Ion Heliade-Rădulescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru fondator al Academiei Române
Ion Heliade Rădulescu
Ion Heliade Radulescu Popp.jpg
Ion Heliade-Rădulescu
(portret de Mișu Popp)
Pseudonim Ion Heliade, Eliad
Naștere 6 ianuarie 1802(1802-01-06)
Târgoviște, Țara Românească
Deces 27 aprilie 1872 (70 de ani)
București, România
Ocupație poet, eseist, jurnalist, traducător, filosof
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Studii Școala grecească de la Schitu Măgureanu
Părinți Ilie Rădulescu și Eufrosina Danielopol
Căsătorit(ă) cu Maria Alexandrescu, rudă cu Grigore Alexandrescu[1]
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1828–1870
Mișcare/curent literar Romantism
Clasicism
Subiecte lingvistică, istoria României, filozofia istoriei
Specie literară poezie lirică, autobiografie, satiră


Note
Ion Heliade Radulescu - Semnatura.gif

Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgoviște — d. 27 aprilie 1872, București) a fost un scriitor, filolog și om politic român, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepașoptistă.

După obiceiul și în spiritul vremii, Ion Heliade Rădulescu învață limba greacă, înainte de a învăța să citească românește din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. Negruzzi, în Moldova). În 1818, el devine elevul lui Gheorghe Lazăr, căruia îi va urma la conducerea școlii de la "Sfântul Sava". Este membru activ al asociaților culturale din epocă: Societatea Literară (din 1827), Societatea Filarmonică (din 1833), întemeietor al presei din Țara Românească: Curierul Românesc (1829) și Curierul de ambe sexe (1837), tipograf, editor, poet, prozator, critic. În 1846, Heliade propune planul unei "biblioteci universale", menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor, întreprindere uriașă, ce depășea cu mult chiar puterile unei generații, oricât de ambițioase.

Biografie cronologică[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Activitatea[modificare | modificare sursă]

  • Fondator al unor reviste, printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc publicată începând cu 1829, primul ziar apărut în Țara Românească, dar și Gazeta Teatrului Național, Muzeul național, difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov.
  • Fondator al Societății Filarmonice (1833).
  • În 1843 făcea parte din Loja bucureșteană Frăția; în 1859, având gradul 18, participă la aprinderea luminilor Lojii bucureștene Steaua Dunării, al cărei Mare Maestru a devenit în 1861.[3]
  • Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamației de la Islaz, membru în guvernul provizoriu, etc.)
  • Teoretician și îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei.
  • Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul și forțele, realizat fragmentar, a cultivat meditația cu motive preromantice, lamartiniene O noapte pe ruinele Târgoviștei, elegia Dragele mele umbre, mitul popular Sburătorul, capodopera sa literară, satira și fabula politică.
  • Proză cu conținut satiric și pamfletar, în maniera fiziologilor, Domnul Sărsăilă autorul, Conu Drăgan și cuconița Drăgana.
  • Este autor a numeroase traduceri, imitații și prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau, La Fontaine, Dante Alighieri, Goethe, Byron ș.a.m.d..
  • A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească), 1828).
  • Preocupări de natură filosofică și religioasă de inspirație gnostică (Biblicele, 1858; Echilibru între antiteze).
  • Membru fondator al Societății Academice Române (Academia Română) și primul președinte al acesteia (1867 - 1870).

Opere[4][modificare | modificare sursă]

Proză[modificare | modificare sursă]

  • Prolog la serbarea numelui preaînălțatului nostru domn Alexandru D. Ghica 1835 aug. 30
  • Dispozițiile și încercările mele de poezie
  • Gheorghe Lazăr
  • Bată-te Dumnezeu! (Coconița Drăgana)
  • Coconul Drăgan
  • Fata lui Chiriac

Poezie[modificare | modificare sursă]

  • Sonet la anul 1830
  • Epigramă
  • Elegie I. Trecutul
  • Elegie II. Dragele mele umbre
  • Cântarea dimineții
  • Sonet
  • La moartea lui Cârlova
  • Serafimul și heruvimul sau Mângâierea conștiinței și mustrarea cugetului
  • Portret
  • Adio la anul 1832
  • Destăinuirea
  • Visul
  • O noapte pe ruinele Târgoviștii
  • Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829
  • Odă la pavilionul grecesc
  • La un poet exilat
  • Calul, vulpea, lupul
  • Epitafe
  • Cumetria cioarei când s-a numit privighetoare
  • La Elvira
  • Cutremurul
  • Ingratul
  • Vulturul și bufa
  • Zburătorul
  • Mihaida
  • Epitaf la o femeie cochetă
  • În așteptarea lui 1848. Preziua. Psalm
  • Sânta cetate (Terța rima)
  • La Schiller
  • Dulcamara
  • Muștele și albinele
  • Corbul și Vulpea
  • Areopagul bestiilor
  • Un muieroi și o femeie
  • Mircea și Lazar
  • Poezia
  • Adio la patrie
  • La Maria
  • Primul baciu
  • Un buchet de mireasă
  • Portretul
  • Anatolida sau Omul și forțele

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Suvenirul de Alphonse de Lamartine
  • Războiul de Alphonse de Lamartine
  • Corbul și vulpea de Jean de La Fontaine
  • Singurătatea de Alphonse de Lamartine
  • Seara de Alphonse de Lamartine
  • Lacul de Alphonse de Lamartine
  • Toamna de Alphonse de Lamartine
  • Imnul nopții de Alphonse de Lamartine
  • Romanță de George Gordon Byron (Lord Byron)
  • Poema didactică după Boileau și Horațiu de Nicolas Boileau
  • Cântarea dracilor în preziua potopului de George Gordon Byron (Lord Byron)
  • Depărtarea de Paolo Antonio Rolli
  • Foile și cărbunele de P. Viennet
  • Coada momițelor de P. Viennet
  • La amantă de Sappho
  • Margherita de A. Dumas
  • Lament amoros de Iacopo Vittorelli
  • Poetul murind de Alphonse de Lamartine
  • Cavalerul Toggenburg de Friedrich Schiller
  • Arpa lui David de George Gordon Byron (Lord Byron)

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • George Călinescu: Istoria literaturii române. Compendiu, Editura Minerva, București, 1983
  • Neagu Djuvara: Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, Editura Humanitas, București, 1995, ISBN 9732805234
  • Constantin C. Giurescu: Istoria Bucureștilor. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, Editura Pentru Literatură, București, 1966.
  • Constantin Măciucă: Prefață la volumul Ion Heliade-Rădulescu - Scrieri alese, Editura Albatros, 1978

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion Heliade-Rădulescu
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Ion Heliade Rădulescu


Predecesor:
Creearea Academiei Române
Președintele Academiei Române
18671870

Succesor:
August Treboniu Laurian