Fascism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Fascismul este o ideologie politică radicală și autoritară definită în primul rând[1] de un naționalism radical (numit și "ultra-naționalism").[2][3] Fasciștii încearcă să organizeze o națiune în conformitate cu perspectivele, valorile și sistemelele corporatiste, inclusiv sistemul politic și economia.[4] Ei susțin crearea unui stat totalitar cu un singur partid, care urmărește mobilizarea în masă a unei națiuni și crearea unui ideal „om nou”, pentru a forma o elită care reglementează prin îndoctrinare, educație fizică și politici familiale, inclusiv eugenism.[5] Fasciștii cred că o națiune presupune o conducere puternică, o singură identitate colectivă și capacitatea de a comite violențe și război, cu scopul de a menține națiunea puternică.[6] Guvernele fasciste interzic și suprimă opoziția față de stat.[7]

Fascismul a fost fondat de către sindicaliștii naționaliști italieni în Primul Război Mondial, care a combinat viziuni politice de stânga și de dreapta, dar gravitau spre dreapta la începutul anilor 1920.[8][9] Oamenii de știință consideră în general că fascismul este de extremă dreapta.[10][11][12][13][14]

Fasciștii sprijină violența, războiul și militarismul, ca furnzior de transformare pozitivă în societate, de aducerea a unui nou spirit, educație, insuflarea unei dorințe de a domina în caracterul oamenilor și crearea de camaraderie națională prin intermediul serviciului militar.[15] Fasciștii văd violența și războiul ca acțiuni, care creează regenerare, spirit și vitalitate națională.[16]

Fascismul este anticomunist, antidemocratic, antiindividualist, antiliberal, antiparlamentar, anticonservator, antiburghez și antiproletar și în multe cazuri, anticapitalist.[17] Fascismul respinge conceptele de egalitarism, materialism și raționalism în favoarea acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și a voinței.[18] În economie, fasciștii se opun liberalismului (ca o mișcare burgheză) și marxismului (ca o mișcare proletară) pentru că sunt mișcări economice exclusive bazate pe anumite clase.[19] Fasciștii prezintă ideologia lor ca o mișcare din punct de vedere economic între clase, care promovează soluționarea conflictului dintre clasele economice în vederea asigurării solidarității naționale.[20] Aceștia susțin o piață reglementată, multiclasă într-un sistem economic integrat național.[21]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Elementele Esențiale ale Fascismului - Ultra-Naționalismul: Termenul ultra-naționalism este absolut fundamental și trebuie înțeles a fi ceva total diferit de naționalismul tradițional: Naționalismul modern în Occident se bazează pe conceptele civile de naționalitate derivând din procesele legale care acordă drepturi permanente de cetățenie și stabilire pe teritoriul statului chiar și grupurilor religioase și etnice neasimilate din punct de vedere cultural. În contrast cu acest concept occidental și modern de cetățenie, ultranaționalismul percepe ideea că acordarea unui simplu pașaport sau însușirea limbii oficiale de către un imigrant ar fi motive suficiente pentru ca acestuia să i se acorde naționalitatea țării de adopție, drept "mecanistă" și lipsită de sens. În locul acestui concept de cetățenie, ultra-naționalismul pune accentul pe un concept etnic, organic sau integral de cetățenie care acordă preeminență identității, apartenenței la o cultură idealizată considerată a fi omogenă și istoriei comune, sau rasei, pe care o percepe a fi amenințată de factori gen individualism, consumerism, imigrație masivă, cosmopolitanism, globalizare și multiculturalism. Ideologia fascistă dezvoltă conceptul de națiune văzută a fi un organism viu care poate prospera, muri sau să fie regenerat, națiune considerată drept comunitate suprapersonală cu o istorie de viață proprie și un destin propriu, care precede și supraviețuiește "simplilor" indivizi, și care dă existenței acestora un sens superior. (În același timp trebuie să avem tot timpul în vedere faptul că fasciștii pot alege să simuleze aparența superficială de partid democratic, sau să invoce principii liberale precum libertatea de expresie, și asta ca o tactică pentru a crește în popularitate și eventual ajunge la putere. - "Fascismul Global - O Enciclopedie Istorica", ABC-CLIO 2006, Editori Cyprian P. Blamires și Paul Jackson, Vol.1, Introducere (scrisă de profesorul Roger Griffin), pagina 2.
  2. ^ Turner, Henry Ashby. Reappraisals of Fascism. New Viewpoints, 1975. p. 162. States fascism's "goals of radical and authoritarian nationalism".
  3. ^ Larsen, Stein Ugelvik; Hagtvet, Bernt; Myklebust, Jan Petter. Who were the Fascists Fascists: social roots of European Fascism. p. 424."organized form of integrative radical nationalist authoritarianism"
  4. ^ Wiarda, Howard J. Corporatism and comparative politics. M.E. Sharpe, 1996. p. 12.
  5. ^ Cyprian Blamires. World fascism: a historical encyclopedia, Volume 1. Santa Barbara, California, USA: ABC-CLIO, Inc., 2006. pp. 670.
  6. ^ Grčić, Joseph. Ethics and political theory. Lanham, Maryland, USA: University of America, Inc, 2000. p. 120
  7. ^ Kent, Allen; Lancour, Harold; Nasri, William Z. Encyclopedia of Library and Information Science: Volume 62 – Supplement 25 – Automated Discourse Generation to the User-Centered Revolution: 1970–1995. CRC Press, 1998. ISBN 978-0-8247-2062-9. p. 69.
  8. ^ Zeev Sternhell, Mario Sznajder, Maia Ashéri. The birth of fascist ideology: from cultural rebellion to political revolution. Princeton University Press, 1994. p. 161.
  9. ^ Cristogianni Borsella, Adolph Caso. Fascist Italy: A Concise Historical Narrative. Wellesley, Massachusetts, USA: Branden Books, 2007. p. 76
  10. ^ Lyons, Matthew N.. „What is Fascism? Some General Ideological Features”. PublicEye.org. Political Research Associates. http://www.publiceye.org/eyes/whatfasc.html. Accesat la 27 octombrie 2009. 
  11. ^ Griffin, Roger: "The Palingenetic Core of Fascism", Che cos'è il fascismo? Interpretazioni e prospettive di ricerche, Ideazione editrice, Rome, 2003 AH.Brookes.ac.uk
  12. ^ Stackleberg, Rodney Hitler's Germany, Routeledge, 1999, p. 3
  13. ^ Eatwell, Roger: "A 'Spectral-Syncretic Approach to Fascism', The Fascism Reader, Routledge, 2003 pp 71–80 Books.google.com
  14. ^ Lipset, Seymour: "Fascism as Extremism of the Middle Class", The Fascism Reader, Routledge, 2003, pp. 112–116
  15. ^ Kallis, Aristotle. Fascist Ideology: Territory and Expansionism in Italy and Germany, 1922-1945. New York, USA: Routledge, 2000. Pp. 39-40.
  16. ^ Griffin, Roger (ed.); Feldman, Matthew (ed.). Fascism: Fascism and culture. London, UK; New York, USA: Routledge, 2004. p. 185.
  17. ^ Walter Laqueur. Fascism - a reader's guide: analyses, interpretations, bibliography. Berkeley and Los Angeles, California, USA: University of California Press, 1976. Pp. 16.
  18. ^ Frank Bealey, Allan G. Johnson. The Blackwell dictionary of political science: a user's guide to its terms. 2nd edition. Malden, Massachusetts, USA: Blackwell Publishers, 2000. p. 129.
  19. ^ Walter Laqueur, Walter. Fascism: A Readers' Guide : Analysis, Interpretations, Bibliography. Berkeley and Los Angeles, California, USA: University of California Press, 1976 (first edition, 1978 (paperback edition). p. 338.
  20. ^ Griffin, Roger. The Nature of Fascism. New York, New York, USA: St. Martins Press, 1991. pp. 222–223.
  21. ^ Stanley G. Payne. Fascism: Comparison and Definition. Madison, Wisconson, USA: University of Wisconsin Press, 1980. Pp. 7.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Fascismul în Ungaria și România, Nicolas M.Nagy-Talavera, Editura Hasefer, 1996

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikţionar
Caută „fascism” în Wikționar, dicționarul liber.
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Fascism.