Dimitrie A. Sturdza

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dimitrie A. Sturdza, prim-ministru al României.

Dimitrie Alexandru Sturdza - pe numele său complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu - (n. 10 martie 1833, Miclăușeni, județul Iași — d. 8 octombrie 1914, București) a fost un academician, om politic român și de 4 ori prim-ministru al României între anii 1895 - 1909. A fost, de asemenea, Președintele Academiei Române între anii 1882 - 1884.

Educat la Academia Mihăileană, și-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mișcările politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza. După aceea, s-a întors împotriva lui Cuza, devenind membru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu.

În 1899 a fost ales lider al partidului ca succesor al lui Ion Brătianu. În această calitate a fost ales de patru ori prim-ministru. Deși un om cu mare capacitate de muncă, era reprezentantul al celui mai strâmt naționalism și disprețuia tot ce era "străin", făcând astfel foarte mult pentru a întârzia dezvoltarea politică și industrială a țării sale.

A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în numismatica românească. Ca secretar al academiei, a asistat publicarea colecțiilor de documente istorice făcute de Constantin Hurmuzachi (30 de volume, București, 1876 - 1897), precum și alte acte și documente în afară de pamflete politice minore.

A fost fiul lui Mihail Sturdza, a fost numit hatman al miliției pământene și s-a căsătorit cu Catrina Sturdza, o rudă mai îndepărtată din ramura sturdzeștilor de la Bârlad. Au avut trei copii: Mihai, Grigore și Maria.[1]

Băiatul lui, Mihail D. Sturdza s-a căsătorit cu Olga Mavrocordat, cu care a avut doi băieți: Dimitrie M. Sturdza și Gheorghe M. Sturdza, tatăl prințului Dimitrie Sturdza.[1]

A murit într-un spital de boli mintale, fiind suferind și în perioada cât a fost prim-ministru.[2][3]

Vezi și [modificare]

Note [modificare]

  1. ^ a b O familie istorica, 12 decembrie 2004, Mirela Cimpoi, Marina Constantinoiu, Jurnalul Național, accesat la 24 iulie 2012
  2. ^ Lectia Sturza, 11 septembrie 2005, Evenimentul zilei, accesat la 4 august 2012
  3. ^ http://injustitie.nervure.com/Numer/2003/08/20-1.htm

Legături externe [modificare]


Predecesor:
Eugeniu Stătescu
Ministrul Afacerilor Externe
1 august 18811 februarie 1885

Succesor:
Ion Câmpineanu


Predecesor:
Alexandru Lahovari
Ministrul Afacerilor Externe
4 octombrie 189521 noiembrie 1896

Succesor:
Constantin I. Stoicescu


Predecesor:
Lascăr Catargiu
Prim-ministrul României
15 octombrie 18952 decembrie 1896

Succesor:
Petre S. Aurelian


Predecesor:
Constantin I. Stoicescu
Ministrul Afacerilor Externe
31 martie 189730 martie 1899

Succesor:
Ion Lahovari


Predecesor:
Petre S. Aurelian
Prim-ministrul României
12 aprilie 189723 aprilie 1899

Succesor:
Gheorghe Cantacuzino


Predecesor:
gen. Iacob Lahovary
Ministrul Apărării Naționale
14 februarie 190121 decembrie 1904

Succesor:
gen. Gheorghe Manu


Predecesor:
Alexandru Marghiloman
Ministrul Afacerilor Externe
14 februarie 19018 ianuarie 1902

Succesor:
Ion I. C. Brătianu


Predecesor:
Petre P. Carp
Prim-ministrul României
27 februarie 19014 ianuarie 1906

Succesor:
Gheorghe Cantacuzino


Predecesor:
Ion I. C. Brătianu
Ministrul Afacerilor Externe
12 decembrie21 decembrie 1904
ad-interim

Succesor:
gen. Iacob Lahovary


Predecesor:
Ion Lahovari
Ministrul Afacerilor Externe
12 martie 190727 decembrie 1908

Succesor:
Ion I. C. Brătianu


Predecesor:
Gheorghe Cantacuzino
Prim-ministrul României
24 martie 19079 ianuarie 1909

Succesor:
Ion I. C. Brătianu


Predecesor:
Ion Ghica
Președintele Academiei Române
18821884

Succesor:
Ion Ghica