Limbile amerindiene

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Scriere yukatecă în Codexul Dresden, secolele XI–XII d.Hr., Chichén Itzá

Limbile amerindiene (mai rar, limbile pre-columbiene) definesc totalitatea limbilor vorbite de către autohtonii din cele două Americi înainte de venirea și colonizarea europenilor (începând cu secolul al XVI-lea) și de urmașii lor actuali.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Limbile ameridiene sunt caracterizate de ramuri și idiomuri în cazul cărora nu este întotdeauna bine documentată și argumentată apartenența la una și acceași familie genealogică a unora dintre grupuri, diferențele structurale dintre acestea fiind foarte pronunțate.

Impunerea culturii europene și formarea structurilor politice moderne au fost principalii factori ce au condus la marginalizarea celor mai multe dintre limbile amerindiene și la dispariția treptată a acestora.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

În mod tradițional, limbile amerindiene sunt împărțite în trei mari grupuri

  • grupul nord-american
  • grupul mexican și centro-american sau mezo-american
  • grupul sud-american-antilez

Grupul nord-american[modificare | modificare sursă]

Distribuţia pre-colonială a limbilor din grupul nord-american

În cadrul grupului nord-american se disting mai multe ramuri sau sub-familii lingvistice, cele mai reprezentative fiind:

  • algonkina (peste 17 varietăți dialectale cu peste 100000 de vorbitori)
  • irocheza (16 varietăți dialectale[1], peste 20000 de vorbitori)
  • siuana sau sioux (aproximativ 25000 de vorbitori, 10 idiomuri, dintre care, cel mai important - dakota)
  • muskogeana (circa 10000 de vorbitori în statele Alabama și Oklahoma)
  • athabaskana (aproximativ 120000 de vorbitori în Canada și SUA, 30 de idiomuri distincte, între care mai cunoscute sunt navajo și chipewyan)
  • uto-azteca (aproximativ 1 milion de vorbitori în Mexic și SUA, 25 de idiomuri distincte, între care cel mai cunoscut este azteca)
  • salișana (23 de idiomuri distincte, vorbite pe coasta de nord-vest a Atlanticului)
  • hokana sau hokaltecana (23 idiomuri distincte[2], vorbite mai ales în California și vestul Mexicului)
  • penutiana (aproximativ 1,5 milioane de vorbitori, peste 45 de idiomuri distincte, între care unele au migrat către sud, precum mayana - circa 2 milioane de vorbitori în Mexic, Guatemala, Honduras araucana - Chile și Argentina).

Lista sub-familiilor lingvistice din grupul nord-american:

  1. Adai
  2. algonkină
  3. Alsea
  4. Atakapa
  5. athabaskană
  6. Beothuk
  7. Caddo
  8. Cayuse
  9. Chimakum
  10. Chimariko
  11. Chinook
  12. Chitimacha
  13. Chumash
  14. Coahuilteco
  15. Comecrud
  16. Coos
  17. Cotoname
  18. Eskimo–Aleut
  19. Haida
  20. hokană
  21. Huelel
  22. irocheză
  23. Kalapuy
  24. Karankawa
  25. Karuk
  26. Keres
  27. Kutenai
  28. Maidu
  29. muskogeană
  30. Na–Dené
  31. Natchez
  32. Palaihnih
  33. penutiană
  34. Pomo
  35. Salin
  36. salișană
  37. Shasta
  38. siuană sau sioux
  39. Siuslaw
  40. Solano
  41. Takelma
  42. Tano
  43. Timucua
  44. Tonkawa
  45. Ts’msyan
  46. Tunica
  47. Uti
  48. uto-aztecă
  49. Wakash
  50. Wappo
  51. Washo
  52. Wintu
  53. Yana
  54. Yokutsan
  55. Yuchi
  56. Yuki
  57. Yuman
  58. Zuni

Grupul mexican și centro-american[modificare | modificare sursă]

Limbi amerindiene vorbite în Mexic de mai mult de 100000 de vorbitori.

În ceea ce privește grupul mexican și centro-american, mai sunt vorbite doar 10-15 limbi de mai mult de 100000 vorbitori.
Principalele ramuri lingvistice ale acestui grup sunt:

  • otomangeana sau olmeca (20 de idiomuri distincte răspândite în sudul Mexicului, peste 1 milion de vorbitori)
  • maya sau yukateca (aproximativ 400000 de vorbitori în Mexic, Belize și Guatemala)
  • nahuatl (circa 1 milion de vorbitori în Mexic).

Grupul sud-american-antilez[modificare | modificare sursă]

Sub-familiile principale ale grupului sud-american-antilez; marcate cu negru, punctele definesc limbi izolate, iar cele cu gri, limbile neclasificate.

Principalele sub-familii ale acestui grup sunt:

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Se estimează că, înainte de descoperirea Americii de către europeni, în America de Nord, la nord de Mexic și între cele două mari oceane trăiau între 4-7 milioane de oameni, vorbind aproximativ 300 de limbi diferite, în America Centrală, inclusiv Mexic, circa 20 de milioane de locuitori -vorbitori ai uneia dintre cele 300 de limbi răspândite în acea zonă -, iar în America de Sud, se estimează un număr de circa 15-20 de milioane de locuitor vorbind mai bine de 500 de limbi.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Iroquoian languages. Encyclopædia Britannica
  2. ^ en Lewis, M. Paul (ed.), 2009. Ethnologue: Languages of the World, Sixteenth edition. Dallas, Tex.: SIL International.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]