Aquileia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bazilica din Aquileia

Aquileia este o localitate din provincia Udine, în regiunea Friuli-Veneția Giulia, în Italia.

Istoric, orașul fondat în 181 î.Hr. a fost, la apogeul său, unul din cele mai importante orașe ale Imperiului Roman. Aquileia a fost și un centru religios creștin de prim ordin, între secolul al IV-lea și secolul al XV-lea, sediu al Patriarhiei de Aquileia.

Toponime[modificare | modificare sursă]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Aquileia este un oraș situat în apropiere de Marea Adriatică, între Palmanova și Grado.

Istorie[modificare | modificare sursă]

As emis sub împăratul Flavius Victor (387-388), la monetăria din Aquileia; avers: D N FL VIC-TOR P F AVG, diademă pe cap, bust drapat și cu armură, spre dreapta; SPES RO-MA-NORVM, poartă de castru, cu stea între cele două turnulețe ale sale; în exergă, SMAQP[2].

Colonia latină (este vorba despre ultima colonie latină fondată, în continuare n-au mai fost decât colonii romane) a fost fondată în 181 î.Hr., sub conducerea a trei romani Publius Cornelius Scipio Nasica, Caius Flaminius Nepos și Lucius Manlius Acidinus Fulvianus. Trei mii de pedestrași, precum și cavaleri s-au stabilit acolo pentru a supraveghea Istria nesupusă și pe galii transalpini[3]. Aquileia a devenit oraș în mai puțin de un secol.

În timpul domniei lui Augustus, Aquileia a fost proclamată capitală a celei de-a zecea regiuni a Italiei Regio X Venetia et Histria (grosso modo, Regiunea Veneto și Istria). Dezvoltarea orașului, în această epocă, este atât de puternică, încât a fost comparată cu o a doua Romă.

În perioada medievală, Patriarhatul de Aquileia a cunoscut o evoluție proprie, aflându-se în repetate rânduri într-o poziție împotriva Republica Veneția și a patriarhului rival din Grado (Noua Aquileia).

Monumente de arhitectură[modificare | modificare sursă]

  • Istoria arhitecturii Bazilicii Sfânta Fecioară - Sfinții Ermacora și Fortunato își are rădăcinile de prin anul 313.[4]

Muzee[modificare | modificare sursă]

Ansamblul sitului este înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO, din 1998[5].

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Valentino Ostermann, La vita in Friuli, seconda edizione riveduta da Giuseppe Vidossi, 1940, Del Bianco Editore.
  • Anton von Mailly, Leggende del Friuli e delle Alpi Giulie, tradotto da Karin Hensel, 1986, Editrice Goriziana.
  • Neher in Kirchenlexikon I, 1184–89
  • De Rubeis, Monumenta Eccles. Aquil. (Strasbourg, 1740)
  • Ferdinando Ughelli, Italia Sacra, I sqq.; X, 207
  • Cappelletti, Chiese d'Italia, VIII, 1 sqq.
  • Menzano, Annali del Friuli (1858–68)
  • Paschini, Sulle Origini della Chiesa di Aquileia (1904)
  • Glaschroeder, in Buchberger's Kirchl. Handl. (Munich, 1904), I, 300-301
  • Hefele, Conciliengesch. II, 914-23.
  • Roberta Costantini, Fulvio Dell`Agnese, Micol Duca, Antonella Favaro, Monica Nicoli, Alessio Pasian, Friuli-Venezia Giulia. I luoghi dell’arte, Bruno Fachin Editore, Trieste, pp. 160-163.
  • Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei Romane, Basilica din Densuș, Reflexii istorice și liturgice inspirate de o carte tipărită la Viena în 1775, Viena, Editura „Mihai Eminescu” Oradea, 1997, passim. ISBN 97397920-4-9

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ de Topographia Austriacarum (Österreich): Aglarn
  2. ^ SMAQP este una dintre mărcile monetăriei din Aquileia, unde S[acra] M[oneta] AQ[uileiae] P[rima officina], cu alte cuvinte, moneda a fost emisă de prima oficină monetară de la Aquileia, fiind interzisă ciuntirea ei. Vezi: Atelier monetar roman.
  3. ^ Titus Livius, Istoria romană, cărțile XXXIX, 55 și XL, 34.
  4. ^ Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei Romane, Basilica din Densuș, p. 149.
  5. ^ fr Zone archéologique et la basilique patriarcale d’Aquilée (în română: Zona arheologică și bazilica patriarhală din Aquileia), pe site-ul UNESCO

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Aquileia