Plăcintă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Plăcinta este un preparat de patiserie făcut din foi de aluat, între care se pune o umplutură de brânză, de fructe (mere) sau de ciocolată, și copt în cuptor sau prăjit pe tavă[1].
Etimologie [modificare]
Cuvântul românesc „plăcintă” este un împrumut din limba latină (placenta) unde are sensul „prăjitură”[2].