Jefuirea Romei (410)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jefuirea Romei (410)
Parte a
Sack of Rome by the Visigoths on 24 August 410 by JN Sylvestre 1890.jpg
Jefuirea Romei din 24 august 410 de Joseph-Noël Sylvestre.
Informații generale
Perioadă 24 august 410
Loc Roma
Rezultat Victorie vizigotă
Combatanți
Imperiul Roman de Apus Vizigoți
Conducători
Honorius Alaric I
Efective
necunoscute necunoscute
Pierderi
necunoscute
pierderi civile necunoscute
necunoscute

Jefuirea Romei a avut loc pe 24 august 410, în timpul domniei împăratului roman occidental, Flavius Honorius. Roma a fost jefuită de trupele vizigote ale lui Alaric I, însă aceasta nu mai era de mult capitala Imperiului Roman de Apus fiind mutată la Milano și mai apoi la Ravenna. După acest eveniment, Roma nu își va mai recupera vreo dată statul de centru spiritual al Imperiului Roman.

Prima dată după 800 de ani, Roma a căzut în mâinile unei armate străine. Ultima dată Roma a fost ocupată și jefuită de către galii lui Brennus în 387 î.Hr.

Asediul[modificare | modificare sursă]

Alaric a fost pe punctul de a încheia pace cu Honorius când forțele sale au fost atacate de Sarus, un comandant got aliat cu împăratul. Ca răspuns, Alaric s-a întors la Roma și a asediat-o și a treia oară. Pe 24 august 410, sclavii au deschis Porta Salaria, o intrare a Romei, iar vizigoții au intrat și jefuit timp de trei zile. Multe dintre clădirile mari ale orașului au fost devastate, inclusiv mausoleele lui Augustus și Hadrian, în care au fost îngropate rămășițele a mai multor împărați romani. A fost prima dată când orașul a fost jefuit în ultimii 800 de ani, iar cetățenii au fost distruși moral. Mulți romani au fost luați captivi, inclusiv sora împaratului, Galla Placidia, care s-a căsătorit ulterior cu Ataulf. Zeci de mii de romani au fugit ulterior din orașul în ruine, mulți dintre ei cautând refugiu în Africa.

Urmări[modificare | modificare sursă]

După jaf, Alaric și forțele sale s-au retras spre sud, de unde doreau să ajungă în Africa. Navele, însă, au fost distruse într-o furtună, iar Alaric moare în decursul aceluiași răpus de boală. Ataulf a preluat comanda vizigoților, conducându-i spre nord în Galia, unde s-au stabilit în Aquitania. Această jefuire a Romei este considerată sfârșitul istoriei clasice cu Evul Mediu, caracterizată prin creșterea regiunilor mici ale feudalilor, mai degrabă decât un imperiu unitar. Întradevăr, problema este mai complicată, deoarece cercetarea științifică a continuat într-o oarecare măsură în timpul Evului Mediu, în particular, în Imperiul Bizantin (sau Imperiul Roman de Răsărit) a continuat pentru încă 1000 de ani.

Legături externe[modificare | modificare sursă]