Sincretism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sincretismul este o doctrină filosofică sau religioasă în care se îmbină elemente din sisteme felurite de gândire sau de credinţe, uneori depărtate între ele. Într-o accepţie mai îngustă, tendinţă manifestată mai ales în secolele II-IV d.C. de a se contopi într-o figură divină atribute şi caracteristici aparţinând mai multor divinităţi întrucâtva înrudite, cum ar fi Sarapis - Zeus - Helios, Attis - Dionysos, Isis „cea cu zece mii de nume“ etc.
Pe plan filosofic, sincretismul se manifestă mai ales în opera lui Plotin şi a elevilor lui, Iamblic şi Porfir.
Exemple de sincretism (paralelisme de cult religios):
- Teza „Păcatului originar” a fost cunoscuta cu mult timp inainte (Cultul lui Mithras, zeitate din vechea Persie).
- „Cultul Misteriilor” practicat de popoarele elene, a avut ca personaj central un „Messia” („Fiul Zeilor”). Acesta urma sa aduca mântuirea, dar - la fel ca si Isus - numai dupa supunere la chinuri trupesti si rastignire.
- A existat si in trecut legenda „Învierii unui Messia”, a treia zi dupa răstignire, cu gasirea mormântului gol, având uriasa piatră rotundă de inchidere dată la o parte.
- Idea „Ridicarii la Cer a lui Messia” a existat deja in vechi credinţe.
- Idea „Trinitătii” („Sf. Treime”) a fost - deasemenea - demult cunoscută in vechile religii.
- Zeii „Mithras” si „Dionysos” ar fi infaptuit si ei multe minuni (vindecări miraculoase de boli, reinvierea mortilor, transformarea apei in vin etc).
- Cultul religios elenistic prevedea „botezul”, cu conditia unui prealabil post alimentar si ispăşirii unor penitenţe. Acesta prevedea „Masa Sfântă”, echivalentă „Euharistiei”. „Masa Sfânta” simboliza gustarea din trupul si băutul din sângele zeităţii, exact ca in sacramentul Euharistiei. Mai mult chiar, pâinea „Mesei Sfinte” se împărţea credincioşilor sub forma unei hostii, concomitent cu facerea semnului crucii.
[modifică] Bibliografie
- „Jesus”, Michael Grant, London, 1977
- ”Saint Paul”, Michael Grant, London, 1976
- “Das Geheimnis des Rabbi J.“, Johannes Lehmann, München, 1990
- “Abermals krähte der Hahn“, Karlheinz Deschner, Stuttgart, 1962
- ”The holly blood and the holy Grail”, Henry Lincoln, Michael Baigent, Richard Leigh, London, 1982
- “The Messianic Legacy“, Henry Lincoln, Michael Baigent, Richard Leigh, London, 1986
- ”Jesus – Ein kritisches Lesebuch”, Holger Wolandt, München, 1993
- “Jesus starb in Kashmir“, Andreas Faber-Kaiser, Berlin, 1998
- „Jesus der Mensch”, Alfons Rosenberg, München, 1986
- “The trial - The life and inevitable crucification of Jesus“, Gordon Thomas, London, 1987
- ”Jesus – Gestalt und Geschichte, Bern, 1957
- “Die kleine Welt des Jesus Christus“, Gerhard Prause, Hamburg, 1981
- “Starb Jesus in Kashmir ?“, Siegfried Obermeier, Wien, 1983
- “Jesus“, David Flusser, Hamburg, 1968
- “Kleines Lexikon kirchlicher Begriffe“, Johannes Hanselmann, München, 1969
- “Reclams Lexikon der Heiligen und der biblischen Gestalten“, Hiltgart L. Keller, Stuttgart 1991
- “Who’s who in der Bibel“, Peter Calvocoressi, München, 1990
- “Von Aaron bis Zypern – Lexikon biblischer Eigennamen“, Hans-Detlef Hoffmann et al, Gütersloh, 1983
- “Gnosis – Das Buch der verborgenen Evangelien“, Werner Hörmann, Augsburg, 1995
- “Frühe Stätten der Christenheit“, Peter Bamm, München, 1964
- “Das Hausbuch der Heiligen und Namenspatrone“, Alfred Läpple, München, 1984
- “Die grossen Religionen der Welt“, Hans-Joachim Schoeps, Zürich, 1968
- “Lexikon des Mönchtums und der Orden“, Johanna Lanczkowski, Wiesbaden, 1997
- “Jerusalem und Rom“, Ethelbert Staufer, Bern, 1957
- “Lexikon zur Bibel“, Fritz Rienecker, Wuppertal, 1960
- ”Die biblischen Wunder”, Milan Ryzl, München, 1990
- “Die nichtchristlichen Religionen“, Helmuth von Glasenapp, Frankfurt am Main, 1957
