Ion Heliade-Rădulescu

0
Membru fondator al Academiei Române

Ion Heliade Rădulescu
Ion Heliade-Rădulescu (portret de Mișu Popp)
Pseudonim	Ion Heliade, Eliad
Naștere	6 ianuarie 1802(1802-01-06) Târgoviște, Valahia
Deces	27 aprilie 1872 (70 ani) București, Principatul României
Profesie	poet, eseist, jurnalist, traducător, filosof
Naționalitate	română
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1828–1870
Mișcare/curent literar	Romantism Clasicism
Subiecte	lingvistică, istoria României, filozofia istoriei
Specie literară	poezie lirică, autobiografie, satiră
Influențe Ludovico Ariosto, Nicolas Boileau-Despréaux, François-René de Chateaubriand, Étienne Bonnot de Condillac, Dante Alighieri, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Victor Hugo, Alphonse de Lamartine, Gheorghe Lazăr, Jean-François Marmontel, Pierre-Joseph Proudhon, Naum Râmniceanu, Jean-Jacques Rousseau, Friedrich Schiller, Torquato Tasso, Voltaire
A influențat pe Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski
Note

Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgoviște — d. 27 aprilie 1872, București) a fost un scriitor, filolog și om politic român, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepașoptistă.

După obiceiul și în spiritul vremii, Ion Heliade Rădulescu învață limba greacă, înainte de a învăța să citească românește din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. Negruzzi, în Moldova). În 1818, el devine elevul lui Gheorghe Lazăr, căruia îi va urma la conducerea școlii de la "Sfântul Sava". Este membru activ al asociaților culturale din epocă: Societatea Literară (din 1827), Societatea Filarmonică (din 1833), întemeietor al presei din Țara Românească: Curierul Românesc (1829) și Curierul de ambe sexe (1837), tipograf, editor, poet, prozator, critic. În 1846, Heliade propune planul unei "biblioteci universale", menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor, întreprindere uriașă, ce depășea cu mult chiar puterile unei generații, oricât de ambițioase.

Biografie cronologică

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Simbolism - Naturalism Modernism - Tradiționalism Semănătorism- Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

• 6 ianuarie 1802 – Se naște la Târgoviște, fiul lui Ilie Rădulescu și al Eufrosinei Danielopol. Ajuns la București, învață românește după cărțile populare, iar grecește cu dascălul Alexe; prin 1814 însuși Naum Râmniceanu i-a fost dascăl.
• 1815/1818 – Frecventează Școala grecească de la Schitu Măgureanu; cunoaște poezia lui Hristopulos, poet la mare modă, pe care o și traduce.
• 1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. Lazăr la Colegiul Sfântul Sava, după retragerea acestuia.
• 1827 – Apare Societatea literară, din inițiativa sa și a lui Dinicu Golescu. care promova ideile iluministe: răspândirea școlii românești, înființarea unui teatru național, publicarea de gazete, de traduceri și de opere originale. Aici, Heliade citește din traducerile sale din Lamartine.
• 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească, în care autorul se dovedește un reformator la domeniul limbii; susține simplificarea alfabetului chirilic, fonetismul ortografic, împrumutarea neologismelor din latină și din limbile romanice.
• 1829, 8 aprilie – Apare Curierul românesc, prima gazetă în limba română din Principate.
• 1830 – Apare volumul Meditații poetice dintr-ale lui A. de Lamartine. Traduse și alăturate cu alte bucăți originale din D. I. Eliad; poeziile originale sunt:
  • Cântarea dimineții
  • Trecutul
  • Dragele mele vorbe
  • Epitaf de la o tânără mamă
• 1833 – Apare Societatea Filarmonică la inițiativa lui I.H. Rădulescu, Ion Câmpineanu și C. Aristia.
• 1834 – Este director al Școlii de muzică vocală, de declamație și de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesioniști.
• 1835 –
  • Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière.
  • Apare Gazeta Teatrului Național.
• 1836 –
  • Își adună toate producția literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. Eliad de proze și de poezie.
  • Apare, în subredacția lui Heliade și a lui Florian Aaron, Muzeul Național, supliment săptămânal al Curierului românesc

Activitatea

• Fondator al unor reviste, printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829, primul ziar apărut în Țara Românească, dar și Gazeta Teatrului Național, Muzeul național, difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov.
• Fondator al Societății Filarmonice (1833).
• În 1843 făcea parte din Loja bucureșteană Frăția; în 1859, având gradul 18, participă la aprinderea luminilor Lojii bucureștene Steaua Dunării, al cărei Mare Maestru a devenit în 1861.
• Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamației de la Islaz, membru în guvernul provizoriu, etc.)
• Teoretician și îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei.
• Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul și forțele, realizat fragmentar, a cultivat meditația cu motive preromantice, lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviștei, elegia Dragele mele umbre, mitul popular Sburătorul, capodopera sa literară, satira și fabula politică.
• Proză cu conținut satiric și pamfletar, în maniera fiziologilor, Domnul Sărsăilă autorul, Conu Drăgan și cuconița Drăgana.
• Este autor a numeroase traduceri, imitații și prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau, La Fontaine, Dante Alighieri, Goethe, Byron ș.a.m.d..
• A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească), 1828).
• Preocupări de natură filosofică și religioasă de inspirație gnostică (Biblicele, 1858; Echilibru între antiteze).
• Membru fondator al Societății Academice Române (Academia Română) și primul președinte al acesteia (1867 - 1870).

Bibliografie

• George Călinescu: Istoria literaturii române. Compendiu, Editura Minerva, București, 1983
• Neagu Djuvara: Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, Editura Humanitas, București, 1995, ISBN 9732805234
• Constantin C. Giurescu: Istoria Bucureștilor. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, Editura Pentru Literatură, București, 1966.
• Constantin Măciucă: Prefață la volumul Ion Heliade-Rădulescu - Scrieri alese, Editura Albatros, 1978

Legături externe

• Site-ul Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare în Informatică: Ion Heliade-Rădulescu (1802-1872)
• Ion Heliade Radulescu si romanitatea sud-dunareana, dr. Florin Rotaru, Historia, Anul VIII, Nr. 77, mai 2008

Predecesor: Creearea Academiei Române

Președintele Academiei Române 1867  – 1870

Succesor: August Treboniu Laurian