Dimitrie A. Sturdza, prim-ministru al României.
Dimitrie Alexandru Sturdza - pe numele său complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu - (n. 10 martie 1833, Miclăușeni, județul Iași — d. 8 octombrie 1914, București) a fost un academician, om politic român și de 4 ori prim-ministru al României între anii 1895 - 1909. A fost, de asemenea, Președintele Academiei Române între anii 1882 - 1884.
Educat la Academia Mihăileană, și-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mișcările politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza. După aceea, s-a întors împotriva lui Cuza, devenind membru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu.
În 1899 a fost ales lider al partidului ca succesor al lui Ion Brătianu. În această calitate a fost ales de patru ori prim-ministru. Deși un om cu mare capacitate de muncă, era reprezentantul al celui mai strâmt naționalism și disprețuia tot ce era "străin", făcând astfel foarte mult pentru a întârzia dezvoltarea politică și industrială a țării sale.
A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în numismatica românească. Ca secretar al academiei, a asistat publicarea colecțiilor de documente istorice făcute de Constantin Hurmuzachi (30 de volume, București, 1876 - 1897), precum și alte acte și documente în afară de pamflete politice minore.
A murit într-un spital de boli mintale, fiind suferind și în perioada cât a fost prim-ministru.[1]
