Han
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hanul este o aşezare tipică unde călătorii poposesc şi pot beneficia de cazare, masă şi băutură. Cuvântul han este de origine persană şi înseamnă "casă de găzduit şi ospătat călătorii contra plată".
În limba română termenul a pătruns în jurul secolului XVI, odată cu accentuarea influenţei otomane asupra provinciilor româneşti dar şi a intensificării relaţiilor comerciale cu Imperiul Otoman.
Hanurile româneşti vechi sunt în general clădiri în formă de patrulater, cu ziduri groase în jurul unei curţi interioare în care se intră printr-o singură poartă. La parter se găsesc prăvăliile şi pivniţele iar la etaj camerele de locuit cu ferestre spre curte. De jur împrejurul clădirii, pe interior, este un pridvor cu coloane şi arcade.
