Promagistrat
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Promagistratul (pro magistratu, în caliate de magistrat), este persoana investită cu puterea de magistrat, însă numai în afară de pomerium (bulevard sacru, de o parte şi de alta a brazdei primordiale, săpată în pământ în momentul întemeierii unui oraş). Promagistratura are tot un caracter militar (comandă militară sau guvernare a unei provincii); de aceea nu pot exista decât trei feluri de promagistraţi: proconsulii, propretorii şi (mult mai rar), prochestorii. Promagistraţi sunt numiţi (în general prin senatus consult) fie magistraţii în funcţie sau la ieşirea lor din funcţie, prorogându-li-se puterile, fie magistraţii în funcţie sau la ieşirea lor din funcţie, conferindu-li-se puterile unei magistraturi mai înalte, fie, în sfârşit, acordând puterea consulară, de pretor sau de chestor, unui simplu particular, care a exercitat sau nu o magistratură (de exemplu, Pompei a obţinut două triumfuri, fără să fi fost magistrat). Teoretic, promagistratul era inferior magistratului, ale cărui puteri le are, în afară de pomerium. Spre deosebire de magistraturi, promagistraturile nu sunt anuale, ci au o durată stabilită, în general prin senatus consult (aviz dat de Senat unui magistrat, care i-a prezentat o problemă). Atunci când, pe timpul lui Sylla, consulatul şi pretura au devenit magistraturi „urbane”, doar promagistraţii au putut exercita comanda militară şi guverna provinciile. În sfârşit, când Pompei, în 52 î.Hr., a suprimat prorogaţia, cerând un interval de cinci ani între exercitarea unei magistraturi şi cea a unei promagistraturi, aceasta a devenit practic o funcţiune independentă: desemnarea unui simplu particular drept promagistrat, din excepţională devenea legală. În timpul Imperiului, promagistraţii sunt guvernatori de provincii.
