August Treboniu Laurian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru fondator al Academiei Române
August Treboniu Laurian
August Treboniu Laurian 1.jpg
August Treboniu Laurian
Naștere 17 iulie 1810
Fofeldea, scaunul Nocrich, Principatul Transilvaniei
Deces 25 februarie 1881
București
Ocupație filolog, istoric, publicist și om politic
Naționalitate română
Studii Institutul Politehnic din Viena
Note
Conducător al Revoluției de la 1848

August Treboniu Laurian, pe numele real Augustin Trifan, (n. 17 iulie 1810, Fofeldea, scaunul Nocrich, lângă Sibiu - d. 25 februarie 1881, București) a fost un filolog, istoric, publicist și om politic, unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848 din Transilvania. A fost unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române (2 iunie 1867), secretar general și președinte al Societății Academice Române și președinte al Secțiunii Literare (1867-1876).

Originea și studiile[modificare | modificare sursă]

Tatăl lui August Treboniu Laurian a fost Pavel Trifan, preotul român unit (greco-catolic) din Fofeldea. Petru, fratele mai mare al lui August Treboniu Laurian, a urmat de asemenea cariera ecleziastică și a activat ca preot unit în Fofeldea. August Treboniu Laurian și-a efectuat studiile secundare la Sibiu. După studiile de filosofie de la Cluj, a studiat știintele fizice, matematica și astronomia la Institutul Politehnic din Viena și apoi la Göttingen.

Activitate[modificare | modificare sursă]

S-a ocupat și cu studii filologice ca profesor 1842-1848 la Sf. Sava, apoi la Universitatea din București, unde l-a întâlnit pe Nicolae Bălcescu, împreună cu care publică în 1845 prima revistă de istorie românească, numită „Magazin istoric pentru Dacia”, care se adresa românilor din toate cele trei principate. Articolele acestei reviste promovează un punct de vedere naționalist privind vechimea, continuitatea și unitatea românilor din Transilvania, Moldova și Muntenia. Se înscrie în Frăția în 1843.

August Treboniu Laurian a fost un participant activ la Revoluția de la 1848 din Ardeal. La îndrumarea lui Nicolae Bălcescu, s-a întors în Transilvania și a contribuit la organizarea mișcării revoluționare, ca mobilizator și conducător.

Pagină din „Dictionarul limbei romane”, criticat pentru latinizarea excesivă a ortografiei româneşti.

În plan filologic, din dorința de a purifica limba română de influențele vecine, a încercat să reconstituie limba română din secolul al XIII-lea, dinaintea ocupației maghiare. El a pornit de la ideea că menirea omului de știință este de a servi patria prin demersul de a îndrepta limba și de a îndepărta cuvintele ce nu par corecte.

Între 1871 și 1876, în colaborare cu Ion C. Massim, profesor la Colegiul Sf. Sava, a publicat din însărcinarea Societății Academice Române „Dicționarul limbii române”, în două volume (1871-1875), în care au încercat să prezinte o limbă purificată de elementele nelatine. Autorii dicționarului își descriu lucrarea astfel (în ortografia folosită de ei înșiși): „Glossariu care coprinde vorbele d'in limb'a romana straine prin originea sau form'a loru, cumu si celle de origine indouiosa. Dupo insarcinarea data de Societatea academica romana”. Partea I, două volume mari de 1864 pagini, cuprinde numai cuvinte de origine latină, cele mai multe neintrate sau ieșite din limba română. Partea a II-a este un glosar de 584 pagini, unde se află cuvintele de origine îndoielnică sau străină care, având majoritatea doar valoare de sinonime, sunt propuse a fi eliminate treptat din limba curentă. Ortografia propusă este cea etimologică, ca în limba franceză, în deplină concordanță cu spiritul epocii, când oamenii de știință români reușiseră să elibereze limba națională din „haina slavonească” (trecerea de la alfabetul slavon la alfabetul latin) și luptau pentru o limbă română curată. Adversarii curentului latinist și elementele alogene din societate au făcut o primire ostilă monumentalei lucrări, serios documentată, declarând fără o solidă argumentare că ortografia etimologică și parte din vocabularul propus fac limba română aproape de nerecunoscut în acest dicționar. De menționat că recent, după dezmembrarea Iugoslaviei, oamenii de știință croați au realizat cu succes un demers identic, foarte bine primit de opinia publică, iar noile normele lingvistice fiind imediat intrate în programa școlară.

Varia[modificare | modificare sursă]

  • Amintim aici că unica strănepoată în linie directă a lui August Treboniu Laurian este Doamna Rodica Maria Laurian din București.

Cinstirea lui August Treboniu Laurian[modificare | modificare sursă]

  • La Fofeldea se găsește un bust al lui August Treboniu Laurian [1], sculptat de Nicolaie Pascu Goia.
  • În Parcul Astra din Sibiu, în cadrul unei festivități, a fost așezat, pe data de 16 septembrie 2010, un bust al lui August Treboniu Laurian (autori sculptorul Adrian Popescu și inginer arhitect Ilie Crețu).
  • La Botoșani funcționează Colegiul Național „August Treboniu Laurian”.
  • În orașul Agnita din județul Sibiu funcționează Colegiul Tehnic „August Treboniu Laurian”.

Numismatică[modificare | modificare sursă]

  • La 9 august 2010, pentru cinstirea savantului August Treboniu Laurian, la cea de-a 200-a aniversare de la naștere, Banca Națională a României a pus în circulație, în scop numismatic, o monedă comemorativă din argint, de calitate proof[1]. Moneda este rotundă și are diametrul de 37 mm. Valoarea nominală a monedei este de 10 lei. Moneda are greutatea de 31,103 grame, titlul de 999‰, iar marginea este zimțată. Tirajul emisiunii este de 1.000 de exemplare. Aversul monedei reprezintă monumentul specific latinității poporului și limbii române: «Lupa capitolina», stema României, denumirea statului emitent, ROMANIA, valoarea nominală a monedei, precum și milesimul[2] 2010. Reversul prezintă efigia savantului Augustin Treboniu Laurian, un fragment din coperta revistei „Magazin Istoric pentru Dacia”. În partea de jos a monedei sunt gravați anii 1810 și 1881, iar circular sunt gravate cuvintele AUGUST TREBONIU LAURIAN.[3]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • George Bariț, „Un monument pus lui August Treboniu Laurian”, în Observatoriul, IV, nr. 33-34
  • Ioan Bianu, „Laurian”, în Revista nouă, II, 1889, nr. 2, p. 41-45
  • Garabet Ibrăileanu, „A. T. Laurian”, în Epoca, 1903, 3 iulie
  • Nicolae Iorga, „August Treboniu Laurian”, în vol. Oameni care au fost, Vălenii de Munte, 1911, p. 9-13
  • Dimitrie Macrea, Studii de lingvistică română, București, 1970, p. 67-94
  • Ilie Popescu Teiușan și Vasile Netea, August Treboniu Laurian. Viața și activitatea sa, București, 1970
  • Heinz Stănescu, „Poezia pașoptistă germană a lui August Treboniu Laurian”, în Studii și cercetări de istorie literară și folclor, XIX, 1970, nr. 4
  • Ioan Chindriș, „August Treboniu Laurian”, în col. George Bariț și contemporanii săi, I, București, 1973, p. 89-201
  • Ioan Chindriș, „Publicistica științifică a lui August Treboniu Laurian”, în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj, XXII, 1979, p. 179-201.
  • Ioan Chindriș, „Un poem inedit de la 1848 al lui August Treboniu Laurian”, în Manuscriptum, XIX, 1988, nr.1, p.29-37.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Aspectul deosebit estetic al pieselor proof este dat de contrastul dintre desenul mat și fondul lucios.
  2. ^ În numismatică, milesimul este anul emiterii unei monede, care este gravat pe una dintre fețele acelei monedei.
  3. ^ Banca Națională a României: Emisiune numismatică - monedă din argint, dedicată aniversării a 200 de ani de la nașterea lui August Treboniu Laurian

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Ion Heliade Rădulescu
Președintele Academiei Române
1870  – 1872

Succesor:
Nicolae Kretzulescu


Predecesor:
Nicolae Kretzulescu
Președintele Academiei Române
1873  – 1876

Succesor:
Ion Ghica