Aquileia
Aquileia este o localitate din provincia Udine, în regiunea Friuli-Veneția Giulia, în Italia.
Istoric, orașul fondat în 181 î.Hr. a fost, la apogeul său, unul din cele mai importante orașe ale Imperiului Roman. Aquileia a fost și un centru religios creștin de prim ordin, între secolul al IV-lea și secolul al XV-lea, sediu al Patriarhiei de Aquileia.
Cuprins |
[modificare] Toponime
- În italiană Aquileia
- În latină Aquileia
- În slovenă Oglej
- În friulană Aquilee
- În germană Aglar / Aglarn / Agley[1]
[modificare] Geografie
Aquileia este un oraș situat în apropiere de Marea Adriatică, între Palmanova și Grado.
[modificare] Istorie
Colonia latină (este vorba despre ultima colonie latină fondată, în continuare n-au mai fost decât colonii romane) a fost fondată în 181 î.Hr., sub conducerea a trei romani Publius Cornelius Scipio Nasica, Caius Flaminius Nepos și Lucius Manlius Acidinus Fulvianus. Trei mii de pedestrași, precum și cavaleri s-au stabilit acolo pentru a supraveghea Istria nesupusă și pe galii transalpini[3]. Aquileia a devenit oraș în mai puțin de un secol.
În timpul domniei lui Augustus, Aquileia a fost proclamată capitală a celei de-a zecea regiuni a Italiei Regio X Venetia et Histria (grosso modo, Regiunea Veneto și Istria). Dezvoltarea orașului, în această epocă, este atât de puternică, încât a fost comparată cu o a doua Romă.
În perioada medievală, Patriarhatul de Aquileia a cunoscut o evoluție proprie, aflându-se în repetate rânduri într-o poziție împotriva Republica Veneția și a patriarhului rival din Grado (Noua Aquileia).
[modificare] Monumente de arhitectură
- Istoria arhitecturii Bazilicii Sfânta Fecioară - Sfinții Ermacora și Fortunato își are rădăcinile de prin anul 313.[4]
[modificare] Muzee
- Muzeele arheologic și paleocreștin.
Ansamblul sitului este înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO, din 1998[5].
[modificare] Bibliografie
- Valentino Ostermann, La vita in Friuli, seconda edizione riveduta da Giuseppe Vidossi, 1940, Del Bianco Editore.
- Anton von Mailly, Leggende del Friuli e delle Alpi Giulie, tradotto da Karin Hensel, 1986, Editrice Goriziana.
- Neher in Kirchenlexikon I, 1184–89
- De Rubeis, Monumenta Eccles. Aquil. (Strasbourg, 1740)
- Ferdinando Ughelli, Italia Sacra, I sqq.; X, 207
- Cappelletti, Chiese d'Italia, VIII, 1 sqq.
- Menzano, Annali del Friuli (1858–68)
- Paschini, Sulle Origini della Chiesa di Aquileia (1904)
- Glaschroeder, in Buchberger's Kirchl. Handl. (Munich, 1904), I, 300-301
- Hefele, Conciliengesch. II, 914-23.
- Roberta Costantini, Fulvio Dell`Agnese, Micol Duca, Antonella Favaro, Monica Nicoli, Alessio Pasian, Friuli-Venezia Giulia. I luoghi dell’arte, Bruno Fachin Editore, Trieste, pp. 160-163.
- Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei Romane, Basilica din Densuș, Reflexii istorice și liturgice inspirate de o carte tipărită la Viena în 1775, Viena, Editura „Mihai Eminescu” Oradea, 1997, passim. ISBN 97397920-4-9
[modificare] Note
- ^ de Topographia Austriacarum (Österreich): Aglarn
- ^ SMAQP este una dintre mărcile monetăriei din Aquileia, unde S[ancta] M[oneta] AQ[uileiae] P[rima officina], cu alte cuvinte, moneda a fost emisă de prima oficină monetară de la Aquileia, fiind interzisă ciuntirea ei. Vezi: Atelier monetar roman.
- ^ Titus Livius, Istoria romană, cărțile XXXIX, 55 și XL, 34.
- ^ Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei Romane, Basilica din Densuș, p. 149.
- ^ fr Zone archéologique et la basilique patriarcale d’Aquilée (în română: Zona arheologică și bazilica patriarhală din Aquileia), pe site-ul UNESCO
[modificare] Vezi și
[modificare] Legături externe
- it Iter Aquileiense - Cammino Celeste
- it de en Aquileia
- it Aquileia, site-ul oficial
- en fr Archaeological Area and the Patriarchal Basilica of Aquileia / Zona arheologică și Basilica Patriarhală de la Aquileia, site al UNESCO
- it Aquileia (YouTube)
- it Aquileia. La cripta degli affreschi / Cripta frescelor (YouTube)
