Pontifex Maximus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Rmn-military-header.svg
Regatul Roman
753 î.Hr.510 î.Hr.
Republica Romană
510 î.Hr.27 î.Hr.
Imperiul Roman
27 î.Hr.476 / 1453 d.Hr.
Principatul
Dominatul
Imperiul de Apus   Imperiul de Răsărit
Magistrați obișnuiți
Magistrați extraordinari
Oficii și titluri onorifice
Politică și legislație
modifică 

Pontifex Maximus era conducătorul colegiului pontifilor (colegiu înființat de Numa, deschis plebeilor începând din anul 300 î.Hr. și care deținea un rol de excepție în organizarea religioasă a Romei), numit pe viață de colegii săi, înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi. El locuiește în fostul palat al acestora, Regia, și poate fi magistrat și șef militar, spre deosebire de ceilalți pontifi, care nu sunt decât consilieri. Deși, teoretic, este inferior ca demnitate față de Rex sacrorum (rege al sacrului, al sacrificiilor, menit îndeosebi cultului lui Ianus, zeul începuturilor), de fapt este acela care-și asigură primatul. Îi numește pe cei 15 flamini (preoți, care nu constituiau un colegiu, fiecare din ei slujind unui zeu deosebit), alege vestalele (preotese consacrate cultului zeiței Vesta), joacă un rol preponderent în cultul lui Iupiter Capitolinul, asistă la căsătoriile prin confarreatio (în confarreatio, soții ofereau o prăjitură din alac lui Iupiter). Prestigiul marelui pontif este considerabil. Cezar, începând din 63 î.Hr., obține marele pontificat; în timpul Imperiului, toți împărații vor purta titlul de Pontifex Maximus.

Subiecte în Mitologia Romană
Mitologie romană
Zei importanți:
Istorie legendară:
Eneida
Religie romană
Mitul grec/roman comparat