Rómulo Gallegos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Rómulo Gallegos
Rómulo Gallegos and Harry S. Truman.jpg
Rómulo Gallegos și președintele american Harry S. Truman

În funcție
17 februarie 1948 – 24 noiembrie 1948
Precedat de Rómulo Betancourt
Succedat de Carlos Delgado Chalbaud

 Senator pe viață
În funcție
23 ianuarie 1969 – 7 aprilie 1969

Născut(ă) 2 august, 1884
Caracas, Venezuela
Partid politic Acción Democrática
Soție Teotiste Arocha Egui
Confesiune catolic

Rómulo Gallegos Freire (n. 2 august 1884 – d. 7 aprilie 1969) a fost un romancier și politician venezuelean. Pentru o perioadă de 9 luni, în decursul anului 1948, a fost președinte al Venezuelei.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tinerețea[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Caracas într-o familie modestă. Începe să lucreze în 1903 ca profesor și jurnalist. În 1929 publică romanul său, Doña Bárbara, prin care critică guvernarea dictatorială a lui Juan Vicente Gómez. Represaliile acestuia îl obligă să emigreze în Spania, unde își continuă activitatea scriitoricească, scriind romanele Cantaclaro (1934) și Canaima (1935).

Cariera politică[modificare | modificare sursă]

În 1936 se reîntoarce în patria natală și este numit ministru al educației publice. În anul următor devine membru al Adunării Naționale (Asamblea Nacional), iar în perioada 1940 - 1941 este primar al capitalei, Caracas. Participă la lovitura de stat din 1945, prin care Rómulo Betancourt devine președinte.

În 1947, Gallegos participă la alegerile prrezindențiale drept candidat din partea Acción Democrática și ajunge președinte la țării, funcție pe care o preia în februarie 1948. Câteva luni mai târziu, în noiembrie, este nevoit să demisioneze datorită loviturii de stat a generalului Marcos Pérez Jiménez. Se refugiază în Cuba, apoi în Mexic. În 1958, după căderea dictaturii militare, revine în Venezuela.

Opere publicate[modificare | modificare sursă]

Distincții și aprecieri[modificare | modificare sursă]

După întoarcerea în țară din 1958, este ales senator pe viață. I se acordă Premiul Național pentru Literatură și devine membru al Academiei Lingvistice Venezuelene (un echivalent al Academiei Regale Spaniole Real Academia Española).

În cinstea sa, în 1964, a fost instituit un premiu internațional care îi poartă numele și este acordat romancierilor (Premio internacional de novela Rómulo Gallegos), primul fiind acordat în 1967 lui Mario Vargas Llosa pentru romanul Casa verde.


References[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Rómulo Gallegos
  • DUNHAM, LOWELL. 1990: "Cartas familiares de Rómulo Gallegos". Cuadernos Lagoven. Lagoven, S.A. Caracas - Venezuela.
  • MORON, GUILLERMO. 1979: "Los presidentes de Venezuela 1811–1979". Meneven, S.A. Caracas - Venezuela.
  • ROMERO MARTÍNEZ, VINICIO. 1987: "Mis mejores amigos". Editorial Larense. Caracas - Venezuela.
  • SUBERO, EFRAÍN. 1984: "Aproximación sociologica a la obra de Rómulo Gallegos homenaje en el centenario de su nacimiento".Cuadernos Lagoven. Lagoven, S.A. Caracas - Venezuela.


Format:Doña Bárbara