Sincretism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Religie tradițională

Aum


Concepte cheie

Dumnezeu · Pământ
Zeitate · Prezicere
Sacrificiu · Lume subterană
Epoca de aur · Inițierea
Axa lumii · Arborele lumii
Mit · Monoteism
Politeism · Sfințenie
Pietre sacre · Sincretism
Societate secretă

Primele forme de religie

Animism · Zoolatrie
Cultul morților · Magie
Polidoxie · Totemism
Fetișism · Șamanism

Locuri istorice

Asia (Bon · Budism
Taoism · Confucianism
Hinduism · Mugyo
Șintoism · Tengriism)
Jainism · Sikhism)
Africa (Egiptul antic
Africa de Sud și Centrală)

Orientul Mijlociu și zona mediteraneană
(Zoroastrism · Islam
Iudaism · Creștinism)

America precolumbiană
Europa precreștină
(Triburi germanice · Armenia antică · Grecia antică · Celți
Slavi)

Oameni

Kohen · Brahman
Druid · Preot
Imam · Lama
Mag · Mobad
Monah · Oracol
Șaman · Volhv

Entități supranaturale

Аlbasta · Înger
Asura · Demon
Jinn · Duh
Satan · Daevas
Vârcolac · Fantomă
Ciort · Elf · Pricolici

Sincretismul este o doctrină filosofică sau religioasă în care se îmbină elemente din sisteme felurite de gândire sau de credințe, uneori depărtate între ele. Într-o accepție mai îngustă, tendință manifestată mai ales în secolele al II-leaal IV-lea d.Hr. de a se contopi într-o figură divină atribute și caracteristici aparținând mai multor divinități întrucâtva înrudite, cum ar fi SarapisZeusHelios, AttisDionisos, Isis „cea cu zece mii de nume” etc.

Pe plan filosofic, sincretismul se manifestă mai ales în opera lui Plotin și a elevilor lui, Iamblic și Porfir.

Exemple de sincretism (paralelisme de cult religios):

  • Teza „Păcatului originar” a fost cunoscută cu mult timp înainte (Cultul lui Mithras, zeitate din vechea Persie).
  • „Cultul Misteriilor” practicat de popoarele elene, a avut ca personaj central un „Messia” („Fiul Zeilor”). Acesta urma să aducă mântuirea, dar — la fel ca și Isus — numai după supunere la chinuri trupești și răstignire.
  • A existat și în trecut legenda „Învierii unui Messia”, a treia zi după răstignire, cu găsirea mormântului gol, având uriașa piatră rotundă de închidere dată la o parte.
  • Ideea „Ridicării la Cer a lui Messia” a existat deja în vechi credințe.
  • Ideea Trinității (Sfânta Treime) a fost — de asemenea — demult cunoscută în vechile religii.
  • Zeii Mithras și Dionysos ar fi înfăptuit și ei multe minuni (vindecări miraculoase de boli, reînvierea morților, transformarea apei în vin etc).
  • Cultul religios elenistic prevedea „botezul”, cu condiția unui prealabil post alimentar și ispășirii unor penitențe. Acesta prevedea „Masa Sfântă”, echivalentă Euharistiei. „Masa Sfânta” simboliza gustarea din trupul și băutul din sângele zeității, exact ca în sacramentul Euharistiei. Mai mult chiar, pâinea „Mesei Sfinte” se împărțea credincioșilor sub forma unei hostii, concomitent cu facerea semnului crucii.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • „Jesus”, Michael Grant, London, 1977
  • ”Saint Paul”, Michael Grant, London, 1976
  • “Das Geheimnis des Rabbi J.“, Johannes Lehmann, München, 1990
  • “Abermals krähte der Hahn“, Karlheinz Deschner, Stuttgart, 1962
  • ”The holly blood and the holy Grail”, Henry Lincoln, Michael Baigent, Richard Leigh, London, 1982
  • “The Messianic Legacy“, Henry Lincoln, Michael Baigent, Richard Leigh, London, 1986
  • ”Jesus – Ein kritisches Lesebuch”, Holger Wolandt, München, 1993
  • “Jesus starb in Kashmir“, Andreas Faber-Kaiser, Berlin, 1998
  • „Jesus der Mensch”, Alfons Rosenberg, München, 1986
  • “The trial - The life and inevitable crucification of Jesus“, Gordon Thomas, London, 1987
  • ”Jesus – Gestalt und Geschichte, Bern, 1957
  • “Die kleine Welt des Jesus Christus“, Gerhard Prause, Hamburg, 1981
  • “Starb Jesus in Kashmir ?“, Siegfried Obermeier, Wien, 1983
  • “Jesus“, David Flusser, Hamburg, 1968
  • “Kleines Lexikon kirchlicher Begriffe“, Johannes Hanselmann, München, 1969
  • “Reclams Lexikon der Heiligen und der biblischen Gestalten“, Hiltgart L. Keller, Stuttgart 1991
  • “Who’s who in der Bibel“, Peter Calvocoressi, München, 1990
  • “Von Aaron bis Zypern – Lexikon biblischer Eigennamen“, Hans-Detlef Hoffmann et al, Gütersloh, 1983
  • “Gnosis – Das Buch der verborgenen Evangelien“, Werner Hörmann, Augsburg, 1995
  • “Frühe Stätten der Christenheit“, Peter Bamm, München, 1964
  • “Das Hausbuch der Heiligen und Namenspatrone“, Alfred Läpple, München, 1984
  • “Die grossen Religionen der Welt“, Hans-Joachim Schoeps, Zürich, 1968
  • “Lexikon des Mönchtums und der Orden“, Johanna Lanczkowski, Wiesbaden, 1997
  • “Jerusalem und Rom“, Ethelbert Staufer, Bern, 1957
  • “Lexikon zur Bibel“, Fritz Rienecker, Wuppertal, 1960
  • ”Die biblischen Wunder”, Milan Ryzl, München, 1990
  • “Die nichtchristlichen Religionen“, Helmuth von Glasenapp, Frankfurt am Main, 1957