Cafea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ceașcă cu cafea neagră
Fructe de cafea

Cafeaua este o băutură de culoare neagră ce conține cofeină și care se obține din boabe de cafea prăjite și măcinate. Boabele de cafea sunt fructele arborilor de cafea din familia Rubiaceae, genul Coffea, cu două varietăți mai importante: Coffea arabica și Coffea canephora (Coffea Robusta), prima având boabe de calitate superioară. Calitatea cafelei este influențată și de locul de cultivare, depozitare și prăjire a boabelor de cafea. [1]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Originea denumirii ar provenii din Regatul Kaffa din Etiopia unde au fost descoperite pentru prima dată plante de cafea și apoi introduse în lumea arabă. Cafea [ˈkafe, kaˈfeː] este pronunțat în limba turcă kahve, iar în arabă arabă قهوة qahwa o trunchiere a cuvântului qahhwat al-bun sau „vinul boabei” (băutură excitantă sau stimulent). [2] Cuvântul coffee a apărut în limba engleză prin cuvântul german Koffie, în anul 1598.

Cafeaua este produsă în peste 50 de țări de pe glob.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Originile cafelei s-ar afla într-o regiune a Etiopiei numită Kaffa și apoi introdusă în lumea arabă prin Egipt și Yemen, unde începe să se cultive în scopuri comerciale.

În trecut cafeaua era considerată aliment și nu băutură. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea și prin amestecarea cu grăsime animală obțineau o pastă pe care războinicii o consumau pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.

Începând cu anul 1000, renumitul tămăduitor Avicenna, administra cafea în chip de medicament. Boabele de cafea erau fierte și transformate într-o băutură numită qahwa. Etiopienii obțineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea în apă a boabelor uscate.

În secolul al XVI-lea, cafeaua se răspândește în Orientul Mijlociu, (Persia și Turcia).

Cafenea din Constantinopol în 1905

Primul magazin de cafea s-a deschis la Constantinopol în 1475, fiind numit Kiva Han. Începând cu 1512, efectele stimulatoare ale cafelei au determinat imamii conservatori din lumea arabă să interzică consumul acesteia pentru musulmani. Cu toate acestea, prima cafenea a fost deschisă la Damasc în 1530.

Logofătul Ioan Tăutu (?- 1511) este considerat a fi fost primul băutor de cafea din Moldova.[3]

Din Orientul Mijlociu cafeaua s-a răspândit în India, Indonezia și America, dar și în Italia, prin schimburile comerciale dintre negustorii venețieni și cei din Africa de Nord și Egipt. Din Italia a fost introdusă în restul Europei și acceptată pe scară largă după 1600 când Papa Clement al VIII-lea a numit-o „băutură creștină”, în ciuda provenienței sale. Prima cafenea din Europa a fost deschisă la Veneția în 1645.

În Marea Britanie cafeaua a fost adusă de către comercianții care aduceau mărfuri din Turcia. Prima cafenea a fost deschisă la Londra în 1652 sub numele de Grand Cafe, iar cafeneaua Queens’s Lane deschisă în Oxford în 1654, este în funcțiune și astăzi. Până în 1675 existau 3000 de cafenele în întreaga Anglie.

Prima cafenea (”cahvenea”) se deschide în București, la 1667, proprietatea unui fost ienicer, Kara Hamie. [4]

În 1672 se deschide prima cafenea la Paris, iar în Viena în 1683, după Al doilea Asediu al Vienei purtat împotriva otomanilor.

Olandezii au fost primii care au importat cafeaua la nivel industrial și au cultivat-o în coloniile lor din Java și Ceylon la sfârșitulsecolului al XVII-lea și sunt cei care au introdus-o în Japonia. Francezii încep cultivarea cafelei în Martinica și Antile, englezii, spaniolii și portughezii în Asia și America.

În anul 1727 cafeaua ajunge în Brazilia unde începe să fie cultivată pe suprafețe din ce în ce mai mari, devinind în scurt timp una din principalele resurse economice ale țării.

După anii 1700, cafeaua ajunge până în cele două Americi datorită unui căpitan francez de infanterie care a adus cu el o mică plantă în lunga sa călătorie peste Atlantic. La 1773 cafeaua este proclamată băutură națională în Statele Unite ale Americii, devenind băutura preferată la micul dejun.

În 1822, în Franța, este construit primul aparat pentru cafea espresso.

Este înființată de Grigore Capșa în 1891, celebra cafenea Capșa, care devine spațiul cultural și politic al societății bucureștene.

Hills Bros., o companie americană cu sediul în San Francisco, începe în anul 1900 ambalarea în pungi vacuum a cafelei prăjite și râșnite, în detrimentul magazinelor de prăjire și râșnire a cafelei.

Prima cafea solubilă este obținută de David Strang în Noua Zeelandă în anul 1890 și doi ani mai târziu de chimistul japonez Satori Kato.

În Italia Luigi Bezzera inventează aparatul de espresso în 1901, care este perfecționat de Achilles Gaggia în 1946, obținând astfel primul Cappuccino, denumit după asemănarea culorilor alb-negru cu robele călugărilor din ordinul Capucini.

Compoziție[modificare | modificare sursă]

Boabe de cafea crude
Boabe de cafea prăjite
Componente Cafea verde
%
Cafea prăjită
%
Apă 11,3 2,7
Substanțe azotoase 12,6 13,9
Cofeină 1,9 1,3
Grăsimi 11,7 14,4
Zahăr 6,3 2,8
Dextrină 0,4 1,3
Acid cafetanic 8,4 4,7
Celuloză 23,9 23,9
Substanțe minerale 3,8 3,9
Substanțe solubile 29,3 28,8

Boabele de cafea prăjite înregistrează pierderi în greutate până la 16-18 % datorită evaporării apei și descompunerii unor substanțe pe care le conțin, componentele sunt modificate, precum și o creștere în volum a boabelor de cafea, până la 25%.

Soiuri[modificare | modificare sursă]

Se cunosc aproape 80 de soiuri de cafea, din care se cultivă în scopuri industriale soiurile Arabica, Robusta, Liberica și Maragogype.

Arabica este cea mai apreciată și cultivată cafea. Se obține din arborele coffea arabica originar din Etiopia și numără aproape 200 de specii. Multe varietăți au luat naștere fie prin adaptarea la soluri diferite, fie prin hibridare cum ar fi : Blue mountain în Jamaica, Moka cu gust fructuos, Bourbon apărut în Insulele Mauritius, Java etc. Arabica este o cafea cu mai puțină cofeină (0.8 și 1.4) %, apreciată datorită calităților sale aromatice și fineții gustului.

Robusta (Coffea canephora sau Coffea robusta) are un conținut ridicat de cafeină (1,7 – 4%), un gust puternic și mai puțin aromatizat. Robusta se evidențiază prin gustul tare, mai amar, mult mai pregnant ca la cafeaua Arabica. Robusta este utilizată foarte mult în producția de cafea solubilă (instant) și în gama de cafea espresso, precum și în amestec cu Arabica pentru a sublinia aroma cafelei.

Liberica, originară din regiunea Monrovia, Liberia, este asemănătoare cu Robusta, are de asemenea o creștere rapidă și poate rezista la condiții climaterice nefavorabile. Se cultivă exclusiv în câmpiile subtropicale ale Africii de Vest și Americii de Sud, unde umiditatea este foarte mare și temperatura cuprinsă între 20 și 25°C. Boabele sunt adesea deformate, de dimensiune medie și culoare de la brună la galbenă. Calitatea acestei specii de cafea este mediocră. [5]

Maragogype. Acest arbore de cafea a fost descoperit în vecinătatea orașului Maragogype, statul Bahia din Brazilia. Este un hibrid rezultat prin încrucișarea dintre arabica și liberica. Este cafeaua cu cele mai mari boabe din lume, dimensiunile boabelor sunt de 2-3 ori mai mari. [6] Cultura sa este extrem de împrăștiată (Guatemala, Brazilia, Nicaragua, Mexic, Columbia și Java), la o altitudine variind între 600 și 1000m. Boabele de cafea ale acestui arbust sunt de culoare verzuie, de calitate superioară și medie, iar cafeaua are un gust fin și parfumat. [7]

Sfânta Elena numită și cafeaua lui Napoleon, deoarece a fost cafeaua preferată a acestuia în perioada exilulul din această insulă. Această cafea crește într-un sol vulcanic, cu utilizarea exclusivă a îngrășămintelor naturale cum ar fi guano (excrementul de liliac). Cafeaua are un gust deosebit, consistent și plăcut, cu tente florale de citrice și caramel.

Panama Boquete Geisha este un soi care crește la altitudinea de 1.700 de metri, în apropierea vulcanului Baru din Panama. Datorită altitudinii, această cafea are o savoare specială, o aromă ultrafină și aciditate moderată.

Kopi Luwak sau „cafeaua milionarilor“ este o cafea recoltată din insulele Java, Sumatra, Bali, Sulawesi, Filipine, Timorul de Est și din unele zone din India. Boabele acestei cafele nu sunt culese direct de pe plantă, ci numai după ce au fost ingerate și apoi eliminate parțial digerate de un animal numit civetă de palmier (Paradoxurus hermaphrodites). Acest animal are în tubul digestiv o enzimă cu proprietatea de a reduce gustul amărui al cafelei.

Black Ivory este obținută din boabele de cafea înghițite, digerate și eliminate pe cale naturală de către elefanți. Procedura de obținere a cafelei este asemănătoare cu cea pentru fabricarea cafelei Kopi Luwak. Prin acest proces cafeaua capătă un gust special, devine mai rafinată, puțin mai amară, cu ușoară aromă de ciocolată, fructe, nuci, măceșe. Această aromă se datorează faptului că boabele de cafea sunt digerate odată cu banane, trestie de zahăr și alte elemente din hrana elefanților.
Black Ivory este considerată cea mai bună cafea, dar este foarte rară și greu de găsit, prețul fiind chiar mai ridicat decât al cafelei Kopi Luwak. [8] Această cafea poate fi gustată doar în câteva hoteluri de 5 stele din Tailanda, Maldive, Abu Dhabi și într-un singur local din S.U.A., „The Elephant Story”. [9]

Prelucrare[modificare | modificare sursă]

Sortarea boabelor de cafea în apă

Prelucrarea reprezintă o serie de procese la care urmează să fie supuse boabele de cafea, cum ar fi procesarea, prăjirea și măcinarea. [10] Există două metode de procesare a boabelor de cafea, metoda umedă și metoda uscată.

  • Metoda umedă: Prin metoda umedă se obține cafeaua spălată. Denumirea comercială a cafelei spălate este „milds”.

Fructele de cafea, sunt introduse în bazine speciale cu apă unde are loc înlăturarea pulpei care înconjoară boabele.
Boabele de cafea sunt introduse apoi în tancuri speciale, unde în urma unor procese de fermentare care durează 24-48 ore, sunt îndepărtate învelișul pergamentos și pelicula argintie a boabelor de cafea, precum și resturile de pulpă aderente. După fermentare, boabele de cafea sunt spălate, uscate și introduse în instalații de decorticare [11], unde în final boabele capătă un aspect lucios.

O parte importantă din cafeaua superioară este prelucrată prin metoda umedă și provine în special din America Centrală (Guatemala, Costa Rica, Columbia, Mexic) și Africa (Kenia și Tanganica).

Uscarea tradițională
  • Metoda uscată: Prin metoda uscată se produce cafeaua naturală. Această metodă constă în expunerea la soare a fructelor de cafea pe suprafețe plane din beton, unde sunt lăsate timp de două sau trei săptămâni și mișcate manual în mod constant. Pentru a proteja fructele de intemperii în timpul nopții de temperaturi scăzute sau rouă, acestea sunt strânse în grămezi și acoperite cu prelate.

După ce pulpa s-a uscat, fructele de cafea sunt trecute în concasoare speciale, unde boabele sunt curățate de pulpă, de membrana pergamentoasă, precum și de pelicula argintie care le înconjoară. Boabele de cafea sunt apoi sortate pe dimensiuni în separatoare speciale.

După această prelucrare, boabele de cafea verde sunt ambalate în saci de iută cu capacitatea de 45-90 kg. În comerțul cu cafea se consideră pentru statistică o greutate medie de 60 kg pe sac.

Prăjirea[modificare | modificare sursă]

Prăjitoare de cafea industriale

Prajirea denumită și torefiere (franceză: torrefaction) este un proces termic ce transformă boabele de cafea verde în boabe de culoare maro închis, aromate. Prăjirea determină modificări fizice ale boabelor de cafea: greutatea este redusă cu 16%, se dublează în volum, sunt eliberate uleiurile eterice din boabele de cafea, substanțe care atribuie în final cafelei culoarea, aroma, parfumul, gustul și savoarea specifice. Procesul de prăjire este supravegheat de degustători.

Prăjirea boabelor de cafea pe cale industrială se realizează în instalații speciale de prăjit boabele, unde durata și gradul de prăjire sunt reglate automat. Temperatura optimă de prăjire este atinsă la 200-250°C, când boabele prezintă culoarea de brun închis, asemănătoare lemnului de mahon. Caând se atinge punctul de prăjire dorit, boabele de cafea sunt trecute pe site speciale, unde sunt rapid răcite până la o temperatură de 40-60°C.

Răcirea se realizează cu aer circulant sau cu apă. Răcirea cu aer durează mai mult și este mai costisitoare, dar prezintă avantajul că boabele de cafea nu absorb apa. De asemenea, boabele sunt în continuă mișcare și pot elibera temperatura încet, păstrîndu-și majoritatea substanțelor aromatice.

Cafeaua prăjită nu poate fi stocată timp îndelungat, de aceea este ambalată imediat în pachete sigilate, care previn pierderea aromei.

Se disting 4 metode de prăjire: [12]

Boabe de cafea prăjite intens
  • ușoară: culoarea boabelor este maro deschis; nu sunt uleioase la suprafață pentru că procesul de prăjire nu este destul de lung pentru ca uleiurile să rămână pe suprafața boabei de cafea; prăjirea ușoară conferă boabelor o aromă mai blândă
  • medie: culoarea boabelor este maro, puternic aromate și suprafața neuleioasă; acest gen de prăjire este cel mai preferat în America de Nord, de unde și denumirea „prăjire americană”; prăjirea medie produce o aromă bine definită și bogată
  • medie-intensă: boabe de culoare închisă, cu o suprafață ușor uleioasă, gust ușor amărui și aromă tare și distinctă
  • intensă: boabele sunt lucioase de culoare închisă și un gust puternic amărui; cu cât este mai intensă prăjirea, cu atât cafeaua e mai puțin acidă și un conținut de cofeină mai scăzut; marea majoritate a boabelor de cafea prăjită o formează, în prezent, cele închise la culoare.

Măcinare[modificare | modificare sursă]

Râșniță electrică de cafea

Măcinarea este ultima operație prin care cafeaua trebuie să treacă înainte de a fi efectiv consumată. Măcinarea cafelei se face cu o râșniță de cafea.
Gradul de măcinare necesar este determinat de modul de preparare a cafelei deoarece gustul final al cafelei este influențat de timpul în care apa și cafeaua sunt în contact direct. Cu cât timpul de pregătire al cafelei este mai mic, cu atât cafeaua trebuie să fie mai fin macinată. Astfel, în cazul în care se pregătește cafeaua cu o cafetieră, aceasta trebuie măcinată mai mare, deoarece timpul de contact dintre apa și cafea este mai mare, în timp ce cafeaua pregatită la filtru, ibric sau cu un expresor, trebuie să fie mai fin macinată, întrucât prepararea ei durează în jur de 20 secunde.

Tipuri de cafea[modificare | modificare sursă]

Cafea solubilă[modificare | modificare sursă]

Cafea solubilă

Cafea solubilă sau cafea instant, este un derivat obținut din boabe de cafea zdrobite.

Cafeaua instant a fost obținută se pare, pentru prima dată în anul 1890 de către David Strang din Noua Zeelandă, cu ajutorul unui proces cu aer uscat. Cafeau a fost comercializată sub marca Strang. Cafea instant a mai fost obținută și în Japonia în anul 1910, de către chimistul Satori Kato care a prezentat-o la Expoziția Pan-Americană din Buffolo, NY. Firma Nestlé introduce propriul proces modern de producere al cafelei instant în anul 1938. Începând cu anii 50’ cafeaua solubilă a devenit ușor, dar sigur, un produs mult căutat de iubitorii de cafea.[13]

În procesul de obținere a cafelei solubile are loc o infuzie a cafelei măcinate cu apă fierbinte, ulterior aplicându-se un proces de extracție a apei prin uscare. Aceasta se poate face prin înghețare sau pulverizare în jet de aer fierbinte.

Tehnologia prin înghețare numită și liofilizare sau sublimare (engleză: freeze drying), constă în înghețarea soluției de cafea la - 40°C, ce capătă aspect de pudră cristalizată. Aceasta este apoi introdusă în camere de vid, unde apa se evaporă treptat, menținând aroma cafelei și lăsând în urmă granule fine de cafea solubilă.

Prin pulverizare în jet de aer fierbinte (engleză: spray drying), soluția de cafea este trecută printr-un jet continuu de aer fierbinte, astfel încât se concentrează, obținându-se o pulbere fină de cafea solubilă.

Deși metoda pulverizării este mai accesibilă, adesea se preferă metoda înghețării, deoarece produsul final este de mai bună calitate.

Printre cele mai cunoscute branduri de cafea instant sunt Nescafé, International Roast, Folgers, Maxwell House, Starbucks VIA ș.a. În S.U.A. cafeaua solubilă este consumată în proporție de numai 22%, în timp ce în țările europene acest procent atinge chiar 88%.

Cafea decafeinizată[modificare | modificare sursă]

Cafeaua decafeinizată sau decofeinizată, numită și cafea dietetică, [14] este obținută în urma unui proces industrial de extragere al cafeinei din boabele verzi de cafea, în procentaj de 97-98%, numit decofeinizare. Cafeina extrasă este utilizată în industria farmaceutică ca tonic al sistemului nervos central.

Cafeaua decofeinizată reprezintă opțiunea de a consuma cafea fără a beneficia de efectul stimulant al cofeinei. Calitatea cafelei decofeinizate este aceeași cu cea a unei cafele clasice.

Procesul de decofeinizare a fost obținut pentru prima dată în Germania în anul 1903 de Ludwig Roselius, un comerciant de cafea și brevetat câțiva ani mai târziu. Cafeaua decofeinizată a fost comercializată sub numele Kafee HAG, după firma acestuia Kaffee HAG (Kaffee Handels-Aktien-Gesellschaft), în majoritatea țărilor din Europa. În Franța era denumită Café Sanka și Sanka în S.U.A. În prezent HAG și Sanka sunt deținute de Kraft Foods.

Se folosesc trei metode pentru a extrage cafeina din cafea:

  • Cu ajutorul dioxidului de carbon: Această metodă de decafeinizare constă în folosirea dioxidului de carbon în formă lichidă pentru a extrage cafeina din boabele de cafea. Avantajul acestei metode este acela că păstrează caracteristicile cafelei, dar are dezavantajul de a fi costisitoare.
  • Folosirea de „apă elvețienă”: Metoda apei elvețiene a fost descoperită și denumită astfel în 1930 după numele companiei elvețiene Swiss Water Decaffeinated Coffee Company. Această metodă constă în introducerea cafelei crude în apă fierbinte. Dezavantajul major al acestei metode este că sunt eliminate și principalele substanțe conținute de cafea. În timp metoda s-a rafinat, fiind folosită apă saturată cu substanțele ce dau gustul cafelei în procesul de extracție a cafeinei; în felul acesta se poate păstra gustul original al cafelei. În prezent mai există o singură instalație, în Canada care utilizează această metodă. [15]

Metode de preparare[modificare | modificare sursă]

Ibric[modificare | modificare sursă]

Metoda este foarte veche și este folosită încă în Turcia, Grecia, Arabia. Pentru preparare, se folosesc tăvi speciale cu nisip încins și un mic vas din cupru cu coadă lungă numit ibric, în care se adaugă cafea macinată fin, peste apa fierbinte.
În Arabia, cafeaua se fierbe în mod tradițional, de trei ori. Procesul de fierbere duce la dispariția aromelor mai delicate, păstrând doar gustul pregnant. La o ceașcă de apă se adaugă două lingurițe de cafea macinată. Ibricul se ia de pe foc cand începe să fiarbă, procesul se repetă de trei ori, după care se toarnă în cești. Plăcerea de a servi cafeaua, este un proces de durată și devine un adevărat ritual.

Filtru de cafea electric

Filtru[modificare | modificare sursă]

Apa fierbinte, trece prin cafea, sub formă de picături. Utilizarea unui filtru de hârtie are rolul de a reține uleiul din cafea. Metoda este denumită și Americano, fiind foarte populară în America de Nord, datorită multitudinii aparatelor de filtre electrice profesionale sau casnice. Proporția adecvată este de aproximativ o lingură (7 g.) pentru fiecare 140 ml. de apă.

Presa franceză

Presa franceză[modificare | modificare sursă]

Presa franceză (engleză French press) este un dispozitiv de preparare a cafelei, format dintr-un vas de sticlă cu mâner din plastic și un capac cu piston. Secretul gustului aromat și profund al cafelei realizate la French press vine din amestecul apei fierte cu cafeaua măcinată, urmat de presarea lichidului folosind pistonul din capac. Zațul este colectat și ținut la baza cilindrului. Cu presa franceză, se consumă o cantitate mai mare de cafea măcinată, macinată mai grosier.

Espresso[modificare | modificare sursă]

Cafea espresso

Espresso este o modalitate de preparare a cafelei prin turnarea sub presiune a apei fierbinți peste cafeaua măcinată, rezultatul fiind o cafea tare și amăruie. Numele provine de la timpul rapid (expres) de pregătire a băuturii. Espresso-urile sunt preparate cu un aparat special numit espressor.

Au fost create o multitudine de băuturi espresso pe bază de cafea folosind o gamă largă de ingrediente sau urmând diverse proceduri de preparare:

  • Caffè Americano - espresso cu o cantitate mare de apă caldă adăugată, pregătit în proporție de 1/3 cafea și 2/3 apă fiartă. Prin Americano este definită de multe ori cafeaua preparată în filtrele de cafea.
  • Café au lait - (cafea cu lapte), specific franțuzească, este un espresso cu lapte fierbinte.
  • Cappuccino - cremoasă, cu gust de cafea, este pregătită din cafea espresso și o cantitate de lapte spumat (proporția este de 1:5). Există, de asemenea, versiuni cu gheață sau frișcă.
  • Mocca - realizată din cafea espresso și ciocolată.
  • Ristretto - Variantă de espresso, extrem de tare, mult mai condensată și mai densă, pentru care se folosește jumătate din cantitatea de apă.

Importanța economică[modificare | modificare sursă]

În prezent cafeaua este consumată aproape în fiecare țară, fiind o marfă deosebit de importantă atât pentru producători, cât și pentru consumatori.

Pe piața mondială cafeaua se situează pe locul doi, după petrol, în privința importanței economice și alături de oțel și cereale, printre materiile prime de export cele mai valoroase, situația economică a multor țări producătoare de cafea depinzând aproape în întregime de exportul acesteia. Cele mai importante piețe de negociat ale cafelei se află la New York și Londra. Prețul cafelei diferă mult, în funcție de cerere și ofertă și este în mod continuu influențat de factori cum ar fi modificările de climă, evenimente politice, calitate, volumul producției de cafea.

Producția mondială din 2005[modificare | modificare sursă]

Repartiția geografică a diferitelor culturi de cafea:
(r - robusta, a - arabica, m - robusta & arabica).
Plantație de cafea columbiană, Departamentul Quindio, Columbia

Producția mondială anuală atinge peste 7 milioane tone anual. În 2005, Brazilia era producătorul cel mai mare cu 2,179 mil. tone boabe de cafea verde, ce reprezintă circa 28,2 % din producția mondială. O treime din producția braziliană a fost consumată în America de Sud.

Primii zece producători de cafea pe glob în 2005[16]
Țară Cafea
(tone)
Brazilia Brazilia 2.179.270
Vietnam Vietnam 990.000
Indonezia Indonezia 762.006
Columbia Columbia 682.580
Mexic Mexic 310.861
India India 275.400
Etiopia Etiopia 260.000
Guatemala Guatemala 216.600
Honduras Honduras 190.640
Uganda Uganda 186.000

Consumul de cafea[modificare | modificare sursă]

Cafeaua este una dintre cele mai consumate băuturi la nivel mondial.[17] În anul 2014, statisticile arătau că, în lume, se serveau aproximativ 1,4 miliarde de căni de cafea pe zi.[17]

Consumatorii cei mai importanți sunt: SUA, Germania, Franța, Japonia și Italia.

Finlandezii consumă anual 12,2 kilograme de cafea de persoană, danezii 9,4 kilograme, norvegienii 9,3 kilograme, suedezii 8,3 kilograme, germanii 7,4 kilograme italienii 5,6 kilograme, francezii 5 kilograme iar brazilienii 4,7 kilograme.[18]

În România, consumul de cafea este de circa 2 kg pe cap de locuitor în fiecare an, ceva mai puțin decât media europeană de 3 kg pe cap de locuitor.[19]

Elementele care influențează costul cafelei
 44,9% Impozit, Vămi, Costuri de transport.
 23,7% Costuri la vânzare.
 17,8% Comerciant colector și prăjirea boabelor.
 8,5% Proprietarul plantației.
 5,1% Salariul muncitorilor.

Efectele cafelei[modificare | modificare sursă]

Efecte pozitive[modificare | modificare sursă]

  • Substanțele antioxidante din cafea (vitamina B, C, E, carotenul, lipidele), protejează celulele renale de radicalii de oxigen cancerigen, în comparație cu ceaiul verde la care nu s-a putut dovedi acest efect. După o perioadă de zece ani de cercetări în Japonia, din 100 000 de persoane care au consumat cafea, 214 s-au îmbolnăvit și au murit de cancer renal, în comparație cu neconsumatorii de cafea, dintre care au murit de cancer 514 persoane. Rezultate asemănătoare s-au obținut în Ottawa la femeile cu tendință de cancer la sân. Un alt studiu făcut de National Health and Nutrition Examination Survey publicat în anul 2005, arată că la cei care consumă cel puțin două căni de cafea zilnic se reduce incidența bolillor cronice de ficat, care sunt frecvente la alcoolici sau persoane supraponderale. Prin efectul cofeinei incidența bolii se reduce. Se presupune un efect pozitiv și în boala Parkinson sau Alzheimer.
  • Stimulează pozitiv metabolismul prin efectului termogenic, o stimulare de a arde grăsimile din corp, datorită cafeinei. Consumul de cafea, poate contribui la pierderea în greutate sau la menținerea ei la un anumit nivel.
  • Cafeina are proprietatea de a activa combustia lipidelor din corp și de a contribui prin aceasta la aportul energetic al organismului. Cafeina crește nivelul adrenalinei, mărește tensiunea musculară și capacitatea de contracție a mușchilor. Studii recente arată că înaintea întrecerilor sportive, consumul de cafea are efecte pozitive asupra performanțelor și în plus, cafeina stimulează respirația, volumul pulmonar fiind exploatat mai eficient.
  • Cafeaua facilitează digestia datorită efectului stimulent al cafeinei și elementelor sale, stimulează secreția acidului gastric și al bilei.

Efecte negative[modificare | modificare sursă]

În cazul consumului abuziv de cafea sau alte băuturi care conțin cofeină pot să apară următoarele efecte negative:

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Totul despre cafea document Scribd
  • Gheorghe Florescu: Confesiunile unui cafegiu, editura Humanitas, București, 2008

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikţionar
Caută „Cafea” în Wikționar, dicționarul liber.
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cafea
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Cafea.