Plăcintă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
O plăcintă

Plăcinta este un preparat de patiserie făcut din foi de aluat, între care se pune o umplutură de brânză, de fructe (mere) sau de ciocolată, și copt în cuptor sau prăjit pe tavă[1].

Etimologie [modificare]

(Persoană care vinde plăcinte la București (1880)

Cuvântul românesc „plăcintă” este un împrumut din limba latină (placenta) unde are sensul „prăjitură[2].

Plăcintă cu foaie groasă cu brânză și stafide

Vezi și [modificare]

Note [modificare]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Plăcintă