4 • 2 H2O |
| Sistem de cristalizare | monoclinic |
| Clasa cristalului | 2/m |
| Culoare | incolor, alb |
| Urma | albă |
| Duritate pe scara Mohs | 1,5 - 2 |
| Densitate | 2,3 g/cm³ |
| Luciu | sticlos şi mătăsos |
| Opacitate | transparent până la opac |
| Spărtură | sidefiu |
| Clivaj | perfect |
| Habitus | prismatic, tabular, fibros |
| Suprafaţa cristalului | ___ |
| Macle | Hemitropie normală (în formă de "coadă de rândunică" sau "vârf de lance" |
| Optică | |
| Refracţie | na = 1.519 - 1.521,
nb = 1.522 - 1.526, nc = 1.529 - 1.531 |
| Refracţie dublă | ___ |
| Pleochroismus | ___ |
| Deviaţie optică | cu două axe (+) |
| Unghiul de dispersie a axei optice |
2vz ~ 58° |
| alte proprietăţi | |
| proprietăţi chimice | ___ |
| Conductibilitate termică | bună |
| Minerale asemănătoare | ___ |
| Radioactivitate | nu este radioactiv |
| Magnetism | nu are |
| caractere speciale | ___ |
Gipsul este un mineral incolor, cu forme intermediare de culoare, până la alb, având formula chimică: CaSO4 • 2 H2O (sulfat de calciu).
Roca cu conţinut ridicat în gips se numeşte tot gips.
Gipsul este uşor solubil în apă, are o duritate mică (2), cristalizează în sistemul monoclinic, lasă o "urmă" albă.
Cuprins |
[modifică] Caracteristici
Prin încălzire, pierde o parte din apa de cristalizare formându-se un "hemihidrat" numit Bassanit, cu formula chimică: CaSO4 • ½ H2O.
Prin pierderea în continuare a apei de cristalizare se formează sulfatul anhidru de calciu, denumit Anhidrit (CaSO4).
[modifică] Răspândirea în natură
Apare atât ca formă masivă şi cristalină, cu cristale incolore sau colorate în alb, galben, roşu sau cenuşie (alabastru), cât şi sub formă fibroasă (gips fibros). În unele cazuri poate forma cristale transparente (selenit). În mina Naica din Chihuahua, Mexic s-au găsit cristale cu lungime de 15 m.
Gipsul se formează prin cristalizare din soluţii suprasaturate în sulfat de calciu din apa de mare, sau prin acţiunea acidului sulfuric asupra rocilor calcaroase.
Zăcăminte mai importante de gips se află în Mexic, Algeria, Spania, Germania.
[modifică] Varietăţi
- α-Halbhydrat (CaSO4 • ½ H2O) se formează într-o cavitate (autoclav) inchisă.
- β-Halbhydrat (CaSO4 • ½ H2O) prin ardere amestecat cu apă în atmosferă.
- Anhydrit III (CaSO4 • 0,x H2O) formare la temperaturi până la 300°C.
- Anhydrit IIs (CaSO4) formare la temperaturi între 300-500°C
- Anhydrit IIu (CaSO4) formare la temperaturi între 500-700°C
- Anhydrit I (CaSO4) formare la temperaturi de 1180°C.
[modifică] Utilizare
Prin calcinare pierde apa de cristalizare; pulberea obţinută absoarbe din nou apă, solidificându-se. Această proprietate este folosită în industria de construcţii. Creta folosită în şcoli provine la fel din gips.
În medicină este utilizat pentru fixarea fracturilor de oase, ca bandaj de gips, în stomatologie ca mulaj.
În arheologie, paleontologie şi în artă, ca statui din gips curat sau în amestec cu alte minerale.
[modifică] Istoric
Încă din antichtate este gipsul folosit în construcţii, pentru ornamentarea clădirilor, sau ca mortar.
[modifică] Vezi şi
|
||||||||||||||
