Drobeta
Drobeta a fost o așezare dacică situată pe locul actualului oraș Drobeta Turnu-Severin. Ocupată de romani în urma primului război cu dacii (101-102), a devenit un important centru meșteșugăresc și de trafic comercial. Romanii au construit aici podul de peste Dunăre, cunoscut ca Podul lui Traian, ale cărui ruine se mai văd și azi, și un castru militar, care a dăinuit și după părsirea Daciei de armata și administrația romană, fiind refăcut de Iustinian în secolul VI. În timpul împăratului Publius Aelius Traianus Hadrianus (117-138), Drobeta a căpătat rang de municipiu, iar în timpul lui Septimiu Sever (193-211) rangul de colonie.
[modificare] Bibliografie
¹Marie-Henriette QETTE (dir), La "crise" de l'Impère Romain, de Marc Aurèle à Constantin, Presse de l'Université Paris-Sorbonne, 2006, p. 483.
- Academia Republicii Socialiste România, Dicționar Enciclopedic. vol II, editura Politică, București, 1964
[modificare] Viața religioasă
Înainte de retragerea autoritatii civile romane din Dacia (275 d.C.) cristianismul, avand adepți răspandiți în toate coloniile imperiului roman, era incă o religie minoritară. Templele castrului Drobetei sunt citate in perioada Impăratului Gordian al III-lea (238-244) ca unele dintre puținele locuri unde in Dacia se practica, printre soldații legionari romani, misterele cultului (cu dedicație militară) a lui Jupiter Dolichețianul (la origine un zeu oriental, inclus in Panteonul roman, adorat pe teritoriul Siriei de astazi ca zeul suprem Baal al cerului si al furtunei). Legat de cultul particular roman al lui Jupiter (Baal) Dolichețianul la Drobeta, este citată Cohorta a III-a 'Campestris', pe care cercetatori francezi o asociaza miticei Cohorte a III-a Dacice, prezentă în Castru în 179 d.C.¹
