Pontifex Maximus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Image:Rmn-military-header.svg

Regatul Roman
753 î.Hr.510 î.Hr.
Republica Romană
510 î.Hr.27 î.Hr.
Imperiul Roman
27 î.Hr.476 / 1453 d.Hr.

Principate Dominate
Imperiul de Apus Imperiul de Răsărit
Sfântul Imperiu Roman
Magistraţi obişnuiţi
Magistraţi extraordinari
Oficii şi titluri onorifice
Politică şi legislaţie
modifică

Pontifex Maximus era conducătorul colegiului pontifilor (colegiu înfiinţat de Numa, deschis plebeilor începând din anul 300 î.Hr. şi care deţinea un rol de excepţie în organizarea religioasă a Romei), numit pe viaţă de colegii săi, înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi. El locuieşte în fostul palat al acestora, Regia, şi poate fi magistrat şi şef militar, spre deosebire de ceilalţi pontifi, care nu sunt decât consilieri. Deşi, teoretic, este inferior ca demnitate faţă de Rex sacrorum (rege al sacrului, al sacrificiilor, menit îndeosebi cultului lui Ianus, zeul începuturilor), de fapt este acela care-şi asigură primatul. Îi numeşte pe cei 15 flamini (preoţi, care nu constituiau un colegiu, fiecare din ei slujind unui zeu deosebit), alege vestalele (preotese consacrate cultului zeiţei Vesta), joacă un rol preponderent în cultul lui Iupiter Capitolinul, asistă la căsătoriile prin confarreatio (în confarreatio, soţii ofereau o prăjitură din alac lui Iupiter). Prestigiul marelui pontif este considerabil. Cezar, începând din 63 î.Hr., obţine marele pontificat; în timpul Imperiului, toţi împăraţii vor purta titlul de Pontifex Maximus.

Subiecte în Mitologia Romană
Mitologie Romană
Zei importanţi:
Istorie legendară:
Aeneid
Religia romană
Mitul grec/roman comparat


Unelte personale