Han
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hanul este o așezare tipică unde călătorii poposesc și pot beneficia de cazare, masă și băutură. Cuvântul han este de origine persană și înseamnă "casă de găzduit și ospătat călătorii contra plată".
În limba română termenul a pătruns în jurul secolului XVI, odată cu accentuarea influenței otomane asupra provinciilor românești dar și a intensificării relațiilor comerciale cu Imperiul Otoman.
Hanurile românești vechi sunt în general clădiri în formă de patrulater, cu ziduri groase în jurul unei curți interioare în care se intră printr-o singură poartă. La parter se găsesc prăvăliile și pivnițele iar la etaj camerele de locuit cu ferestre spre curte. De jur împrejurul clădirii, pe interior, este un pridvor cu coloane și arcade.
Vezi și [modificare]
Legături externe [modificare]
- De la han la hotel, 10 martie 2003, Ion Bulei, Ziarul de Duminică
