Imperator

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Imperatorul (de la impero, a mobiliza, a comanda) este un termen militar şi politic latin, care desemna în acea vreme comandantul suprem al armatei şi al flotei. Rezervat iniţial lui Iupiter, acest titlu a fost decernat ulterior prin aclamaţii ale trupelor generalului victorios. Primul care l-a obţinut a fost Scipio Africanul din Spania, (în 209 î. Hr.). În titulaturi, imperator, urmat de o cifră, indică de câte ori a meritat generalul acest titlu. Octavian, în 40, l-a transformat în prenume. Acest obicei a fost reluat de Vespasian şi s-a generalizat. În limbajul curent, de la sfârşitul secolului I, imperator devine un nume comun şi îl desemnează pe împărat (princeps).